de Dana Purgaru

Lumea nu este una în mişcare numai pentru noi, oamenii, ci şi pentru animale. De fapt, cine a spus că trebuie să trăieşti acolo unde te naşti? În ultimul secol, în fauna României au pătruns noi vieţuitoare, unele aduse special, pentru vânătoare, agrement sau pescuit şi care au depăşit „graniţele” impuse, altele au fost împinse către noi teritorii din cauza schimbărilor climatice şi a nevoii de hrană, iar altele au ajuns aici pur şi simplu accidental.

Ţestoasa de Florida
Ţestoasa de Florida a devenit o prezenţă aproape obişnuită în lacurile din marile oraşe din ţară, în special din Bucureşti. Este o specie nord-americană care a fost importată în Europa ca animal de companie. Din cauza dimensiunilor la care ajunge la maturitate (50 cm), exemplarele sunt de multe ori eliberate în sălbăticie de proprietarii care nu ştiu că această specie nu are ce căuta în apele noastre.

Muflonul european
Muflonii europeni sunt originari din insulele Sardinia şi Corsica şi sunt strămoşii oii domestice. De-a lungul timpului, s-au făcut mai multe încercări de „naţionalizare” a acestei specii frumoase de ierbivor în România, însă au fost sortite eşecului din cauza braconajului şi a atacului lupilor. În prezent sunt foarte puţine exemplare în libertate la noi, mai multe putând fi admirate în grădinile zoologice.

Cerbul lopătar
Cerbul lopătar a trăit în perioada Paleoliticului şi la noi în ţară, însă a dispărut complet. În anul 1904 au fost aduse câteva exemplare, iar acum, foarte rar, specia poate fi întâlnită în sălbăticie, însă este ameninţată cu dispariţia din cauza vânătorii.

Câinele enot
Câinele enot este o specie sălbatică înrudită cu lupul, vulpea, şacalul sau coiotul. A apărut recent în fauna României şi este originar din Siberia Orientală. Poate fi întâlnit cel mai frecvent în Delta Dunării.

Şacalul
Acest animal, care ne duce cu gândul la Africa şi Asia, a pătruns recent în fauna ţării noastre, aproximativ acum 50 de ani. Se pare că ajuns pe tărâmurile autohtone din cauza încălzirii climei, „împins” din India către Iran, Turcia, Grecia, Albania şi Bulgaria. Astăzi poate fi întâlnit în sudul Olteniei, Munteniei şi Dobrogei, dar şi în Sibiu, Braşov şi Maramureş.

Bizamul
Bizamul este un animal din Statele Unite ale Americii, care a fost adus în Europa în vederea exploatării pentru blană. Câteva exemplare au fost eliberate în sălbăticie în Cehia, iar în numai 60 de ani specia s-a înmulţit într-un ritm impresionant şi a ajuns şi la noi. A intrat în România prin vestul ţării, însă, odată ajuns în Delta Dunării, bizamul s-a simţit ca acasă.

Iepurele de vizuină
Iepurele de vizuină, strămoşul tuturor speciilor de iepuri domestici, a ajuns în România din bazinul Mării Mediterane. A fost foarte apreciat de romani, care considerau carnea sa o delicatesă, şi care au dus cu ei exemplare crescute în cuşti în mai multe zone.

Şorecarul roşcat
Şorecarul roşcat obişnuia să tranziteze ţara noastră în timpul migraţiilor, însă la începutul secolului al XX-lea, din cauza schimbărilor climatice, a început să poposească la noi şi să se înmulţească. Cele mai multe perechi au fost observate în Dobrogea.

Rândunica roşcată
Rândunica roşcată seamănă cu cea comună, însă culoarea este puţin diferită. La fel ca în cazul şorecarului roşcat, aceasta zbura în trecut peste România, în timpul migraţiilor înspre şi dinspre Africa, însă clima din ce în ce mai caldă a determinat-o să şi clocească la noi. Se găseşte în special în Dobrogea, Munţii Retezat, Munţii Parâng şi Munţii Cernei.

Eiderul
Eiderul este o raţă marină, de origine nordică, ce sălăşluia mai demult pe continentului nord-american şi în Siberia Orientală. Acum poate fi întâlnit şi la noi, în zona costieră a Deltei Dunării.

Cănăraşul
Cănăraşul a apărut recent în România, acum circa 50 de ani, şi poate fi observat atât în zonele montane, cât şi în cele submontane şi deluroase.

Vrabia spaniolă
Vrabia spaniolă este încă o specie mediterană care şi-a extins arealul şi la noi în ţară, atrasă de vremea în încălzire. În apropiere de Mangalia, în Rezervaţia Pădurea Hagieni, se pare că este cea mai mare colonie de vrăbii spaniole.

Păstrăvul curcubeu
Şi păstrăvul curcubeu are origini americane, iar astăzi poate fi pescuit în România în lacurile montane, dar şi în păstrăvării.

Păstrăvul fântânel
Păstrăvul fântânel, numit şi fântâniţă, păstrăv de şipot sau păstrăv de izvor, are origini americane. Datorită cărnii sale foarte căutate a fost adus în Europa în preajma anului 1889, iar în România se pare că ar fi apărut în anul 1906.

Coregonul
Coregonul este o specie de peşte din familia păstrăvilor, adusă din SUA în fosta URSS, de unde a ajuns şi la noi. Adoră bălţile şi este căutat pentru carnea sa gustoasă.

Peştele soare
Peştele soare este cunoscut şi sub numele de sorete, biban american sau regina bălţii. A fost adus din Statele Unite la sfârşitul secolului al XVIII-lea, pe post de peşte ornamental, datorită coloritului său deosebit. A scăpat în râuri şi, în prezent poate fi întâlnit în aproape orice ţară europeană, atât în ape curgătoare, cât mai ales în bălţi.

Crapul chinezesc
Crapul chinezesc, cunoscut sub numele de crap cteno, crap argintiu, fitofag, cosaş ten sau novac, a fost introdus în ulimul secol în apele noastre, şi de atunci s-a înmulţit peste măsură.

Păianjenul văduva neagră
Păianjenul văduva neagră este un invadator care a băgat în sperieţi turiştii de pe litoralul românesc. Primul exemplar a fost descoperit în preajma anului 1963 în Delta Dunării. În ciuda zvonurilor, este încă rar întâlnit la noi, fiind de multe ori confundat.

Guguştiucul
Deşi pare greu de crezut, omniprezentul guguştiuc nu este o specie nativă pe teritoriul ţării noastre. Se pare că această pasăre a apărut la noi din Balcani, în preajma anului 1870, şi a dus la regresul turturicii (Streptopelia turtur). Dacă în anul 1930 clocea doar în Turcia şi Balcani, în anul 1950, guguştiucii ocupaseră întreaga Europă, cuibărind inclusiv în Norvegia.