Main menu

header

de Veronica Zărescu

A fost stabilit cu certitudine, în urma unor cercetări avansate, faptul că bebeluşul este capabil să reacţioneze la anumite sunete începând cu luna a 7-a de sarcină. Într-adevăr, potrivit medicilor, în jurul lunii a 5-a sau a 6-a de sarcină, structura urechii interne se definitivează.

Ulterior acestei date, fătul percepe zgomote din lumea exterioară, atenuate de universul intern al corpului mamei. Astfel, micuţul percepe mai bine frecvenţele joase, cuvintele simple şi bine pronunţate. Este chiar capabil să memoreze anumite zgomote ca şi sunetele intra-amniotice, vocea mamei sale sau chiar unele melodii.

Nou-născutul poate recunoaşte anumite sunete
Patrimoniul auditiv dobândit în timpul vieţii uterine are un rol important în recunoaşterea persoanelor şi a mamei în special. În primele zile de viaţă, bebeluşul are un auz selectiv şi preferă vocile înalte, acute. Auzul copilului distinge vocile, sunetele familiare şi neobişnuite, direcţia de unde vin zgomotele, chiar dacă acest reflex va dispărea pentru a reapărea mai târziu. A fost dovedit faptul că de la 3 luni un copil este în măsură să perceapă sunete de frecvenţă medie, exact ca şi un adult. Această percepţie auditivă se va îmbogăţi în timp, cu toate zgomotele din jurul său. Astfel, nou-născutul îşi construieşte un spaţiu sonor esenţial dezvoltării personalităţii sale. Într-adevăr, urechea devine o unealtă de explorare, de punere în relaţie, de construcţie ce va ajunge la maturitate pe la 5 ani pentru sunetele ascuţite şi pe la 10 ani pentru cele joase.

Depistarea problemelor de auz
Este posibil să vă daţi seama de problemele auditive ale unui copil în funcţie de capacitatea sau incapacitatea lui de a reacţiona la sunete bruşte, de a întoarce capul către locul de unde se aude ceva, de a gânguri de la 3 luni, de a reacţiona la numele său de la vârsta de 9 luni. Dacă vi se pare ceva în neregulă, apelaţi urgent la medicul pediatru pentru a depista din timp eventualele probleme auditive. Cu cât depistarea va fi mai precoce, cu atât riscurile vor fi mai mici asupra dezvoltării copilului.