de Gabriela Niculescu
Talentul Silviei Lăuneanu în materie de muzică nu-l poate contesta nimeni și, în plus, interpreta a dovedit că poate face față cu succes oricărei provocări. Dar poate nu toți știu că este, totodată, un spirit frumos și liber, care iubește necondiționat orice suflet cald. Tocmai de aceea este „mămica” lui Oxy, un Bichon de 10 ani și jumătate, și a Ritei, o cățelușă rănită pe străzi, proaspăt intrată în familia artistei. Într-un amplu interviu, Silvia ne-a dezvăluit, cu dragoste, multe aspecte inedite despre „copiii” săi.
- Cum au intrat Oxy și Rita în viața ta?
- Accidental. Amândoi. Oxy este Bichonelul meu de 10 ani și jumătate, pe care l-am cumpărat de la colț de stradă. A fost cea mai frumoasă întâmplare și cea mai bună investiție pe care am făcut-o vreodată. În ziua respectivă voiam să-mi cumpăr un cuier. Când am ieșit din curte, am văzut în colțul străzii o doamnă cu o mogâldeață mică, albă în brațe și am fost atrasă imediat de ea. Am aflat că era o cățelușă, sora lui Oxy. Când mi-am întors privirea, am văzut că era într-o cușculiță un cățel mic, de-o palmă, cu niște urechi imense și cu blănița „explodată”, care stătea în două piciorușe și făcea frumos din lăbuțe spre mine. Am întrebat ce este cu el și mi-a spus că este de vânzare. În acel moment am sunat-o pe mama și i-am spus că în locul cuierului l-am luat pe Oxy, și de atunci este o fericire să-l am.
„Reasamblată” de medic, ca un puzzle!
- Iar Rita?
- Cu Rita a fost o poveste mult mai complicată. Rita a fost găsită de prietenul meu, la Târgoviște, în urma unui accident de mașină nefericit pentru ea. Mihai a auzit niște frâne, un schelălăit de cățel, apoi a văzut-o pe ea în mijlocul drumului. Și el este un sufletist și a luat-o de acolo, a dus-o la un veterinar, care a spus că are o lăbuță ruptă și cam atât. Ei bine, nici pe departe n-a fost cam atât și am ajuns pe la încă trei veterinari! Avea o respirație abdominală ciudată și la radiografie s-a constatat că avea o hernie diafragmatică, intestinele i-au intrat în cavitatea toracică și îi apăsau pe plămâni și pe inimă, ficatul avea două rupturi și era mărit de cinci ori. Problemele ei au fost foarte grave, dar este o cățelușă puternică și mereu a fost jucăușă și vioaie, astfel încât nu ne-am imaginat gravitatea situației. A trecut printr-o operație de reasamblare, eu am zis că a fost ca un puzzle și acum, în sfârșit, este un cățel întreg. În câteva zile de la operație a fost ca nouă și acum îi merge foarte bine.
„Fredonează piesa «Oxygen»”
- Îmi imaginez că e foarte tânără dacă s-a recuperat atât de repede...
- Da, acum are 6 luni, iar când a găsit-o avea 3 luni. Este o corcitură de maidanez cu Teckel, cu Shpitz sau cu Pechinez. Noi am vrut să-i facem o cușcă în curte, dar când ne-a spus doctorul că nu va mai crește prea mult, am oprit-o și pe ea în casă, și are cuibul ei.
- Ce bucurii îți face Oxy?
- O, Doamne! Și dacă ies cinci minute să duc gunoiul, când mă întorc am parte de o explozie de manifestări de fericire, latră, sare pe toate canapelele și fotoliile și din cauza acestei primiri pe care mi-o face, s-a și accidentat odată foarte rău. Aveam o canapea înaltă, cu fier forjat la bază, a căzut de pe ea și și-a prins piciorușele acolo. A fost un accident dureros pentru el, și din acea clipă am schimbat canapeaua. Iar acum, pentru că a îmbătrânit și are mici probleme la oase, ne-am luat paturi foarte joase, zici că suntem japonezi. Așa doarme mama acum cu el, pentru că stă la ea, iar el doarme numai în pat.
- Numele presupun că i se trage de la albumul „Oxygen”.
- Când l-am luat, lucram la acest album, și pentru că a stat cu noi în studio când înregistram piesa „Oxygen”, a memorat-o și acum o recunoaște imediat cum o aude, tresare și chiar o „fredonează”.
„Rita era aproape autistă, iar acum e fericită și zglobie”
- Ce tabieturi are Rita?
- Ar vrea și ea să stea în pat, precum Oxy, dar i-am aranjat alt locușor. I-am luat tot felul de blănițe și păturici. După operație mi-am arătat talentele de bucătărească, pentru că a trebuit să-i gătesc numai supe, iar de când am început să-i dăm hrană solidă e disperată când mă vede, știe că eu sunt cea care-i dă să mănânce. A fost foarte fricoasă la început, probabil că și-a luat multe șuturi pe stradă, iar după lovitura de mașină a stat aproape cinci săptămâni în cutiuța ei și când treceam pe lângă ea băga boticul în colțul cutiei. Era aproape autistă, iar acum este de nerecunoscut - e fericită, nebunatică, zglobie, se joacă în parc cu cei mai mari căței, aleargă după Labradori.
- Cum te răsfață ei pe tine?
- Cu foarte multă dragoste. Este măgulitor să știi că un suflețel atât de sincer te recunoaște ca stăpân și te iubește. Și acum, după ce am plecat de acasă, m-a sunat Mihai și mi-a spus că Rita a plâns zece minute după mine. Și Oxy, când ajung la mama, mă soarbe din priviri, se așază în brațele mele și nu mai știe ce să facă, mi se urcă în cap, efectiv. Asta pentru că este reciprocitate în sentimente. Ne iubim enorm și mă doare foarte tare când văd că îmbătrânește.
Pierdut în... mâneca sacoului!
- Ce nebunii ți-a făcut Oxy prin casă, că Rita presupun că nu a avut când?
- Oxy este un cățel foarte cuminte, nu a ros papuci, doar un ficus a reușit să roadă. În întregime! Altceva mi-a făcut de a rămas cea mai haioasă întâmplare. Mă grăbeam foarte tare să ajung la un interviu pe nepusă masă. Am ajuns acasă, nu știam cu ce să mă îmbrac, am fugit la dulap, am scos o cămașă și m-am dus să iau fierul de călcat, s-o aranjez puțin. Până m-am întors, Oxy s-a așezat și a făcut pișu pe ea. A fost monumentală faza respectivă. Sau, când era mic, pentru că realmente era foarte mic, îl pierdeam frecvent prin casă. Chiar în 2003, când l-am cumpărat, mă grăbeam la lansarea albumului „Oxygen”, la care am întârziat pentru că nu dădeam de el. Adormise în mâneca sacoului pe care trebuia să-l îmbrac eu, dar, căutându-l pe el, nu am mai apucat. Într-un final, când am zis că e prea târziu și renunț să-l mai caut, am luat sacoul și am simțit cum atârnă ceva. „Băiețelul” dormea liniștit în mânecă...