Tardigradele, mici animale nevertebrate cu opt picioare, ce măsoară cel mult doi milimetri, cunoscute pentru rezistenţa lor excepţională, au supravieţuit vidului şi radiaţiilor spaţiale. Cercetătorii le studiază în continuare uimitoarea capacitate de adaptare, pentru a încerca să adopte tehnicile acestora.
Se hrănesc cu resturi de rocă
Până în prezent sunt cunoscute circa 600 de specii diferite de tardigrade, ce se hrănesc cu alte animale mai mici şi cu detritus (material rezultat din fărâmiţarea rocilor prin acţiunea agenţilor externi). Acestea se află la toate latitudinile, în oceane şi pe sol, acolo unde există vegetaţie şi apă.
Se pot resuscita după mai mulţi ani
Deoarece habitatul lor natural, muşchi şi licheni, suferă adesea secete prelungite, aceste animale mici sunt capabile, după ce s-au deshidratat în mare parte singure, să se resusciteze chiar şi după mai mulţi ani. Oamenii de ştiinţă le-au folosit într-un experiment, pentru a le testa rezistenţa. Astfel, ei le-au „îmbarcat” la bordul capsulei spaţiale europene FOTON-M3, lansată în septembrie 2007 de o rachetă rusă Soiuz-U, şi le-au expus vidului spaţial la 270 km altitudine.
Au rezistat în condiţii extrem de vitrege
După revenirea capsulei pe Terra s-a dovedit că cele mai multe dintre tardigrade, numite şi urşi de apă, au rezistat nu numai vidului spaţial, ci şi dozelor de ultraviolete de o mie de ori mai mari decât la suprafaţa solului, mortale pentru majoritatea organismelor. Ele au putut nu numai să iasă din starea lor de hibernare în contact cu apa, fără să prezinte nicio alterare biologică, ci şi să se reproducă normal, au indicat cercetătorii.
Nu au murit nici la -272 de grade Celsius
„Rămâne un mister cum au reuşit aceste animale să se resusciteze după ce au suferit condiţii atât de extreme în vidul spaţial”, a declarat Ingemar Jönsson, de la Universitatea Kristianstad (Suedia), unul dintre autorii studiului. Potrivit cercetătorilor, se poate ca mecanismul de adaptare celulară să le permită tardigradelor să supravieţuiască deshidratându-se în mare parte. Acestea au arătat, de asemenea, o rezistenţă excepţională la temperaturi extreme, ce variază de la minus 272 de grade Celsius la plus 151 de grade, precum şi la presiuni de 300 de ori mai mari decât cea atmosferică.
Daniela Purgaru
