de Luana Mare şi Alexandru Brădescu
Cunoscută şi ca „boala copiilor”, epilepsia poate apărea la orice vârstă, iar cauzele sunt multiple. De la cele genetice până la traumatisme ale capului, urmări ale unei boli infecţioase din copilărie, tumori şi hematoame ale creierului, intoxicaţii cu plumb, alcool etc. Pe lângă tratamentul prescris de medic, sunt câteva remedii naturiste care pot ajuta la ameliorarea bolii şi la rărirea crizelor. Printre plantele adjuvante se află salcia, plopuşorul, dar şi urzica sau drăgaica.
Mulţi pacienţi nu răspund la medicaţie
Epilepsia intră în spectrul bolilor neurologice incurabile ce afectează, conform statisticilor, peste jumătate de milion de români. La nivel mondial, un om din 100 suferă de epilepsie, însă trei din zece pacienţi nu răspund la tratamentul medicamentos. Cu „reţeta” potrivită, afecţiunea poate fi ţinută sub control, iar bolnavul poate duce o viaţă normală. În cazul celor care nu răspund la medicaţie, fitoterapia oferă câteva soluţii cu ceaiuri simple sau amestec.
Amestecul din plante se consumă timp de un an
Printre plantele medicinale care au efect în ameliorarea epilepsiei şi rărirea crizelor bolii sunt: cimbrul, creţişoara, sânzienele, sparanghelul, ţintaura şi frunzele de portocal, consumate sub formă de infuzie. Câteva reţete de amestecuri din plante sunt următoarele: coada-calului, urzică, drăgaică şi creţişoară, câte 30 g din fiecare. Se prepară infuzie dintr-o linguriţă cu vârf cu amestec la 250 ml apă clocotită, două căni pe zi, timp de trei săptămâni, apoi se face o pauză de zece zile. Se continuă cura timp de un an. Un alt amestec din plante cu efecte benefice este cel din flori de tei (30 g), pulbere din rădăcină de valeriană (30 g), rozmarin (20 g), veronică (20 g) şi ciuboţica-cucului (20 g). O linguriţă din acest amestec se pune în 250 ml apă clocotită şi se lasă câteva minute la infuzat. Se consumă trei căni pe zi alternativ cu cel din prima reţetă.
Decoctul poate rări crizele
Un alt remediu este un decoct realizat din următorul amestec: calomfir (6 părţi), ciumărea (5 părţi), sporici (4 părţi), rizomi şi rădăcină de frăsinel (o parte), talpa-gâştei (o parte), scoarţă de salcie (o parte) şi flori de sulfină (o parte). De asemenea, un remediu special este şi cel cu scrum din plante. Se ia o crenguţă de salcie şi una de plopuşor, se ard, iar scrumul se amestecă în lapte proaspăt (1 lingură cu scrum la 1 pahar cu lapte). Se iau trei linguri, de trei ori pe zi, timp de 14 zile, apoi se face o pauză de 14 zile, reluându-se la nevoie.
Cura trebuie efectuată pe termen lung
O altă reţetă utilizată încă din vechime este următoarea: virnanţ (Ruta graveolens, 30 g), muşeţel (20 g), frunze de roiniţă (30 g) şi pulbere din rădăcină de valeriană (20 g). Se fierb trei linguriţe cu amestec cu trei căni cu apă, timp de cinci-zece minute, iar ceaiul obţinut se bea pe parcursul unei zile. Ca şi în celelalte cazuri, tratamentul trebuie efectuat pe termen lung.