Main menu

header

06-03-1de Gabriela Niculescu

- Campanie: Opreşte cruzimea asupra animalelor!

Ca orice sportiv de performanţă, Leonard Doroftei aplică loviturile doar în ringul de box. În afara lui, Moşu’, aşa cum îl numesc apropiaţii, este un om cu suflet bun, foarte calm şi cumpătat. Una dintre calităţile sale demne de luat în seamă este iubirea necondiţionată faţă de animale. Violenţele şi tratamentele de neconceput aplicate câinilor, cailor, şi nu numai, au luat amploare în ultima perioadă, iar câteva organizaţii pentru protecţia animalelor s-au gândit să sară în ajutorul necuvântătoarelor. Astfel, Asociaţia „GIA” a demarat campania „Opreşte cruzimea asupra animalelor!”, iar Leonard Doroftei este unul dintre cei care s-au implicat în această acţiune cu sloganul „Loveşte sacul, nu animalul!”.

„Ceva trebuie să se schimbe în atitudinea oamenilor”
- Cum aţi ajuns să vă implicaţi în această campanie?
- Nu trebuie să mai fim indiferenţi la ce se întâmplă în jurul nostru. Sunt săvârşite mult prea multe agresiuni asupra animalelor pentru a mai putea închide ochii şi a trece pe lângă ele. Ceva trebuie să se schimbe în atitudinea şi în mentalitatea oamenilor.

- E clar că iubiţi necuvântătoarele. Ce animale creşteţi acum şi cine are grijă de ele?
- Iubesc animalele de mic. Întotdeauna am avut pe lângă casă câini şi pisici. Acum am doi papagali, o pereche tânără de câini Chow-Chow şi o Chinchilla. Câinii mei sunt minunaţi. Mă uit la ei cum se joacă şi mi-e mai mare dragul de ei. Mă aşteaptă în faţa geamului în fiecare seară, când ştiu că ajung acasă, pentru că îşi primesc „porţia” de răsfăţ şi câte ceva delicios. Pot să vă spun că am fost muşcat de mai multe ori de câini şi în copilărie, şi adult, dar asta nu înseamnă că nu-i mai iubesc sau că ar trebui să mă port altfel cu ei. Nu pot să-i înţeleg pe cei care sunt agresivi cu necuvântătoarele.

„Fac parte din familia noastră”
- Chinchilla cum a ajuns în familia dumneavoastră?
- Când am intrat într-un pet-shop dintr-un mall, am văzut-o, mi-a plăcut foarte mult şi am luat-o acasă. Mie, personal, animalele îmi fac bătrâneţea frumoasă. Toată familia mea iubeşte prietenii negrăitori ai omului. Ei au crescut sub ochii copiilor. Cu toţii ne ocupăm de animale, inclusiv băieţii mei, pe care îi şi responsabilizează o astfel de sarcină. Ele fac parte din familia noastră. Sunt precum odraslele, cum le creşti, aşa le ai. Educate să-şi facă nevoile într-un loc, să mănânce în altul şi să se joace acolo unde le este permis.

- Vă amintiţi vreun moment deosebit legat de animale?
- Când eram copil am mers într-o zi la un depozit cu un vecin să care lemne. Căruţa era plină până la refuz. La un moment dat, calul trebuia să urce un deal, dar căruţa fiind prea grea, nu a mai putut trage, şi ţăranul a început să-l biciuie. Atunci l-am apucat de mână ca să nu mai lovească bietul animal şi ne-am răsturnat cu acea căruţă. Din fericire, nu a păţit nimeni nimic, iar calul a scăpat teafăr.

„Violenţi sunt cei fără educaţie”
- De ce credeţi că evenimentele barbare şi răutăţile la adresa animalelor au luat o asemenea amploare?
- Sunt o mulţime de copii proşti, care se răzbună pe animale din dorinţa de a atrage atenţia celor din jur. Vor regreta gesturile lor, cu siguranţă, mai târziu. Consider că violenţi cu animalele sunt cei fără educaţie, care nu pot înţelege relaţia animale-oameni.

- Cum credeţi că ar trebui ocrotite animalele fără stăpân?
- Din păcate, nici adăposturile nu mai reprezintă un loc sigur pentru ele. Şi acolo sunt neajunsuri, dar cel mai grav lucru este că au început să fie omorâţi foarte mulţi câini. De curând am văzut la ştiri în ce condiţii îi ucid, fără scrupule. Nici pe stradă nu este o soluţie să rămână. Trebuie găsită o variantă de mijloc.

- Ce trebuie schimbat în legislaţie?
- În primul rând, ar trebui făcută o campanie de educare sau de reeducare a oamenilor în ceea ce priveşte traiul cu animalele. Mulţi ştiu cum ar trebui să se comporte, dar par să nu conştientizeze. Ar trebui ca oamenii să înţeleagă nevoile animalelor, ca să nu mai fie atât de indiferenţi la ce se întâmplă în jurul lor şi să nu mai acţioneze cu violenţă împotriva unor suflete nevinovate.

„Ar trebui să se dea amenzi usturătoare“
- Ce pedepse ar trebui aplicate oamenilor care maltratează animale?
- Ar trebuie să se dea amenzi usturătoare celor care sunt prinşi că fac asemenea barbarii. Există oameni autorizaţi în ţara asta care ar trebui să vegheze la ce se întâmplă, Poliţia comunitară să aplice amenzi, să trecem al un alt nivel de civilizaţie. În America, spre exemplu, toată lumea care merge pe stradă cu animalul la plimbare are punga în buzunar pentru a-i strânge mizeria. Aşa ar trebui să se facă şi în România. Acolo străzile şi parcurile sunt curate, nu calci în murdărie, nu miroase urât. Poate şi acesta este un motiv pentru care unii sunt scârbiţi de animale şi le alungă în cele mai brutale moduri. Revin la ideea că este nevoie de educaţie cu privire la relaţia om-animal. Nu e drept să ucizi animalele străzii, sunt şi ele nişte suflete. Cei care le rănesc ar trebui să se gândească la lucrul ăsta înainte să le vină vreo idee proastă.

„Ar trebui ca oamenii să înţeleagă nevoile animalelor, ca să nu mai fie atât de indiferenţi sau violenţi“