de Dana Purgaru
Printre cauzele ce au dus la faima negativă a României în Europa se află şi nenumăraţii câini fără stăpân de pe străzile din ţară şi în special din Bucureşti. După ce actele de cruzime ale hingherilor împotriva lor au demonstrat că omorârea acestora nu este o soluţie, deoarece exemplarele rămase continuă să se reproducă, reprezentanţii asociaţiilor pentru protecţia animalelor spun că cea mai eficientă, logică şi creştină soluţie este sterilizarea atât a patrupedelor fără stăpân, cât şi a celor cu stăpân, care nu au valoare reproductivă. Autorităţile sunt însă oarbe şi surde la soluţiile concrete propuse, iar cetăţenii şi animalele au numai de suferit.
Cauza principală: abandonul puilor
Principala cauză a existenţei câinilor fără stăpân pe străzile României o constituie înmulţirea necontrolată a animalelor... cu stăpân. Pare ciudat, dar, deşi foarte mulţi câini comunitari au fost sterilizaţi, puii proveniţi din case, nedoriţi şi aruncaţi în stradă sau în păduri, au continuat să se înmulţească. „Mulţi dintre proprietarii de câini fie nu ştiu de posibilitatea castrării animalelor, fie nu-şi pot permite cheltuielile de sterilizare a animalelor deţinute. Când îşi văd ograda plină de pui aleg varianta abandonării”, ne-a spus Oana Iacob, reprezentant al Asociaţiei ROBI.
Unele asociaţii au oferit proprietarilor ocazia de a-şi castra gratuit animalele, însă toate aceste asociaţii trăiesc din fonduri proprii şi nu îşi permit susţinerea unor astfel de costuri fără ajutorul autorităţilor. „Asociaţia ROBI a făcut eforturi pentru a oferi proprietarilor de câini şi de pisici posibilitatea de a-şi steriliza gratuit căţeluşele în cadrul programului «Stop abandonului», dar, din păcate, programul a fost oprit în 2011, din lipsă de fonduri”, a completat Oana Iacob.
Programul de sterilizare merge la relanti
În Bucureşti, unde situaţia este de-a dreptul disperată, Primăria a abandonat programul de sterilizări gratuite şi doar câteva cabinete mai fac astfel de intervenţii. Nici în alte oraşe, situaţia nu este „roz”. Autorităţile nu demarează niciun program susţinut de castrări, iar cazurile de oameni muşcaţi de câini, dar şi de animale ce sfârşesc în chinuri groaznice, multe dintre ele murind de foame, se înmulţesc. „Chiar dacă la această oră se mai fac sterilizări în câteva localităţi mari, în majoritatea oraşelor şi în comune nu se sterilizează deloc nici câinii fără stăpân, nici cei cu proprietar”, ne-a declarat Marcela Pâslă, reprezentanta Ascociaţiei Cuţu-Cuţu. „Hingherii iau toţi aceşti câini şi îi duc în adăposturi, de unde «dispar» în scurt timp - chiar dacă eutanasierea este interzisă prin lege - pentru a face loc altora. Câinii mor de boli luate din adăposturi sau li se pierde urma sub foma unor «adopţii secrete» la care primăriile nu ne dau datele de contact”, a completat Marcela Pâslă.
„Autorităţile sunt total neinteresate”
Totuşi, există soluţii concrete. Potrivit reprezentanţilor asociaţiilor pentru protecţia animalelor, soluţia optimă este stoparea abandonului. Aşadar, problema trebuie „atacată” invers, trebuie rezolvată cauza, nu efectul. „Există soluţii pentru câinii fără stăpân din România, însă reprezentanţii autorităţilor refuză să se implice, complăcându-se în situaţia actuală. Ei sunt singurii vinovaţi. Încercăm cu disperare să îi facem să implementeze un program de sterilizare şi înregistrare atât a câinilor fără stăpân, cât şi a celor cu stăpân. Din 2007 se află pe masa deputaţilor o lege ce conţine toate măsurile necesare pentru a rezolva definitiv problema, dar autorităţile sunt total neinteresate. Poate tocmai acest lucru nu le convine aleşilor noştri, că, odată promulgată legea pe care o aşteptăm cu toţii, vom asista în timp nu foarte lung la diminuarea drastică a numărului de animale fără stăpân, fapt care va atrage după sine şi diminuarea la fel de drastică a fondurilor folosite pentru gestionarea lor”, ne-a mai declarat reprezentanta Asociaţiei ROBI.
