Main menu

header

771 18 1de Ştefania Băcanu şi Florica Pintea

Multe persoane stau într-o relaţie distructivă de teama de nu fi singuri. Alţii recunosc toxicitatea, dar vor să îmbunătăţească legătura cu partenerul de cuplu şi nu ştiu cum. Psihoterapeutul Liviu Elefterie ne-a explicat ce se întâmplă cu psihicul nostru atunci când trecem printr-o despărţire, ce temeri se instalează, cum le putem depăşi, dar mai ales cum putem construi o relaţie sănătoasă alături de partener.

„Pentru a transforma o relație toxică într-una sănătoasă, trebuie să fim pregătiți să o părăsim”

- Cum s-ar traduce relațiile toxice?

- Nicio relaţie nu este perfectă. Trebuie să învățăm cum să ne acomodăm și să ne adaptăm la defectele partenerului, la stările de spirit, la fel cum trebuie să învețe şi el cum să facă același lucru cu noi. Unele relații, însă, sunt mai dificile și necesită o muncă proporțională. Nu suntem clone, ci indivizi, iar unele persoane vor avea mai multe dificultăți, mai multe dezacorduri în relaţii. Dar pentru că apreciem aceste relații, suntem dispuși să depunem efortul necesar ca să le păstrăm. Și mai există şi relațiile toxice care s-au transformat în ceva care are potențialul, dacă nu este corectat, de a fi extrem de nociv pentru bunăstarea noastră. Aceste relații nu sunt neapărat lipsite de speranță, dar necesită o muncă substanțială și dificilă pentru a putea fi schimbate în ceva sănătos. Paradoxul este că pentru a avea o șansă rezonabilă de a transforma o relație toxică într-o relație sănătoasă, trebuie să fim pregătiți să o părăsim.

- De unde vine toxicitatea?

- Comportamentele noastre sunt învăţate când suntem mici și continuăm să le testăm și să le perfecționăm în timp. Lucrurile pe care le luăm în copilărie ne pot urmări de-a lungul vieții noastre, dar există și o serie de alte locuri în care învățăm tiparele unei relații toxice care ne țin blocați şi ne sperie. În funcţie de aceste experienţe din copilărie şi modul nostru de a le interpreta, ne putem dezvolta comportamentul adultului şi încrederea în sine. Oricare ar fi motivul care te face să te simți „mai puţin” decât eşti, este imperativ să-l identifici și să-l corectezi pentru a putea merge mai departe în echilibru cu tine. Ca oameni, suntem fiinţe care avem obiceiuri, dar aceste obiceiuri pot deveni rapid dăunătoare. Familiarul este mai confortabil decât necunoscutul. Un rău cunoscut este perceput ca fiind mai sigur decât un potențial bun necunoscut.

- Vorbim doar despre relațiile sentimentale?

- Sigur că nu. Impactul negativ al unei relaţii toxice se extinde mult peste diferenţele de sex, preferința sexuală, starea civilă sau tipul de angajament. Toate tipurile de relații pot să fie supuse abuzului sau toxicității, unde dinamica dintre două persoane devine nesănătoasă. Din păcate, consecințele rămânerii în aceste tipuri de relații prea mult timp se văd când este aproape prea târziu. Multe daune aduse psihicului persoanei au fost deja făcute până la momentul în care iau decizia de a ieși, fie că este vorba despre daune fizice, emoționale sau verbale.

„Nu îţi poţi schimba partenerul, dar te poţi schimba pe tine”

771 18 2- Se poate transforma o relație toxică într-una sănătoasă?

- O relaţie toxică poate avea potenţial de a deveni una sănătoasă, însă cu foarte multă muncă din partea ambilor parteneri. Când vine vorba despre transformarea unei relații toxice într-o relaţie sănătoasă, comunicarea este cheia. Primul pas spre această transformare este recunoaşterea toxicităţii de ambii parteneri şi împreună să realizeze că niciunul nu este fericit aşa cum îşi doreşte. Următorul pas este să stabilească împreună un set de reguli pentru amândoi, pe care să le înţeleagă şi să le accepte. Schimbarea şi transformarea unui comportament durează în jur de şase luni.

- Ce se întâmplă când toxicitatea vine doar de la unul dintre parteneri?

