Main menu

header

cotnari wide

669 6 1de Roxana Istudor şi Alexandru Brădescu

Sfecla roșie era descoperită în Antichitate, devenind celebră întâi pentru frunze, apoi rădăcina a început să fie utilizată pe scară largă, din Asia până în Grecia, și ca aliment, și ca medicament. România o cunoaște și o apreciază de două secole.

Nutritivă, aperitivă, antianemică

Cea mai veche mărturie scrisă despre proprietățile sfeclei datează din secolul al IV-lea. Atunci, medicul grec Dyphilosdin Sipos afirma că sucul de sfeclă crudă are acțiune benefică asupra organismului, energizându-l și protejându-l la fel ca mierea. În Europa, sfecla comestibilă devenea cunoscută în secolul al XV-lea, iar în România, din secolul al XIX-lea. Se cultivă peste tot în țară și este renumită pentru comoara de compuși benefici pentru sănătate: glucide, lipide, vitamine (A, B, C, E), săruri minerale, precum și prețioasele fibre. Ca urmare a acestei compoziții, consumul de sfeclă este un adevărat tratament, rădăcina fiind nutritivă, aperitivă, răcoritoare, antianemică.

De folos în caz de leucemie

Sfecla este renumită pentru acțiunea internă. Astfel, este un aliat prețios pentru refacerea sângelui, fiind foarte utilă în leucemii, dar și împotriva altor tipuri de cancer, întrucât limitează dezvoltarea tumorilor prin oprirea multiplicării celulelor canceroase. Sucul de sfeclă roșie este deosebit de valoros prin concentrația mare de calciu solubil pe care o conține, fiind util îndeosebi în osteoporoză și spasmofilie. Consumul acestei rădăcini puternice este indicat în demineralizări, nevroze și este foarte eficient în menopauză. Se recomandă să se consume sucuri de sfeclă cu morcov și puțină lămâie, minimum 500 ml pe zi. Expertul în administrarea acestui suc a fost terapeutul naturist austriac Rudolf Breuss. Contra leucemiei și a bolilor tumorale, el recomandă o combinație de sucuri care pot fi ușor obținute cu ajutorul unui storcător electric: 100 ml suc de sfeclă roșie, 50 ml suc de rădăcină de țelină și 300 ml suc de morcov. Acest amestec se păstrează bine închis într-o sticlă la frigider și se consumă cu lingura, pe parcursul unei zile, pe cât posibil pe stomacul gol.

Creşte capacitatea de rezistenţă a corpului la germeni patogeni

De asemenea, sfecla are proprietatea de a distruge și o serie de microorganisme, reechilibrează și reglează sistemul nervos al întregului organism și este hipotensivă. Celuloza din sfeclă elimină toxinele, îmbunătățește funcționarea tractului intestinal, fiind un remediu redutabil în tratarea obezității și constipației. Sfecla conține și iod, care favorizează metabolismul, fiindu-le extrem de util persoanelor cu obezitate și care suferă de inhibarea funcției tiroidei. De asemenea, rădăcina de sfeclă se dovedește utilă în combaterea bolilor renale și ale vezicii urinare. Leguma acționează asupra epiteliului renal, mărind cantitatea de urină. Un preparat redutabil împotriva calculilor biliari este siropul concentrat de sfeclă, preparat astfel: un kilogram de sfeclă tăiată felii subțiri se fierbe în doi litri de apă, până când lichidul scade la jumătate. Se beau câte 150 ml de patru ori pe zi, cu 40 de minute înainte de mesele principale. Totodată, sfecla regularizează funcțiile hepatice, activează metabolismul general și crește capacitatea de rezistență a organismului la diferite boli și germeni patogeni. Coaptă în cuptor, își păstrează bine proprietățile.

Recomandată femeilor însărcinate deoarece conţine acid folic

Sfecla roșie este un remediu excelent, utilizat din vremuri străvechi contra răcelilor și bronșitelor. Se consumă sfeclă crudă rasă, sub formă de salată, de trei ori pe zi sau câte 100 ml suc din sfeclă de trei ori pe zi, în cure de lungă durată. Se poate asocia și cu alte sucuri. Totodată, consumul de sfeclă asigură o bună sănătate a sistemului cardiovascular. Rădăcina are mult potasiu, excelent pentru reglarea pulsului și tensiunii arteriale, precum și acid folic, recomandat în special femeilor însărcinate. Prin gătit, aceste substanțe se distrug, așadar, este indicat consumul unei jumătăți de sfeclă crudă și 200 ml suc proaspăt. Pentru că gustul de sfeclă crudă nu este foarte plăcut, de obicei nu este consumată singură, ci asociată în salate de crudități. Doza zilnică medie pentru ca sfecla crudă să-și exercite proprietățile terapeutice este de 100-150 g. O cură cu sfeclă crudă se ține de obicei minimum două săptămâni, durata maximă fiind de două luni.

Sfecla roșie este o legumă foarte puternică, de aceea sucul consumat proaspăt poate provoca dureri de cap, stări de vomă, ridicarea tensiunii arteriale, spasmul vaselor sangvine etc. Este necesară dozarea cu atenție!

Utilizată de patru milenii

Potrivit literaturii de specialitate, sfecla roșie a fost descoperită în urmă cu aproape patru milenii, cultivată în Iran, în Babilon și în Asiria pentru gustul plăcut al frunzelor sale. La scurtă vreme a fost rândul rădăcinii să se facă remarcată. În Roma antică, sfecla era considerată un aliment de lux, care nu trebuia să lipsească de pe masa celui bogat. Este binecunoscut faptul că împăratul Tiberius le-a impus germanilor cuceriți să plătească tribut în... sfeclă.