Main menu

header

cotnari wide

Sindromul biberonului

  Apare în jurul vârstei de 3-4 ani şi este cauzat de utilizarea îndelungată a biberonului. Mai exact, micuţul se obişnuieşte să doarmă toată noaptea cu tetina în guriţă, motiv pentru care primii dinţişori pot fi atacţi de carii încă de la apariţie. Dar învăţul are şi dezvăţ. Copilul trebuie obişnuit cu ideea că biberonul este necesar atunci când îi este foame, nu şi când se joacă sau când doarme.
  Un pericol pentru  dinții de lapte
  Cel mai rău lucru pe care îl pot face părinţii este să lase micuţului biberonul pe toată durata somnului. Fie că este vorba despre suc de fructe, ceai îndulcit sau un simplu biberon cu lapte, fără adaos de zahăr, acesta constituie un pericol considerabil pentru dinţii de lapte. Datorită faptului că aceste băuturi sunt bogate în hidraţi de carbon, produc acizi la nivelul plăcii dentare, iar frecvenţa şi momentul la care i se dă copilului biberonul nu fac decât să amplifice acest proces. În plus, în timpul perioadelor de repaus, salivaţia mai redusă nu îşi poate îndeplini rolul anticarie într-un mod tot atât de eficace ca în timpul perioadei de veghe. 
  Defecte de pronunţie
  Eliminaţi biberoanele în timpul somnului sau alte biberoane ce i se dau copilului în prize prelungite în momentele de odihnă. La fel de mult evitaţi să îi daţi micuţului biberonul ori de câte ori scoate cel mai mic scâncet. Copilul se află astfel aproximativ toată ziua cu un lichid îndulcit în gură. Rezultatul va fi dezastruos. O dată cu dinţii de lapte vor apărea şi nişte leziuni profunde, care se numesc carii „extinse” şi foarte precoce ale ţesutului dentar, în special incisivii superiori, apoi caninii şi molarii de lapte, vizibile la microscop, atunci când nu sunt depistate la un examen clinic. Acestora li se vor adăuga şi durerile ce le însoţesc, deosebit de greu de suportat de copilul mic, care nu ştie să le localizeze cu precizie şi nu le poate exprima decât prin plânsete, stări de nervozitate şi alte tulburări de comportament. În urma acestor carii pot rămâne urmări grave, cum ar fi persistenţa suptului şi a deglutiţiei la o vârstă la care copilul ar trebui să mestece singur mâncarea, dar şi defecte de pronunţie sau modificări ale maxilarului şi, implicit, ale aspectului fizic.
Veronica Zărescu

Forma picioarelor poate fi corectată

  Baia şi îmbrăcatul bebeluşului sunt momentele în care puteţi studia cel mai bine corpul copilului. Priviţi-vă micuţul din picioare, din spate: dacă are picioarele în X, adică picioarele îndepărtate, iar genunchii apropiaţi, numim acest defect genu valgum. Dacă încurajaţi copilul să meargă pe nisip uscat, aceasta îi va întări musculatura picioarelor într-un sens corector.
  Dar cum nu poate face acest exerciţiu decât pe timpul verii, oferiţi-i o tricicletă pentru acasă. Dacă micuţul dumneavoastră are, dimpotrivă, picioarele în formă de arc, aceasta se numeşte genu varum.  Vitamina D, esențială în dezvoltarea osoasă Mai întâi trebuie să consultaţi medicul dacă nu ar trebui suplimentată cantitatea de vitamina D.
  Aceste picături trebuie reluate printr-o doză anuală între 18 luni şi 6 ani. La un copil bine vitaminizat, genu varum dispare, în general, în timpul procesului de creştere. Dacă deformaţia este serioasă, consultaţi un ortoped. S-ar putea să fie nevoie ca micuţul să poarte tălpi corectoare timp de doi sau trei ani, pentru a ajuta la redresarea picioarelor.
  Picioarele întoarse reprezintă una dintre neliniştile cele mai frecvente ale mamelor. Este un lucru cât se poate de normal ca piciorul să se întoarcă puţin, între 1 an şi 2 ani, în afară sau înăuntru. Dar dacă poziţia vi se pare exagerată, poate fi necesară purtarea de tălpi ortopedice. Degetele încălecate sunt, de asemenea, un alt defect frecvent întâlnit la picioarele copiilor.
  Această anomalie este uneori ereditară şi va provoca dureri şi bătături la vârsta adultă. Puteţi încerca să o corectaţi, cel puţin parţial, prin aplicarea unui plasture. Pentru a remedia această anomalie apelaţi la sfatul unui specialist în kinetoterapie.
  Oricum, pentru o dezvoltare armonioasă a corpului în copilărie se recomandă activităţi în aer liber, sport, o alimentaţie variată şi bogată în vitamine şi evitarea acumulării kilogramelor în plus.
Veronica Zărescu

