de Dana Purgaru

Câinii şi pisicile au la fel de multă nevoie de vitamine ca şi oamenii pentru a se dezvolta armonios. Cerinţele lor nu sunt însă identice cu ale noastre.

Laptele, înlocuit cu brânză de vaci şi iaurt
Un câine adult necesită zilnic 4,4 g proteine, 1,3 g grăsimi, 0,4 g acid linoleic sau arahidonic şi 15,4 g carbohidraţi. Căţeluşilor le trebuie dublul acestor cantităţi. Proteinele sunt esenţiale pentru creştere şi cele mai bune provin din: ouă, carne macră (muşchi), peşte, soia, lapte şi drojdie. Ouăle trebuie fierte, deoarece, dacă sunt crude, conţin avidină, o substanţă care împiedică absorbţia biotinei. Deşi este un aliment indicat pentru câini, laptele poate produce diaree. De aceea sunt mai bune brânza de vaci şi iaurtul.
Carbohidraţii sunt necesari pentru energie, dar nu trebuie să depăşească 50%-60% din totalul alimentelor ingerate.
Grăsimile furnizează acizii graşi esenţiali pentru sănătatea pielii şi a părului. Deficitul de grăsimi poate determina întârzieri de creştere la pui, păr aspru şi piele solzoasă. O linguriţă cu ulei de porumb, de măsline extravirgin sau de peşte, adăugată în hrană, dă rezultate foarte bune.

Suplimentele nu se administrează haotic
Dieta câinelui trebuie să conţină calciu şi fosfor în raport de 1,2 la 1. Un raport incorect poate cauza o mineralizare anormală. Pentru ca aceste două minerale să fie bine absorbite în organism, este necesară prezenţa unei cantităţi suficiente de vitamina D. Totuşi, administrarea unor suplimente trebuie atent supravegheată de medicul veterinar.
Regimurile alimentare bazate exclusiv pe carne nu sunt recomandabile, deoarece raportul calciu-fosfor nu este echilibrat şi cantităţile de vitamine A, D şi E furnizate sunt inadecvate.
Spre deosebire de noi, câinii pot sintetiza singuri propria vitamină C, dar cercetări recente au demonstrat faptul că suplimentele cu aceasta dau rezultate bune în tratamentul artritei şi al displaziei. De asemenea, şi la acest capitol este bine să întrebaţi specialistul.

Felinele pot primi unt
Necesarul de proteine pentru pisici este mult mai ridicat decât cel al câinilor, iar pisoii mici au nevoie de cantităţi mai mari cu o treime decât animalele adulte. Sunt indicate carnea macră (muşchi), organele, carnea de pasăre, peştele, brânza de vaci şi ouăle fierte tari.
Carbohidraţii nu sunt indispensabili şi trebuie să constituie 33% din hrana zilnică.
Din punct de vedere al grăsimilor, pisicile pot consuma mai multe decât câinii şi pot chiar să primească unt, dar numai dacă nu suferă de obezitate. Margarina este însă interzisă.
Spre deosebire de câini, pisicile nu-şi pot fabrica vitamina A în organism din caroten însă, în cantităţi prea mari, aceasta poate duce la deformări ale oaselor. Ficatul este recomandabil ca supliment (nu ca alimentaţie exclusivă), fiind un aliment cu un conţinut echilibrat de vitamine şi minerale. Peştele, untul şi brânza de vaci sunt, de asemenea, bogate în vitamina A.

Peştele nu se dă crud!
Grupul vitaminelor B este important în alimentaţia pisicii pentru asigurarea stabilităţii nervoase şi pentru sănătatea blănii şi a ţesuturilor interne. Vitamina B6 ajută la prevenirea calculilor urinari - o problemă serioasă pentru motanii castraţi. În general, pisicile necesită dublul cantităţii de vitamine B recomandate pentru câini şi, de aceea, hrănirea timp îndelungat a micilor feline cu mâncare pentru câini poate determina deficit de vitamine B. Foarte important este să nu li se ofere peşte crud, deoarece acesta distruge tiamina din complexul vitaminic B şi cauzează un deficit de vitamina E.
Raportul calciu-fosfor trebuie să fie de aproximativ unu la unu, cu doze adecvate de vitamina D, administrate la indicaţia medicului veterinar.

Important! Animalele gestante au un necesar de trei ori mai ridicat de vitamine şi minerale.