Main menu

header

cotnari wide

639 10 1de Roxana Istudor

Arbust surprinzător prin conținutul de substanțe benefice pentru sănătate, lemnul-câinesc este o plantă medicinală care este departe de a-și fi epuizat potențialul terapeutic.

Remarcabil astringent

Frunzele, florile și scoarța lemnului-câinesc conțin tanin și vitamina C. Ca urmare, planta are acțiune farmacologică relativ extinsă, fiind un bun astringent, datorită taninului, precum și antidiareic, antiseptic, antiparazitar, cicatrizant. De asemenea, fructele sunt și laxative. Pentru afecțiunile digestive, ca și în caz de reumatism se poate folosi decoctul din o linguriță cu plantă la o cană cu apă. Se fierbe zece minute și se strecoară. Se consumă două căni pe zi, fiind de ajutor și în caz de slăbiciune generată de vârsta înaintată.

Ideal în metroragii

Redutabil în tratarea afecțiunilor externe, lemnul-câinesc este de real folos în afte, dermatite, escare, hemoroizi, inflamații bucale sau ginecologice, leucoree, metroragii, răni greu vindecabile, râie, stomatite, ulcerații dermice. Astfel, o linguriță cu coajă de plantă mărunțită se pune la 250 ml apă și se fierbe zece minute, apoi se strecoară. Se folosește extern sau eventual se clătește gura în afte și stomatite. În caz de râie se unge local, de mai multe ori pe zi, cu acest lichid. Iar pentru tratarea rănilor care se vindecă greu se pun frunze proaspete direct pe locul afectat. Se bandajează și se schimbă zilnic.

Utilizat la vopsitul borangicului

În tradiția populară, lemnul-câinesc are un loc bine definit. Astfel, ceaiul din ramuri și fructe se folosea contra constipației și a hemoroizilor, coaja se întrebuința ca antiscorbutic, iar cu decoctul plantei se făceau spălături împotriva râiei. Fierte cu soc și brusture, frunzele se puneau pe umflături. O altă întrebuințare a lemnului-câinesc a fost la vopsit în galben și negru. În zona Olteniei, de exemplu, se vopsea cu planta borangicul în culoarea verde: se frecau în palmă frunzele, se fierbeau apoi până se făcea o spumă verzuie în care se punea piatră acră și, după ce se topea, se introducea pânza.