Main menu

header

cotnari wide

     Tulburările de anxietate pot apărea la orice vârstă. Potrivit datelor statistice, fobiile specifice apar la un procent cuprins între 1% şi 9% la copii şi adolescenţi. Acestea trebuie diferenţiate de fricile specifice dezvoltării copilului. Fobiile sociale apar însă numai la 1,4% dintre copii, iar tulburările prin panică încep, de regulă, în adolescenţă.

Tremuratul şi transpiraţia rece, primele simptome
     Fiecare copil în parte poate prezenta simptome specifice fobiei pe care o are. Manifestările comune ale acestor stări sunt: transpiraţie abundentă, tremurat, puls rapid, respiraţie rapidă, senzaţie de sufocare, dureri sau disconfort în piept, senzaţie de gol în stomac, ameţeală sau leşin, amorţeală, frisoane.
     În cazul atacurilor de panică, cel puţin patru dintre aceste simptome trebuie să fie prezente, cu sau fără o cauză cunoscută şi identificabilă. Simptomele unei fobii pot fi foarte asemănătoare altor condiţii medicale sau probleme psihiatrice. Întotdeauna trebuie consultat medicul pediatru pentru stabilirea unui diagnostic.

Terapia comportamentală cognitivă, una dintre soluţiile viabile
     Părinţii care descoperă la copilul lor semnele unei anxietăţi severe pot ajuta solicitând o evaluare sau un tratament timpuriu. Tulburările de panică sunt greu de diagnosticat la copii şi adolescenţi şi pot necesita evaluări şi teste multiple, în condiţii variate.

     Tratamentul specific pentru fobii va fi determinat de pediatru, pe baza următoarelor aspecte: vârsta copilului, starea generală de sănătate şi istoricul medical, simptomele prezentate şi felul de manifestarea a lor, tipul fobiei, toleranţa copilului la anumite medicamente, proceduri sau terapii, opiniile sau preferinţele părinţilor.
     Tratamentul trebuie bazat pe o evaluare cuprinzătoare a copilului şi a familiei. Recomandările în vederea tratamentului pot include terapie comportamentală cognitivă sau individuală pentru copil (pentru a-l ajuta să înveţe metode noi de a controla anxietatea şi atacurile de panică atunci când apar), terapie de familie şi consultarea şcolii unde învaţă copilul.
Veronica Zărescu