Main menu

header

de Veronica Zărescu

După vârsta de 1 an este bine să vă încurajaţi ştrengarul să se distreze şi singur. Micuţii care au deja 1 anişor pot ţine jucăriile în mână, pot întoarce paginile unei cărţi sau pot urmări o minge. Copiii mici nu se joacă din proprie iniţiativă de unii singuri pentru perioade îndelungate.

Jocul de unul singur dezvoltă independenţa, încrederea în sine, creativitatea şi comunicativitatea. Mai întâi, copilul va fi implicat în activităţi care îi fac plăcere. O dată ce micuţul este complet preocupat, depărtaţi-vă câţiva paşi sau luaţi o revistă în mână. Când va veni să vă dea o jucărie, daţi-i-o înapoi cu un zâmbet şi o vorbă bună, dar continuaţi să citiţi. De-a lungul următoarelor zile şi săptămâni, îndepărtaţi-vă şi mai mult de locul de joacă al copilului, dar nu îl lăsaţi nesupravegheat. Aveţi grijă ca zona în care se află copilul să fie lipsită de pericole. Micuţii de 1 an nu ştiu ce este periculos şi ce nu.

Nicio zi nu seamănă cu alta
Ţineţi minte că progresul este inegal. Un copil care astăzi s-a jucat foarte bine de unul singur, mâine poate refuza să o mai facă. Continuaţi să îi oferiţi ocazii. Nu înconjuraţi copilul cu jucăriile favorite. Îl veţi copleşi. În schimb, încercaţi o structurare a activităţilor, prezentându-i jucăriile una câte una. Astfel, el va avea timp şi îi va face plăcere să le studieze pe rând pe fiecare. Încercaţi să includeţi jocul de unul singur în rutina zilnică. Soluţia este să creşteţi treptat timpul, pentru ca micuţul să se obişnuiască. Un moment prielnic pentru a se juca de unul singur este după masa de prânz, când ştrengarul este mulţumit.