Sportul potrivit pentru copilul dumneavoastră (I)

  În afară de faptul că orice băiat visează să ajungă fotbalist, iar fiecarea fată doreşte să devină balerină, copilul nu îşi poate alege singur sportul care i se potriveşte cel mai bine. Misiunea cea mai grea revine părinţilor. Ei trebuie să renunţe la propriile idealuri neîmplinite şi să se adapteze aptitudinilor copilului.
  De ajutor în educație Sportul contribuie la dezvoltarea fizică a micuţului şi ajută organismul să lupte împotriva obezităţii. Aveţi grijă însă că sportul necesită eforturi musculare coordonate, o rezistenţă şi o concentrare pe care ar fi periculos să le pretindeţi din partea unui copil mai mic de 4 ani. Excepţie fac înotul şi gimnastica de iniţiere. Important este să ţineţi cont de înclinaţia copilului către un anumit tip de mişcare, de personalitatea sa, precum şi de aspectul fizic al micuţului. Activitatea sportivă nu trebuie să se reducă doar la una de consumare a energiei din partea copilului, ci să fie şi o lecție de educaţie. Sportul are un rol esenţial în formarea gustului pentru efort şi al depăşirii de sine. Orice copil trebuie să înveţe să înoate şi să meargă pe bicicletă.
  Aceste două activităţi îi vor dezvolta musculatura, capacitatea respiratorie şi rezistenţa cardiacă. Pentru a vă fi mai uşor să alegeţi un sport potrivit pentru copilul dumneavoastră, vă vom prezenta câteva sporturi şi caracteristicile lor: Înotul, ideal pentru tonifierea inimii Este o activitate fizică perfectă pentru dinamizare şi relaxare. În plus, descoperirea noţiunii de competiţie îl va face pe copil să aprecieze spiritul de echipă şi depăşirea de sine. Acest sport poate fi început în regim de performanţă de la 6 ani. Următoarele patru stiluri de înot îi vor satisface până şi pe cei mai exigenţi: crawl (numit înot liber), spate, bras şi fluture. Pentru o bună însuşire a acestui sport sunt necesare cel puţin una sau două şedinţe pe săptămână. Nataţia este o activitate ideală pentru tonifierea inimii, a muşchilor, a respiraţiei şi pentru mărirea rezistenţei.
  Accesoriile  sunt importante Echipamentul constă într-un costum de baie întreg pentru fete şi unul clasic pentru băieţi. Cumpăraţi ochelarii cei mai buni de apă, pentru a proteja ochii copilului de clor şi nu uitaţi nici casca din latex. Avantajele înotului sunt atât de mari, încât ar fi păcat ca afecţiuni precum otita, rinofaringita sau sinuzita recidivantă să împiedice practicarea acestui sport. Puteţi preveni aceste neplăceri folosind casca de baie sau dopurile de urechi. În numărul viitor al revistei noastre vom continua lista celor mai cunoscute sporturi, precum şi avantajele acestora în procesul de creştere a copilului. (va urma)
Veronica Zărescu

