Main menu

header

cotnari wide

639 10 2de Roxana Istudor şi Claudiu Melinte

Cunoscută ca plantă de leac încă din cele mai vechi timpuri, având și o denumire în limba dacă, diesema, lumânărica a demonstrat proprietăți terapeutice remarcabile, care i-au dus faima.

Este un bun analgezic

Lumânărica are proprietăți notabile prin conținutul de mucilagii, glucide, saponine, flavonoide, fitosterine și ulei volatil. Ca urmare, are o acțiune farmacologică extinsă, fiind un bun calmant, antihistaminic, antimicrobian, emolient, expectorant. De-a lungul timpului, lumânărica s-a dovedit foarte utilă în afecțiunile aparatului respirator și cu mare capacitate de a fluidifica secrețiile bronhice. Tocmai din aceste motive a fost utilizată ca expectorant în cazuri de astm, dureri de piept, bronșite, inflamații acute bronhice, laringită, traheită, tuse, în special sub formă de infuzie preparată astfel: două lingurițe cu plantă mărunțită se pun în 250 ml apă clocotită. Se acoperă timp de zece minute, după care se strecoară. Se pot consuma trei căni pe zi. De asemenea, un efect semnificativ îl are ceaiul de lumânărică, preparat prin opărirea florilor (singure sau asociate cu flori de nalbă, tei, frunze de pătlagină), având ca efect ușurarea expectorației și calmarea tusei.

Calmează inflamațiile mucoasei intestinale

Lumânărica este de mare ajutor într-o mare varietate de afecțiuni intestinale: dureri de stomac, ulcere cronice, inflamații ale mucoasei intestinale, chiar hemoroizi. Pentru acțiune mai rapidă și mai puternică, este indicată tinctura de lumânărică, preparată astfel: se pun 50 g plantă cât mai bine mărunțită în 250 ml alcool alimentar de 70 de grade. Se lasă timp de 15 zile, agitând des, după care se strecoară și se pune în sticle de capacitate mai mică. Se pot lua între 10 și 20 de picături (o linguriță), diluate cu apă, de trei ori pe zi. Totodată, lumânărica are și o remarcabilă acțiune externă. În cazuri de abcese, arsuri, eczeme, furuncule, pecingine sau răni, chiar și pentru iritații ale tenului se poate utiliza fiartă în lapte: se pun două linguri cu plantă în 500 ml lapte, se fierbe timp de zece minute, apoi se strecoară. Se aplică spălături sau comprese, cu scop cicatrizant, în zonele afectate.

PONT. Frecţiile uşoare cu flori uscate de lumânărică macerate în ulei de floarea-soarelui sunt folosite în bolile reumatice.

Plantă de tradiţie

De-a lungul timpului, lumânărica a fost intens folosită ca remediu. Tulpinile florifere se fierbeau în lapte, care se bea împotriva tusei, răgușelii, tuberculozei și astmului. Se mai întrebuința în probleme ca retenție urinară, lipsa poftei de mâncare, reumatism, tulburări menstruale. Din aceeași plantă se fac din cele mai vechi timpuri cataplasme care se aplică pe ulcerații sau furuncule. Sucul plantei amestecat cu oțet se folosește pentru calmarea arsurilor și contra migrenelor. Rădăcina plantei, fiind astringentă, se ia, cu vin, pentru deranjamente stomacale. Planta opărită s-a dovedit un bun remediu, sub formă de cataplasme, pentru rupturi, tuse sau spasme. Lumânărica a fost întrebuinţată inclusiv împotriva durerilor de dinți, prin clătirea gurii cu infuzie de plantă. Iar pentru ten s-a utilizat sub formă de fiertură realizată din frunze puse în apă clocotită, având efect în principal pentru ameliorarea umflăturilor din zona ochilor.