Main menu

header

cotnari wide

641 11 1de Sorin Dumitrescu şi Adrian Barna

Năsturelul este originar din Orientul Mijlociu şi îl găsim răspândit pe arii extinse în ţările arabe, cu precădere în Egipt şi în Iran, dar şi în Tibet. Vechimea lui culturală este atestată şi de faptul că s-au găsit urme de năsturel inclusiv în templele indiene şi în piramidele egiptene. Gustul foarte picant al frunzelor a făcut ca, din Antichitate, planta să fie folosită drept condiment. În spatele proprietăţilor gastronomice se ascund însă o serie de factori benefici în tratamentul diverselor boli.

Acţiune remarcabilă la nivelul tegumentelor şi fanerelor

Bogata compoziţie a năsturelului (fier, fosfor, mangan, arsenic, cupru, zinc, iod, ulei sulfoazotat, vitaminele A, B, PP, E, caroten şi extract amar) ne convinge de diversele sale proprietăţi şi indicaţii. Ne va fi deopotrivă uşor să constatăm că acest aliment-medicament are beneficii comune cu alte vegetale, pe temeiul aceloraşi constituenţi. Astfel, esenţa sa sulfoazotată, pe care o găsim şi la alte crucifere precum ridichea neagră, hreanul şi varza, îi conferă o acţiune remarcabilă, mai ales la nivelul ficatului, al intestinului, al aparatului pulmonar, al tegumentelor şi fanerelor, al articulaţiilor. Cunoscutul nutriţionist francez Rancoule a reuşit să cultive planta într-o apă îmbogăţită în fier şi iod, sporindu-i conţinutul în aceste elemente şi, prin aceasta, eficacitatea în anumite sindroame. Totuşi, menţionăm faptul că năsturelul, în doze prea tari, este greu tolerabil pentru persoanele care suferă de sensibilităţi stomacale şi, de asemenea, poate provoca fenomene de cistită. În aceste situaţii, este recomandabil să se reducă dozele. Mai mult, năsturelul de munte, infestat de dejecţiile oilor, poate transmite parazitul hepatic „duva ficatului”, deci ar trebui să vă feriţi de năsturelul care creşte pe marginea râurilor care străbat păşunile.

Este antidotul nicotinei

Năsturelul este aperitiv, tonic, remineralizant, antianemic, antiscorbutic (ca şi lingureaua, sau cochlearia officinalis, şi hreanul), hipoglicemiant, expectorant, sudorific, vermifug, anticancerigen (injecţiile cu extract de năsturel frânează cancerele experimentale), este stimulentul vitalităţii bulbului pilos şi, mai ales, este antidotul nicotinei, fapt care îl recomandă persoanelor care doresc să renunţe la fumat. Planta este indicată în cazul afecţiunilor de inapetenţă, astenie, limfatism, scorbut, anemie, tuberculoză, bronşite sau alte afecţiuni pulmonare, dermatoze (râie, pecingine, eczeme), litiaze biliare, afecţiuni hepatice, litiaze urinare, afecţiuni urinare (retenţia urinei), reumatism, paraziţi intestinali, hidropizie, diabet şi cancere. Ca uz extern, poate fi aplicat în situaţii de alopecii, afecţiuni ale pielii craniului, plăgi atone şi ulcere. Totuşi, marele dezavantaj al năsturelului este că frunzele sale nu pot fi uscate.

Folositor diabeticilor

Sucul de năsturel poate fi folosit atât în uz extern, cât şi intern. Se recomandă 60-150 g zilnic puse în apă sau în supă rece, iar adăugat într-un pahar cu vin roşu are efect vermifug. În cazurile retenţiilor urinare, se poate pune la o jumătate de pahar cu suc de ulei de migdale dulci sau de untdelemn de măsline, în părţi egale.

Sulful, calciul, împreună cu celelalte săruri minerale îi conferă năsturelului proprietăţi remineralizante şi antianemice, de care pot profita anorexicii, astenicii, limfaticii şi anemicii. Datorită conţinutului mare de vitamina C, este demonstrat ca fiind un antiscorbutic puternic. Stimulează diureza, motiv pentru care persoanele care suferă de o boală urinară ar trebui să consume zilnic năsturel proaspăt. O altă componentă importantă este carotenul, pe care ficatul şi mucoasa intestinală îl transformă în întregime în vitamina A (în 100 g năsturel se găsesc 5,5 mg caroten, comparativ cu 6,5 mg din morcov). Consumul zilnic a 6 mg caroten de către adulţi previne anumite tipuri de cancer, cum ar fi cel gastric şi pulmonar. Nu în ultimul rând, năsturelul este recomandat diabeticilor, deoarece produce scăderea valorii zahărului din sânge (glicemia) şi din urină (glicozuria), precum şi persoanelor constipate, pentru că are proprietatea de a colecta resturile alimentare de pe pereţii intestinali şi de a ajuta la evacuarea lor.

Scăpaţi de pistrui!

În privinţa utilizării pe cale externă, menţionăm frecţiile cu suc în caz de alopecie, deoarece planta opreşte căderea părului şi fortifică scalpul. Frunzele proaspete, pisate, se pot aplica în situaţiile în care se constată plăgi atone. Năsturelul este un bun cicatrizant şi furnizează rezultate miraculoase şi în tratarea abceselor, flegmoanelor şi antraxului. De asemenea, puteţi scăpa de pistrui dacă la trei părţi de suc adăugaţi o parte de miere. Lichidul obţinut se agită şi se întinde pe faţă dimineaţa şi seara. După uscare, se spală cu apă.

Năsturelul este un bun cicatrizant şi furnizează rezultate miraculoase şi în tratarea abceselor, flegmoanelor şi antraxului

Paraziţii hepatici, marele duşman

Deşi în doze prea mari sucul de năsturel poate provoca iritaţii ale aparatului digestiv sau fenomene de cistită, totuşi, există persoane care fac asemenea excese. Ei bine, în aceste situaţii, se vor reduce dozele sau se înlocuieşte sucul cu năsturel fiert, înăbuşit sau pe aburi, ori se consumă în amestec cu suc de morcov. De asemenea, dacă în ciuda contraindicaţiilor folosiţi năsturel sălbatic, acesta trebuie foarte bine spălat, deoarece poate fi infestat de o suită întreagă de bacterii, care se pot localiza în stomac şi pot deveni paraziţi hepatici. Pentru o întrebuinţare în siguranţă şi adecvată a năsturelului, este obligatoriu să consultaţi medicul sau fitoterapeutul şi să nu-l folosiţi fără acordul specialistului, în special în situaţiile în care pacienta este femeie gravidă sau alăptează.