de Gabriela Niculescu

Interpreta Andreei Popeangă din serialul „Moştenirea”, difuzat de Pro TV, şi prezentatoarea emisiunii „De Suflet” de la Pro TV Internaţional, Dana Rogoz, este o mare iubitoare de animale. Drept urmare, unul dintre cele mai inspirate cadouri primite de ziua sa este Yorick, un căţel din rasa Jack Russel Terrier, plin de energie şi totuşi cuminte, care o întâmpină de fiecare dată cu o bucurie ce nu o poate lăsa rece. Dana ne-a povestit despre „curajul” şi trăsnăile patrupedului său.

Cadou de la Satu-Mare
- Cum şi când a apărut Yorick?
- Acum doi ani, de ziua mea, l-am primit cadou de la iubitul meu. M-a trezit foarte devreme, m-a urcat în maşină şi m-a dus până la gara din Braşov. Habar n-aveam ce caut eu acolo la şase dimineaţa. Era o surpriză, şi totul îmi părea greu de înţeles. Până la urmă, cu un tren care venea de la Satu-Mare, a apărut şi Yorick, foarte mic şi foarte drăguţ.

- Ce loc ocupă astăzi în viaţa ta?
- Îl iubesc foarte tare şi cei care au mai avut măcar o dată în viaţă vreun animal de casă ştiu că el este un membru al familiei. Este puiul meu de care trebuie să am grijă mereu. Când sunt în vacanţă mi se face dor de el şi o sun pe mama să o întreb ce mai face sau mă uit la pozele cu el pe care le am în telefon sau în laptop. Este o minune şi, după rasă şi după temperament, mi se potriveşte perfect.

„Iubitor şi afectuos”
- Ştiai să-l îngrijeşti sau a trebuit să înveţi lucruri despre creşterea rasei lui?
- Ştiam că toţi câinii Jack Russel Terrier sunt foarte agitaţi şi că trebuie să fii mereu atent să nu facă iar vreo tâmpenie, că un câine te poate trezi foarte devreme ca să-l scoţi afară sau să-i dai de mâncare... Ei bine, foarte puţine lucruri s-au adeverit în cazul lui Yorick. În primul rând s-a pliat după programul meu. Eu sunt o persoană căreia îi place somnul şi dacă nu am filmări mă trezesc pe la 9.00-10:00. Aşa că lui i se face somn pe la 23:00 şi se bagă singur în pat, iar mai devreme de ora 9:00 nu mă deranjează. La 10:00 se aşază lângă mine şi mă supraveghează atent, oftează prelung până deschid primul ochi şi atunci sare bucuros să mă „spele”, ştiind că mă voi trezi. Pe scurt, nu e un câine incomod. Are momentele lui când e hiperactiv şi îţi cere să-i dai o sarcină, dar are şi clipe de tandreţe adevărată, când e extrem de iubitor şi afectuos.

- Care este povestea numelui său?
- Yorick este numele bufonului din „Hamlet” de Shakespeare. Ne-am gândit că i se potriveşte un nume de bufon.

- Te însoţeşte şi în concedii sau rămâne acasă?
- A fost cu mine până la mare şi la munte, dar are rău de maşină şi ieşim rar cu el din Bucureşti. Iar când plecăm în vacanţe se mută mama la mine acasă să aibă grijă de el. Şi ea îl adoră.

„Moare de frica pisicii”
- Există pozne specifice fiecărui animăluţ de companie. Prin ce se „remarcă” Yorick?
- Vecinii au o pisică maidaneză, care ajunge de multe ori în curtea noastră şi îl priveşte pe Yorick fix în ochi, cu superioritate. Săracul de el simte nevoia să fie „bărbat” şi să respecte legea naturii, dar de fapt moare de frica ei. Aşa că latră de mama focului, i se zbârleşte părul şi într-un final ajunge să meargă cu spatele, până loveşte cu fundul uşa casei, cerşind să intre. Adoră să te joci cu el cu mingea şi să iasă în parc. Ştie cuvintele „minge”, „pisică” sau „afară” şi comenzi ca „şezi”, „culcat”, „salut”, „aport”. Când vrem să râdem de el îi spunem: „Pisica se joacă cu mingea afară”. Înţelege şi devine extrem de agitat.

- Are un loc anume în casă sau doarme cu tine?
- El are un coş al lui, dar doarme tot cu noi în pat, la picioare. Când e prea cald, stă mai mult pe jos, pe gresie.

- Îl duci la saloane speciale sau te ocupi singură de aspectul lui?
- Nu, dar nici nu sunt permise intervenţii de genul acesta la rasa lui. Doar îl spăl, dar foarte rar, atunci când e absolut necesar. Şi totuşi, oamenii îmi spun pe stradă: „Ce alb e! Îl spălaţi des?”.

„E incredibil cât de simplu îl faci să se bucure”
- Ce modalităţi de joacă, de distracţie preferă?
- E foarte fericit dacă i se aruncă mingea ca el să o aducă înapoi. E incredibil cât de simplu îl faci să se bucure. Dacă n-ai minge, atunci o creangă. Când era foarte cald îi mai aruncam câte un băţ în lac şi înota după el. Cu alţi câini e foarte prietenos, chiar prea prietenos, mi-e tot timpul teamă că o va încasa, dar asta nu s-a întâmplat până acum.

- Cum te întâmpină?
- Eu am zis că Yorick, când va fi mai bătrân, dacă îşi va păstra aceleaşi obiceiuri de a ne primi acasă, s-ar putea să moară de inimă. Chit că lipsim cinci minute, când ne întoarcem se bucură cu sunet, plânge de fericire. Sare, se învârte, ne pupă şi uneori face şi pipi de emoţie.

- Povesteşte-ne câteva amintiri dragi legate de el.
- Îmi amintesc când l-am dus prima oară la mare, în Vama Veche. S-a împrietenit în cinci secunde cu un Beagle şi au luat-o amândoi în goană mare înspre bulgari. Am alergat ceva. E haios şi când îi aducem oase speciale de la pet-shop-uri. Dacă e unul prea mare şi simte că nu îl poate dovedi, se duce să-l îngroape.

- Mai ai sau ai avut şi alte animale?
- Acum mai am peşti. Am avut pisică, iepure, broaşte ţestoase... întotdeauna am avut animale.

„Alături de un animal viaţa e mai frumoasă“

- Dă-le un sfat celor care nu au un „prieten bun” acasă.
- Nu e uşor să ai grijă de un animal. Dacă ajungeţi să aveţi unul, trebuie să fiţi mereu cu ochii pe el. Nu faceţi această achiziţie dacă ştiţi că va rămâne mult timp singur, e păcat! Dar dacă vă asumaţi de la bun început aceste aspecte, o să vedeţi că, în mod special, câinele vă va face viaţa mai frumoasă. Şi toate eforturile vor fi răsplătite cu vârf şi îndesat de bucuria pe care v-o poate oferi.