„Animalele sunt singurele suflete nevinovate”
Iubitorii de animale sunt primii care şi-ar dori să nu mai fie câini pe străzi. Demersurile asociaţiilor pentru protecţia animalelor nu s-au limitat doar la petiţii, audienţe şi discuţii, ci s-au organizat nenumărate marşuri şi pichetări, pentru a atrage atenţia atât autorităţilor, cât şi opiniei publice, referitor la drama animalelor fără stăpân din România şi la căile de rezolvare a situaţiei. Din păcate, până acum, eforturile s-au dovedit inutile. „Există un cerc vicios - autorităţile care se complac în situaţia actuală (cât timp sunt câini pe stradă sunt şi bani alocaţi pentru rezolvarea problemei) - edilii care se folosesc în orice campanie electorală de ei, transformându-i în subiect de bătaie şi împărţind populaţia în pro şi contra - asociaţiile care se susţin din fonduri proprii şi sunt zilnic asaltate de solicitări din partea cetăţenilor - şi cetăţenii care în 90% din cazuri văd doar efectul, nu şi cauza. Animalele sunt clar în dezavantaj, fiind singurele suflete nevinovate”, ne-a mai spus Oana Iacob.
Măcel scump şi fără rost
Potrivit reprezentantei Asociaţiei ROBI, ani în şir, autorităţile au eutanasiat câinii fără stăpân. Statistica arată că în Bucureşti, în anul 2001, erau 90.000 de câini. În perioada 2001-2007, Administraţia pentru Supravegherea Animalelor a raportat eutanasierea a 144.339 de câini. Pentru aceasta s-a folosit un buget de 9 milioane de euro! „Rezultă că pentru eutanasierea unui câine s-au cheltuit peste 60 de euro, în timp ce o sterilizare costă 20 de euro. Cu toate acestea, şi în anul 2012 numărul câinilor de pe stradă este foarte mare, dovedind încă o dată inutilitatea acestui program, confirmându-se astfel concluziile raportului Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii. Constatăm că pe parcursul celor şapte ani, plecând de la cei 90.000 de câini existenţi în anul 2001, au fost omorâţi 144.339 până în 2007, alţi aproximativ 50.000 au murit din cauza naturale, iar numărul lor s-a redus la numai 40.000. Se deduce clar că rata înmulţirii şi supravieţuirii creşte o dată cu rata omorârii. Practic, prin metoda omorârii nu se poate elimina mai mult de 50% din efectivul de câini dintr-o anumită arie”, ne-a explicat Oana Iacob.
„Legea sterilizării se află sub formă de proiect la Parlament de cinci ani şi la Guvern de o lună. Avem nevoie urgentă de ea ca de aer, deoarece vrem străzi sigure, fără câini chinuiţi, hingheriţi şi persoane muşcate“ (Marcela Pâslă, Asociaţia Cuţu-Cuţu)
„Măsurile ce trebuie luate pentru a rezolva situaţia animalelor fără stăpân, pe modelul legilor din ţările civilizate, trebuie să cuprindă: controlul înmulţirii lor, identificarea şi înregistrarea acestora într-o bază de date unică, interdicţia înmulţirii animalelor de companie, cu anumite excepţii, taxe pentru animalele de companie - mult mai mari pentru animalele nesterilizate - şi pedepse pe măsura faptelor, ajungând până la închisoare” (Oana Iacob, Asociaţia ROBI)