- Vestea proastă este că nu îți poți schimba partenerul. Vestea bună este că te poți schimba pe tine însuți, ceea ce te poate face să te comporți diferit cu partenerul, ceea ce duce la decizia partenerului de a-și schimba comportamentul. Identificaţi comportamentul partenerului dumneavoastră, făcându-i cunoscut că nu mai este acceptat și sugeraţi-i alternative care ar funcționa mai bine. Trebuie să fii tratat cu amabilitate, compasiune și respect în orice fel de relație şi să pleci dacă lucrurile nu stau aşa. O excepție notabilă pentru abuzul fizic, unde toleranța e zero.

„După o despărţire dureroasă trebuie să ţinem o perioadă de doliu”

771 18 3- Ce temeri instalează o despărţire?

- Trăim într-o societate care ne spune constant că valoarea noastră este o corelație directă a statutului relației noastre. De la reclame la filme, cântece de dragoste la cărți de povești - relațiile romantice sunt construite ca fiind coloana vertebrală a fericirii. Ținând la aceste credințe prea mult, ajungem în situaţia de a ne bloca în anumite situații nefericite. Agăţarea de aceste relații din simplul motiv că ești prea speriat să fii singur nu se justifică. Ca oameni, este firesc să ne dorim un partener, dar nu are nicio legătură cu adevărata noastră fericire, deoarece aceasta poate fi definită doar de noi înșine. A-ți face fericirea dependentă de o altă persoană va duce întotdeauna la eșec.

- După o despărţire, mulți spun că nu mai vor să iubească, dar în același timp se tem de singurătate...

- Aceste dorinţe contradictorii sunt perfect normale în situaţia în care suferi din cauza unei despărţiri. Senzaţia pe care o resimţim este precum cea în care ne moare o persoană dragă şi atunci apare o revoltă împotriva iubirii care ne-a rănit atât de mult şi atunci o renegăm. După o despărţire dureroasă, avem nevoie de timp petrecut cu noi să înţelegem ce nu a funcţionat în acel cuplu şi mai avem nevoie să ţinem o perioadă de „doliu”, iar asta implică singurătate pentru o perioadă relativ scurtă. De foarte multe ori am întâlnit situaţia în care frica de izolare este mai mult o frică de a sta cu tine. Ne este foarte teamă să stăm şi să vedem acea parte vulnerabilă din noi. Din experienţă, pot spune că, în momentul în care dispare teama de a petrece timp cu tine şi cu gândurile tale, atunci şi teama de singurătate se diminuează. Singurătatea este o experiență personală și subiectivă, care este definită nu prin cantitatea relațiilor noastre, ci prin calitatea lor subiectivă. Frica de singurătate este asociată de multe ori cu gândurile negative: „Nu sunt destul de bun, valoros pentru ceilalţi”. Atunci, frica de singurătate se transformă într-o frică de respingere.

„Schimbarea şi transformarea unui comportament durează în jur de şase luni“

„Trebuie să înţelegem ce a fost frumos în relaţia anterioară, ce nu a funcţionat şi ce am avut de învăţat“

- De cât timp este nevoie pentru a trece peste o despărțire?

- Cărţile de specialitate aseamănă perioada depăşirii unei despărţiri cu cea a unui doliu, şi anume un an. Dar oamenii suferă diferit, acceptă realitatea altfel. De multe ori, o nouă relaţie ne poate canaliza atenţia, dar nu este cel mai indicat lucru. De preferat este, totuşi, să ne dăm timp, să ne vindecăm şi să analizăm relaţia anterioară. Să trăim „doliul” şi să înţelegem ce a fost frumos în relaţia anterioară, ce nu a funcţionat şi ce am eu de învăţat din acea relaţie. Dacă nu lăsăm să treacă acea perioadă, este foarte posibil să tragem concluziile greşite. Din păcate, este inevitabil, atunci când nu dai timp vindecării şi regăsirii propriului echilibru, să apară comparaţiile, nemulţumirile, pretenţiile exa- gerate. Vrei ca noul partener să fie ceea ce ai pierdut şi brusc realizezi că poţi face mai mult rău decât crezi.

- Singurătatea în doi sau singurătatea cu tine însuți?

- Sentimentul de singurătate nu este bun în nicio situaţie. Dacă ajungi să fii în echilibru cu tine, poţi petrece timp de calitate cu tine într-o izolare scurtă. Singurătatea în doi este un asasin ce pândeşte momentul oportun şi inevitabil în care să ucidă cuplul. Din păcate, sunt multe relaţii de acest fel, în care partenerii stau împreună din teama de a nu fi singuri. Dar să trăieşti într-un cuplu în care te simţi fără valoare, neimportant, nerespectat sau abuzat este un adevărat coşmar.