Vaccinul antigripal

  În România, campania naţională de vaccinare împotriva gripei se află în plină desfăşurare. Sunt vizate, în special, categorii de persoane care se încadrează în grupe de risc cum ar fi:
  - copii mici care frecventează diverse colectivităţi; 
  - persoanele cu vârsta peste 50 de ani; 
  - femeile care vor fi însărcinate în trimestrul II sau III în sezonul rece;
  - persoanele care trăiesc sau muncesc în preajma bebeluşilor; 
  - pacienţii care au tratamente de durată în spitale, precum şi persoanele din azile şi cămine;
  - persoanele care suferă de diferite boli cronice.

  Vaccinul antigripal se face, de obicei, din septembrie până la mijlocul lunii noiembrie. Deşi este ideal să imunizaţi copilul din timp, vaccinul poate fi util şi dacă-l faceţi mai târziu. În niciun caz nu se face vaccin antigripal atunci când prezentaţi simptome de gripă. Aşteptaţi să vă vindecaţi şi abia atunci puteţi face imunizarea. Cereţi sfatul medicului sau întrebaţi la farmaciile din zona dumneavoastră privind Read more: Vaccinul antigripal

Răul de maşină

  Se manifestă prin mai multe senzaţii neplăcute, cum ar fi: ameţeală, greaţă, vărsături ce apar cu ocazia unui drum cu maşina. Explicaţia este simplă: organismul uman este „dotat” cu nişte senzori de mişcare, respectiv: urechea internă (care ne dă informaţii asupra sensului de mişcare - sus-jos, dreapta-stânga, înainte-înapoi), ochii (cu care putem aprecia mişcarea în raport cu ce este în jurul nostru) şi o serie de receptori situaţi în piele, muşchi şi articulaţii. Toate aceste informaţii sunt ulterior „prelucrate” de creierul nostru şi dacă apare o discordanţă între ele, atunci micuţul se simte rău. Aşa că în primul rând atenţie la maniera dumneavoastră de a conduce! Evitaţi să acceleraţi, să frânaţi sau să luaţi virajele cam brusc. Răul de transport apare în ureche, pentru că în urechea internă este situat centrul echilibrului. Şi atunci, în maşină, modificările de orientare destabilizează creierul şi provoacă sudori reci şi greţuri. Încercaţi să conduceţi relaxaţi, fără mişcări accelerate în diferite direcţii!

  Nu daţi băuturi acidulate micuţului
  Există însă şi influenţa factorului psihologic în toate aceste stări. Claustrofobia, stresul că se va simţi rău şi teama de mişcări imprevizibile pot fi şi ele factori ce declanşează aceste senzaţii. Nu vă sfătuim să plecaţi cu copilul cu stomacul gol, pentru că este şi mai neplăcut pentru el în caz de vomă. Totuşi trebuie să ţineţi cont de conţinutul mâncării înainte de plecare. Fără alimente grase sau băuturi acidulate, iar în timpul călătoriei daţi-i copilului dumneavoastră câţiva biscuiţi cu un pic de apă. La fel trebuie să ţineţi seama şi de temperatura sau de calitatea aerului din maşină. Să nu fie prea cald, aer îmbâcsit sau fum de ţigară.

Veronica Zărescu

Ce înseamnă banii şi ce putem face cu ei

Este bine ca micuţul dumneavoastră să ştie că banii nu sunt o substanţă magică din portofele. Sunt rodul unei munci. Copilul, încă de la vârsta de 3 ani, trebuie să ştie să asocieze noţiunea de muncă cu cea a banilor. Dacă îi veţi satisface toate poftele ca şi cum i s-ar cuveni acest lucru, ştrengarul va deveni rapid un copil răsfăţat, care nu mai apreciază nicio jucărie nouă decât cinci minute, pentru că mai are alte câteva sute în dormitor. Ca să evitaţi acest lucru vă vom da câteva sfaturi utile, pentru a vă educa micuţul să înţeleagă legătura directă dintre bani şi muncă.

