de Veronica Zărescu

Cu toţii ne amintim cu plăcere şi cu mândrie de prima noastră bicicletă. Fie că a fost mai mică sau mai mare, mai simplă sau sofisticată, prima bicicletă o ţii minte toată viaţa. Tocmai de aceea, trebuie să oferim copiilor noştri o amintire de neuitat. Pe cât de grea este alegerea unei biciclete, pe atât de important este momentul potrivit pentru un astfel de cadou.

Recomandată după 2 ani
Învăţarea mersului pe bicicletă nu implică deprinderea unor cunoştinţe noi, dar necesită o bună coordonare a capacităţilor psihomotorii dobândite până atunci. De aceea, până pe la 2 ani, pedalarea nu este posibilă, pentru că abia atunci mersul devine un automatism. Pentru a împinge pedalele, copilul are nevoie de forţă şi de o musculatură bine dezvoltată prin mers.
Copilul trebuie să reuşească să sincronizeze: acţiunea celor două picioare, pentru a împinge o dată pe dreapta, o dată pe stânga; mişcarea braţelor şi a picioarelor pentru a menţine ghidonul în timp ce pedalează. Nu vă îngrijoraţi dacă nu reuşeşte de la început acest lucru. Înainte de 3 ani, pierderile de echilibru sunt frecvente. Ori copilul împinge în braţe dar nu coordonează bine mişcările picioarelor, ori este concentrat pe ce are de făcut şi uită să se uite în faţă.

Dotările diferă în funcţie de vârstă
În primul rând bicicleta trebuie să aibă menţiunea „CE”, care indică faptul că este produsă în conformitate cu normele europene de siguranţă în vigoare. La fel de important este ca bicicleta să fie adaptată înălţimii copilului, adică atunci când el este aşezat pe şa, să atingă bine pedalele şi să poată pune tălpile orizontal pe jos.
Pentru cei de 2-3 ani, se recomandă un model de 10” sau 12” (diametrul roţilor în inchi, respectiv 25,40 cm sau 30,48 cm). Sistemul de frânare trebuie să fie adaptat. Pentru cei mici, care nu ştiu încă să acţioneze frânele manual, bicicleta trebuie să aibă un sistem de pinion fix sau un sistem de retropedalaj (frână la datul înapoi). Pentru cei mai mari, alegeţi un model cu frâne flexibile, suspensii şi chiar mai multe viteze de mers.

Nu uitaţi de măsurile de protecţie!
O căzătură sau instabilitatea bicicletei îl pot speria pe copilul dumneavoastră. Optaţi pentru rotiţe ajutătoare, pe care să le ridicaţi treptat, pe măsură ce copilul se obişnuieşte cu bicicleta, iar la primele încercări de a merge singur pe două roţi, ţineţi-l de talie la pornire şi alergaţi puţin pe lângă el. Prezenţa dumneavoastră îl va linişti şi va uita de teamă, concentrându-se mai bine la acţiunea picioarelor şi a braţelor. Nu uitaţi niciun moment să îi puneţi accesoriile de protecţie: genunchiere, cotiere şi cască de biciclist!

• Ajunşi la mersul pe două roţi, casca de protecţie devine un accesoriu indispensabil pentru micuţii ciclişti.