de Laura Zmaranda

- În rezervaţia de la Bucşani trăiesc în siguranţă 41 de exemplare

Rezervaţia Bucşani, din judeţul Dâmboviţa, este unul dintre locurile în care animalele ne predau încă o dată o lecţie importantă despre supravieţuire. Supuşi unui adevărat masacru în toată Europa, zimbrii, atât câţi au mai rămas, exercită asupra celor care se află la câţiva metri de ei aceeaşi putere hipnotică. Mai cu seamă atunci când ai ocazia să îi admiri în libertate. Ascunsă în mijlocul foioaselor din Pădurea Neagra, cea mai mare rezervaţie de zimbri ca număr de exemplare dintre cele trei existente în România este în fapt unul dintre ultimele „bastione de apărare” a acestor animale care vin din timpuri străvechi.

Mastodonţi pe cale de dispariţie
În pădurile Europei existau odinioară numeroase cirezi de zimbri. Numărul acestor vieţuitoare, care, datorită staturii lor impunătoare, au primit titulatura de cele mai grele animale europene de pe uscat, a scăzut dramatic în timp. Inconştienţa braconierilor a adus această specie în pragul dispariţiei.
Se pare că ultimii zimbrii din sălbăticie au fost vânaţi după Primul Război Mondial, motiv pentru care singurul viitor asigurat acestor mastodonţi a fost viaţa în captivitate. Aşa se face că în anul 1927, în întreaga lume, existau doar 50 de exemplare aflate în diferite grădini zoologice.
Dacă în habitatul lor natural teritoriul se poate întinde şi pe 200 kmp, astăzi, „lumea zimbrilor” se rezumă doar la suprafeţele destinate rezervaţiilor, unde specialiştii încearcă să sporească numărul exemplarelor, astfel încât să fie posibilă eliberarea lor în natură.

Conservarea speciei este esenţială
Ca să ajungi la rezervaţia din Bucşani trebuie să parcurgi aproximativ patru kilometri pe un drum şerpuit prin pădure, însă peisajele sunt superbe, indiferent de anotimp. La destinaţie ţi se dezvăluie privirii un Paradis întins pe 162 de hectare. Străjuit de gardul de plasă ce are menirea de a ne avertiza că ne aflăm totuşi pe domeniul unor animale sălbatice, acest loc edenic este cufundat în linişte deplină. Doar zgomotul morii care huruie greoi trezeşte din amorţire peisajul, atunci când, de dincolo de ascunzişul ramurilor, încep să apară unul câte unul zimbrii din Pădurea Neagra. Pornirea morii este semnalul care îi cheamă spre jgheaburile pline cu mâncare, special amenajate pentru ei. Au trecut aproape trei decenii de când acest ritual se desfăşoară în fiecare iarnă ca la carte.
Rezervaţia Bucşani, aflată în subordinea Ocolului Silvic Bucşani, a fost înfiinţată în anul 1983, iar primele exemplare au fost aduse de la rezervaţia din Haţeg, dar şi din Polonia şi Bulgaria. Rolul acesteia a fost de aclimatizare a zimbrilor în mediul din câmpiile înalte, dar, şi mai important decât atât, a fost misiunea oamenilor de aici de a conserva această specie extrem de vulnerabilă. Astăzi, aici trăiesc 41 de zimbri.

Un rău ce nu se repară uşor
În natură, aceste animale care cântăresc aproape o tonă nu au prădători care să le răpună. Omul s-a dovedit însă un vânător feroce. Împuşcaţi în Europa pentru carnea, dar mai ales pentru trofeele impozante, zimbrii au ajuns în pragul extincţiei la sfârşitul secolului al XVIII-lea.
Există mărturii potrivit cărora ultimul zimbru din Moldova a fost ucis în 1762, iar în Transilvania, în 1790. Abia în anul 1958, România avea să aibă pe teritoriul ei două exemplare de zimbri, aduşi din Polonia în rezervaţia din Haţeg.

Au căpătat obiceiuri asemănătoare animalelor domestice
Rezervaţia de la Bucşani recreează aproape în totalitate habitatul natural al zimbrilor. Excepţie face plasa de sârmă ce le îngrădeşte libertatea, dar pentru exemplarele de aici acest lucru nu pare să fie o problemă. Deşi imaginea lor are un impact puternic asupra celor care au privilegiul de a-i vedea, zimbrii sunt încă într-o relaţie de dependenţă cu îngrijitorii de aici. Deşi sunt la fel de puternici precum strămoşii lor, au căpătat totuşi obiceiuri ce îi aseamănă animalelor domestice. Pe timpul verii, animalele se hrănesc cu ceea ce găsesc în pădurile din apropierea rezervaţiei, dar iarna, teritoriul împrejmuit în care trăiesc face ca şi hrana lor să fie limitată. Astfel că, ori de câte ori porneşte moara, zimbrii vin din pădure pentru a se hrăni.

Întreţinere costisitoare
Ocolul Silvic şi-a asumat răspunderea de a purta de grijă exemplarelor de aici, chiar dacă uneori costurile de întreţinere a rezervaţiei depăşesc puterile financiare ale instituţiei. Ocolul Silvic Bucşani se autofinanţează, iar principala sursă de venit este comercializarea masei lemnoase. Costul de vizitare a rezervaţiei este aproape simbolic, aşa că supravieţuirea este destul de dificilă. Din fondurile pe care reuşesc să le strângă sunt asigurate hrana pe timpul iernii şi supravegherea veterinară a zimbrilor. Starea bună de sănătate a animalelor este primordială, aşa că, de două ori pe an, le sunt administrate tratamente de deparazitare internă şi externă.

Un proiect de viitor
O şansă importantă pentru rezervaţie ar fi introducerea ei în circuitul turistic, întrucât puţini sunt cei care ştiu despre existenţa acestui obiectiv turistic aflat la aproximativ 60 de kilometri de Bucureşti. În acest sens, Consiliul Judeţean Dâmboviţa a aprobat proiectul de hotărâre privind implementarea şi finanţarea proiectului „Dezvoltarea şi consolidarea turismului intern prin promovarea rezervaţiei de zimbri Neagra, din judeţul Dâmboviţa”. Acest proiect prevede introducerea în circuitul turistic naţional a zimbrăriei şi crearea unei campanii ample de promovare a acestui obiectiv turistic.

- La 1 iunie 1959 a fost înregistrată prima naştere a unui pui de zimbru pe teritoriul României după extincţia totală a turmelor de altădată

- Costul de vizitare a rezervaţiei este doar 3 lei

În sfârşit, în libertate

Cinci zimbri vor fi eliberaţi din captivitate la sfârşitul acestei luni în pădurile din judeţul Neamţ. Cele cinci exemplare vor fi atent supravegheate de echipe speciale de îngrijitori, pentru a preveni eventualele tentative de braconaj. Potrivit specialiştilor, cele două femele şi trei masculi vor avea la dispoziţie 5.000 de hectare. În Neamţ trăiesc acum 29 de zimbri, atât în rezervaţia Petru Vod, cât şi într-o grădină zoologică unde pot fi admiraţi îndeaproape. (de Dana Purgaru)