  Răsplata muncii părinţilor
  1. Explicaţi copilului că trebuie să munciţi ca să aveţi bani, dar nu îi reproşaţi acest lucru. El trebuie să înţeleagă că banii nu vin pur şi simplu, ci sunt o răsplată a muncii părinţilor;
  2. Ajutaţi-l pe copil să înţeleagă că bogăţia nu este direct proporţională cu dificultatea muncii îndeplinite şi plătite. Astfel veţi evita ca micuţul să înţeleagă că bogăţia este o virtute. Ideea este că poţi câştiga bani uşor dacă înveţi şi ajungi cineva. Acel cineva poate fi un informatician bine plătit, un artist de succes sau un medic foarte bun; 
  3. Jocul este modalitatea ideală de a construi la cei mici noţiunea banului. În câteva minute te poţi îmbogăţi enorm sau poţi da faliment la jocul numit Monopoly, însă ei vor învăţa în acelaşi timp să numere, să prevadă, să negocieze şi să gestioneze un buget. Banii sunt limitaţi: copilul dumneavoastră poate înţelege acest lucru încă de la vârsta de 3 ani;
Read more: Ce înseamnă banii şi ce putem face cu ei

Pierderea auzului

   Auzul reprezintă unul dintre simţurile fundamentale ale omului. Alterarea funcţiei auditive produce tulburări în orientarea pacientului în mediul înconjurător, dar mai ales dificultăţi de comunicare cu semenii. Surditatea copilului constituie o preocupare aparte a medicinei, deoarece, spre deosebire de adult, pierderea de auz suferită la o vârstă fragedă influenţează profund şi grav formarea intelectuală şi psihologică a copilului.

  Tulburări de limbaj
   Surditatea copilului se manifestă în principal prin semne generale ce trebuie cunoscute atât de familie, cât şi de alte persoane care se ocupă de îngrijirea şi de educarea copiilor. Acestea sunt reprezentate prin tulburări de limbaj, de dezvoltare intelectuală şi prin tulburări psihoafective. Copilul care este surd nu poate acumula bagajul de cuvinte necesar vorbirii şi nu-şi formează automatismele nervoase necesare limbajului. Copilul surd are un sentiment de izolare, evenimentele la care asistă i se par incoerente, de neînţeles pentru el, anturajul i se pare străin şi ostil.

  Stabilirea tipului de surditate
Testarea auzului cu aparatura specială din spitale permite stabilirea tipului de surditate. Cele mai frecvente cauze ce pot produce surditatea la copil sunt: prematuritatea, traumatismul obstetrical, rubeola maternă, sifilisul congenital, hipotiroidia, administrarea de medicamente ototoxice (Gentamicină, Neomicină, Kanamicină, Streptomicină), boli infecto­contagioase (tusea convulsivă, rujeola, varicela, meningoencefalita). Examenul auditiv la sugari şi la copiii mici este foarte dificil, din cauza posibilităţii reduse de cooperare, cât şi din cauza stării de frică indusă de manevrele şi de aparatele de testare. O latură importantă a terapiei este reprezentată de reeducarea în centre speciale, mai ales în sensul câştigării sau menţinerii limbajului. Unele cazuri pot beneficia de tratament medicamentos sau chirurgical, iar altele impun protezarea auditivă sau implantul cohlear, ce compensează funcţia auditivă.

Veronica Zărescu

Alimente ce ajută inteligenţa

    La naştere, creierul bebeluşului este doar un sfert din cât va fi cel al unui adult. Pe la vârsta de 3 ani, creierul este deja de trei ori mai mare, este capabil să asimileze foarte multă informaţie. Astfel, micuţul are nevoie de ajutor şi prin alimentaţie. Vă recomandăm următoarele alimente ce ar trebui să existe în meniul micuţului:

  Peşte Este vorba în special despre somon, ton, sardine şi macrou. Acestea sunt tipurile de peşte ce conţin cel mai mult Omega 3. Se recomandă consumul de peşte doar de două ori pe săptămână.

