de Dana Purgaru

În doar 50 de ani este foarte probabil să dispară cea mai ameninţată felină de pe Terra: râsul iberic. Fiind în pericol din cauza poluării, se pare că va dispărea, chiar dacă omenirea îşi va atinge ţelul de reducere a emisiilor cu efect de seră, au afirmat biologii într-un studiu publicat recent în revista Nature Climate Change.

Mai sunt câteva exemplare
Doar 250 de exemplare de râs iberic mai trăiesc în sălbăticie, în două regiuni din sudul Spaniei - Sierra Morena şi Parcul Naţional Donana -, conform celor mai recente estimări.
În doar o jumătate de secol, suprafaţa pe care putea fi întâlnit acest animal a scăzut de la 40.600 km2 la doar 1.200 km2, din cauza stârpirii iepurelui - principala sa sursă de hrană -, a braconajului şi a construcţiilor ridicate de om.

Eforturi de conservare în al 13-lea ceas
Studiul efectuat de cercetătorii de la Muzeul Naţional de Ştiinţe ale Naturii din Madrid sugerează că, dacă tendinţele actuale se menţin, schimbările vor avea loc prea repede pentru a permite râsului să se adapteze. „Schimbările climatice vor avea o influenţă rapidă şi severă asupra abundenţei râsului iberic, depăşind capacitatea sa de a se adapta sau de a pleca în regiuni mai favorabile din punct de vedere al climei, unde densitatea prăzii este suficientă pentru a susţine populaţii viabile”, afirmă cercetătorii. „Estimăm că timpul rămas până la dispariţia speciei este mai mic de 50 de ani, chiar şi în cazul în care se vor înregistra reduceri masive şi rapide ale emisiilor de gaze cu efect de seră”, mai spun cercetătorii, referindu-se la stabilizarea nivelului de dioxid de carbon din atmosferă la 450 de părţi per milion (450 ppm), fiind obiectivul stabilit în cadrul negocierilor ONU pe teme de climă.

Exploatarea habitatelor favorabile, ultima şansă
Totuşi, cercetătorii spun că există posibilitatea ca dispariţia acestei specii să fie amânată: modificarea strategiilor de conservare.
În prezent, planul de conservare constă în eliberarea anuală a 20-40 de râşi crescuţi în captivitate, scopul fiind ca aceştia să fie eliberaţi în zonele în care obişnuiau să trăiască - o zonă vastă ce include regiuni din vestul şi din centrul Spaniei, precum şi din estul Portugaliei.
Cercetătorii recomandă ţintirea exclusivă a celor mai bune habitate, cele ce sunt mai puţin fragmentate şi care oferă o şansă mai mare de a supravieţui schimbărilor climatice. Acest lucru ar putea fi realizat dacă vor fi eliberaţi anual şase masculi şi tot atâtea femele, cu vârste între 1 şi 4 ani. „Această metodă ar preveni dispariţia râsului iberic în cursul acestui secol”, concluzionează cercetătorii.

• Lynx pardinus atinge o înălţime de 1 m, o greutate de 15 kg şi este caracterizat de blana pătată, urechile cu smocuri şi ochii deschişi la culoare