de Ana Trifan

- Animalele pot fi dresate să grăbească vindecarea şi să reconforteze pacienţii

Un câine terapeutic poate fi din orice rasă şi este dresat pentru a oferi afecţiune şi a reconforta persoanele aflate în spitale, în aziluri, în şcoli pentru persoane cu dificultăţi la învăţare, în situaţii stresante - cum ar fi cele din zone de război sau în care s-au produs calamităţi. De exemplu, SUA au trimis astfel de căţei - în special Labradori - în Irak, pentru a-i ajuta pe soldaţii americani, oferindu-le astfel „confort emoţional”.

Jucăuşi şi dornici de îmbrăţişări
Cel mai important aspect la câinii terapeutici este temperamentul. Ca un căţel să se califice pentru o asemenea „slujbă”, el trebuie să fie prietenos, ascultător, blând şi descurcăreţ în orice situaţie. De asemenea, trebuie să-i placă să fie mângâiat de oameni sau plimbat, chiar dacă persoanele care fac acest lucru pot fi nervoase sau neîndemânatice.
Principala îndatorire a unui câine terapeutic este să permită oamenilor pe care nu-i cunoaşte să-l atingă. Copiilor în mod deosebit le place să îmbrăţişeze animale. Adulţii se mulţumesc de cele mai multe ori doar să le mângâie. Câinele trebuie să fie învăţat să se caţere, să fie luat în braţe sau pus pe pat, alături de o persoană, şi să stea confortabil acolo. Mulţi dintre aceşti câini sunt instruiţi să prezinte mici trucuri sau să se implice în jocuri, spre deliciul celor care îi au în preajmă.

Folosiţi în Al Doilea Război Mondial
Istoria câinilor terapeutici începe undeva în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. În cadrul operaţiunilor împotriva Japoniei, pe Insula Noua Guinee, caporalul american William Wynne a ajuns în posesia unui câine din rasa Yorkshire Terrier, care fusese abandonat pe câmpul de luptă. Era vorba despre o femelă, iar soldatul american a botezat-o Smoky.
Ea l-a însoţit pe Wynne în numeroase misiuni, reconfortând şi distrând trupele şi chiar a ajutat la montarea unui cablu printr-o conductă subterană. Acţiunea, care în mod normal le-ar fi luat soldaţilor cel puţin trei zile de muncă şi i-ar fi expus la bombardamentele inamicilor, a fost încheiată în câteva minute datorită lui Smoky.
Misiunea de câine terapeutic a început însă pentru Smoky atunci când caporalul Wynne a fost spitalizat pentru că luase o boală din junglă. În timpul recuperării, colegii de trupă ai caporalului au adus-o pe Smoky la spital pentru a-l înveseli. Câinele a devenit imediat o adevărată vedetă şi atracţie pentru soldaţii răniţi.
Doctorul Charles Mayo, cel care avea să pune bazele celebrei clinici Mayo, a fost comandantul care a aprobat ca Smoky să facă „ture” prin spital. De asemenea, i-a permis să doarmă pe patul caporalului Wynne timp de cinci nopţi. Munca lui Smoky în calitate de câine terapeutic a continuat 12 ani din acel moment.

Îi ajută pe copiii cu probleme emoţionale
Cea care a stabilit sistemul de terapie cu căţei a fost însă Elaine Smith, o americancă ce lucra ca asistentă în Anglia. Aceasta a observat cât de bine răspund pacienţii la vizitele pe care le făcea o persoană însoţită de un câine din rasa Golden Retriever. Când s-a întors în SUA, în 1976, asistenta a pus la punct un program de instruire a câinilor pentru a vizita diverse instituţii în care oamenii aveau nevoie de reconfortare.
De-a lungul anilor, oamenii de ştiinţă au demonstrat şi ei efectul terapeutic pe care îl dă prezenţa unui animal. Printre altele, scade nivelul de stres, relaxează şi creşte buna dispoziţie a unei persoane. În ultimii ani s-a mai demonstrat că prezenţa câinilor terapeutici îi ajută foarte mult pe copii să-şi depăşească problemele emoţionale şi pe cele de vorbire.

Terapie asistată de necuvântătoare
În 1982, Nancy Stanley a înfiinţat Tender Loving Zoo (ce s-ar putea traduce ca „Zoo blând şi iubitor”), o organizaţie non-profit ce a introdus terapia cu animale în instituţiile pentru copii cu handicap sever şi în casele de bătrâni. I-a venit ideea în timp ce lucra la Grădina Zoologică din Los Angeles, unde a observat cât de bine reacţionează vizitatorii cu handicap la prezenţa animalelor. Nancy s-a documentat despre efectele benefice pe care animalele le pot avea asupra pacienţilor şi, la puţin timp după ce şi-a întărit această convingere, a început să facă vizite la un centru pentru persoane cu handicap sever, însoţită de câinele său, un Pudel pe nume Freeway.
Inspirată de reacţia pacienţilor şi de încurajările venite din partea angajaţilor centrului, a luat din propriii bani (7.500 de dolari) o dubiţă, a recrutat ajutoare şi i-a convins pe proprietarii unui magazin de animale să împrumute puiuţi. În curând, Tender Loving Zoo a început să primească numeroase cereri din partea şcolilor, spitalelor, azilurilor, pentru a oferi „terapie asistată de animale”.

Leac pentru bolnavii de inimă

Un studiu efectuat la Centrul de Boli Cardiovasculare din Cleveland, SUA, a arătat că pacienţilor care sunt vizitaţi de căţei le scade cu până la 24% nivelul de anxietate, în comparaţie cu doar 10%, atunci când vizitatorul este o persoană. Cei care nu au primit vizite au rămas la acelaşi nivel de anxietate. Nivelul de epinefrină, un hormon pe care îl produce corpul atunci când e stresat, a scăzut cu 17% la pacienţii care au primit vizita unui câine, în comparaţie cu doar 2%, cu cât a scăzut la cei vizitaţi de o persoană. Epinefrina din organism a crescut cu 7% la pacienţii care nu au fost vizitaţi.

- Prezenţa unui animal scade nivelul de stres, relaxează şi creşte buna dispoziţie.