  Avocado Conţine Omega 6, un alt component esenţial pentru dezvoltarea creierului. I-l puteţi da să îl consume ca atare sau amestecat cu banană.

  Fasole boabe Studiile au arătat că fasolea boabe, ce conţine vitamina B, este foarte bună pentru creier.

  Iaurt Iaurtul conţine un important aminoacid, ce îi va îmbunătăţi copilului memoria şi îl va ţine activ mai multă vreme. Este perfect pentru gustarea de după-amiază, atunci când energia lui începe să scadă.

  Căpşuni şi afine Studiile au arătat că aceste fructe îmbunătăţesc puterea de concentrare şi memoria pe termen scurt.

   Cereale Sunt pline de vitaminele B12 şi B6, numai bune pentru creierul copilului dumneavoastră. Sunt şi plăcute la gust, mai ales în combinaţie cu laptele sau cu iaurtul.

Veronica Zărescu

Vei avea un frăţior sau o surioară?

- A avea o surioară este un moment foarte important în viaţă şi trebuie tratat ca atare

  Faptul că o să mai vină pe lume un copil îl îngrijorează teribil pe cel mic. Îşi vede părinţii ocupaţi cu pregătirile şi se teme că ei nu vor mai avea timp şi pentru el. Obişnuit să fie centrul atenţiei, el îşi vede „poziţia” ameninţată. Tocmai de aceea nu este de ajuns ca mami şi tati să fie pregătiţi pentru bebeluş. Şi copilul trebuie să fie gata să-l accepte. Important este să discutaţi cu el despre sarcină, să îi arătaţi că-l iubiţi la fel de mult în continuare şi să-l implicaţi în îngrijirea nou-născutului. Va trebui să-i explicaţi despre sarcină în termenii pe care îi înţelege.
  Dacă aveţi un copil de 3 sau 4 anişori, s-ar putea ca el să nu înţeleagă foarte bine noţiunea de timp, deci degeaba îi spuneţi că frăţiorul sau surioara va veni peste nouă luni. Mai bine raportaţi-vă la o perioadă pe care cel mic o cunoaşte, cum ar fi un anotimp şi spuneţi-i că bebe va veni la primăvară, când va fi iar soare şi cald, sau la iarnă, când o să ningă. Dacă pare interesat de viitorul frăţior, îi puteţi încuraja interesul printr-o mulţime de activităţi.
  Gândiţi-vă împreună la un nume, arătaţi-i poze de când era el însuşi bebeluş, luaţi-l în vizită la prietenii care au bebeluşi sau luaţi-l la ecograf ca să-şi poată vedea încă de pe acum frăţiorul. Chiar dacă îl aşteaptă cu nerăbdare, momentul naşterii îl va speria. Mami şi tati îl vor lăsa singur pentru câteva zile, ba, mai mult, s-ar putea să afle că mami este la spital, ceea ce pentru el înseamnă că este bolnavă. Va trebui să-l pregătiţi şi pentru acest moment. Explicaţi-i ce se va întâmpla, cine va sta cu el şi asiguraţi-l că nu îl veţi abandona şi că vă veţi întoarce la el imediat ce puteţi.

  Un model pentru bebeluş
  Chiar dacă fiecare sarcină o să dureze mult mai mult, lăsaţi copilul să aibă grijă de bebe dacă asta îşi doreşte. Are ocazia astfel să interacţioneze cu frăţiorul şi să-şi creeze o relaţie cu el. Totuşi, cei mai mulţi copii nu prea se arată interesaţi de noul frăţior. Îşi satisfac curiozitatea în primele zile, apoi îl uită complet. Nu vă îngrijoraţi, e normal. Aşa cum uită repede jucăriile de care a fost îndrăgostit timp de câteva zile, la fel se întâmplă şi cu bebeluşul. Nu-l forţaţi să se apropie de el mai mult decât simte nevoia.

