Main menu

header

cotnari wide

de Veronica Zărescu

Fiecare copil îşi exprimă diferit o stare de nervozitate: unii îşi sug degetul sau au suzetă, alţii îşi răsucesc părul sau bluza, iar alţii îşi rod unghiile. Aceste mici obiceiuri sunt metode pentru copii de a-şi exterioriza neliniştea, nesiguranţa sau agitaţia. Numit medical onicofagie, gestul de a roade unghiile devine tic abia pe la vârsta de 8-9 ani.

Monitorizaţi evoluţia ticului
Un eveniment major din viaţa copilului îi poate declanşa obiceiul de a-şi roade unghiile. În general, poate fi vorba despre orice schimbare apărută în programul zilnic, cum ar fi: începerea şcolii, naşterea unui frăţior sau divorţul părinţilor. Este posibil ca micuţul să-şi roadă unghiile pentru că vede pe cineva din jurul său că face acest lucru.
Potrivit specialiştilor, gestul de a-şi roade unghiile nu înseamnă că cel mic are diverse afecţiuni psihice. Este posibil ca acest tic să dispară aşa cum a apărut. În caz contrar, monitorizaţi atent evoluţia acestui obicei, iar dacă lucrurile se agravează, adică dacă îşi roade unghiile până la sânge, atunci consultaţi medicul pediatru sau direct un psihoterapeut. Important este să comunicaţi cu copilul şi să încercaţi să identificaţi cauza stresului din viaţa lui. Totodată, încercaţi să îi ocupaţi timpul liber cu cât mai multe activităţi practice de genul: modelaj cu plastilină, origami sau jocuri de familie. În acest fel, copilul se va relaxa şi va avea o ocupaţie care îl va ţine departe de ticuri sau obiceiuri neplăcute.

Nu-l certaţi în public!
Nu îi faceţi observaţie copilului în faţa altor persoane şi nici nu îi atrageţi atenţia prea des. Făcându-i prea multe reproşuri, este posibil să accentuaţi ticul, în loc să îl eliminaţi. Nici iniţiativa de a da cu ardei iute sau cu piper pe unghii nu este o soluţie, decât dacă această metodă este adoptată în consens cu copilul. Nu puteţi face decât să îl îndemnaţi să nu îşi mai roadă unghiile şi să vă asiguraţi că are o igienă corespunzătoare la nivelul mâinilor.