Veronica Zărescu

 

Jucăriile: origine si evoluţie (II)

De la trenuleţul de lemn la roboţei
    În toată varietatea de jucării aflate în prezent pe piaţă, unele mai atractive decât altele, zgomotoase sau nu, radiocomandate sau electrice, scumpe sau ieftine, jucăriile de lemn îşi păstrează locul de secole. Jucăriile de lemn costă, de cele mai multe ori, ceva mai mult decât jucăriile similare din plastic. Cu toate acestea, mulţi părinţi consideră că jucăriile de lemn rămân cea mai bună variantă pentru copiii lor. Nu numai pentru că sunt făcute din materiale naturale ce nu conţin un nivel ridicat de substanţe toxice aşa cum pot conţine jucăriile de plastic, dar şi pentru multe alte beneficii pe care acestea le oferă. Sunt vesele, colorate, durabile, atrăgătoare, incitante, stimulează imaginaţia, creativitatea şi încurajează învăţarea. Oricât de „demodat” sună, nimeni şi niciodată nu va putea înlocui plăcerea jocului cu o jucărie de lemn sau cu un joc cu piese de lemn cu aceeaşi jucărie sau joc din plastic ori chiar virtual.

Puzzle pentru dezvoltarea gândirii
    Puzzle-urile sunt jucării ce ajută la dezvoltarea capacităţii de a rezolva probleme, de a înţelege logica lucrurilor, de a identifica vizual formele, culorile şi mărimile. Completarea unui puzzle, pe lângă bucuria unei mari realizări, ajută la construirea sentimentului de încredere în sine, a unei păreri bune despre propria persoană. Cuburile şi formele de lemn ajută la construcţiile în spaţiu şi astfel fac posibilă reprezentarea concretă a lumii reale. Dezvoltă capacitatea de observare, de gândire logică şi în spaţiu, de rezolvare a problemelor, coordonarea ochi-mână, capacitatea de măsurare şi numărare, vederea în spaţiu şi relaţiile dintre obiecte. Seturile de joacă (căsuţe de păpuşi cu mobilier, seturi de bucătărie etc.) îi provoacă pe micuţi să-şi folosească imaginaţia şi creativitatea, să exploreze lumea şi să se raporteze la ea, le dezvoltă capacitatea de comunicare cu ceilalţi.

Veronica Zărescu

 

Testul Guthrie, realizat în maternitate

    Nou-născuţii sunt supuşi încă din primele zile de viaţă unei analize de sânge, pentru depistarea unei boli rare, dar foarte grave: Fenilcetonuria. Această afecţiune se descoperă la naştere prin analiza sângelui (testul Guthrie) şi a urinei (testul Phenistix).  Testul Guthrie este simplu şi foarte puţin traumatic pentru micuţ, aşa că părinţii nu au de ce să se teamă. În a treia sau în a patra zi de viaţă, nou-născutului i se vor recolta două-trei picături de sânge din călcâi pe o bandă de hârtie specială, ce este apoi trimisă la laborator. Rezultatul apare la aproximativ 15 zile de la efectuarea testului, părinţii fiind anunţaţi numai dacă acesta este negativ.

 Boală genetică foarte gravă
    Este o boală genetică manifestată prin deficienţe în metabolizarea unui aminoacid numit fenilalanină. Tulburarea poate consta în sinteza insuficientă sau absenţa enzimei ce metabolizează acest aminoacid. Consecinţele sunt dintre cele mai grave şi se manifestă la nivel neurologic: retard mental sever la persoanele care supravieţuiesc şi nu sunt depistate din vreme. Simptomele bolii apar din primele 5-15 zile de viaţă şi pot fi: - semne de afectare neurologică, ce încep cu manifestări uşoare (tremurături, alterarea stării de conştiinţă) până la comă şi convulsii;  - asociat, apar simptome cutanate şi digestive (vărsături, scaune diareice).
Read more: Testul Guthrie, realizat în maternitate