Main menu

header

781 7 1de Călin Popa şi Alexandru Filcu

Prin multiplele proprietăţi antiseptice, camforul a fost printre cele mai vechi medicamente naturale din lume. Proprie- tăţile medicinale ale acestei rășini au fost folosite încă din timpul Imperiului Roman.

Excelent antifebril şi expectorant

Potrivit rezultatelor unui studiu recent, rășina de camfor, în combinație cu uleiul de mentă și de eucalipt, a dat rezultate remarcabile împotriva ciupercii piciorului, notează healthline.com. Acest efect se datorează proprietăților antiseptice, antivirale și dezinfectante ale camforului. De altfel, această rășină este renumită pentru eficienţa deosebită în menţinerea sănătăţii plămânilor şi inimii. În afecţiunile respiratorii, camforul acţionează în decongestionarea căilor respiratorii şi a plămânilor, în pneumonie, sincope respiratorii, gripă, astm bronşic, tuse şi în scăderea febrei, fiind un excelent antifebril și expectorant atunci când este aplicat pe piept şi pe spate, de două-trei ori pe zi.

Combate cu eficienţă palpitațiile cardiace

În afecţiunile cardiovasculare, camforul stimulează activitatea inimii şi intervine în reglarea tensiunii arteriale şi a palpitaţiilor cardiace, optimizând circulația sangvină. Se poate administra elixirul din camfor, amestecat cu tinctură din flori şi frunze de păducel, la recomandarea specialistului. Se recomandă a fi luat pe stomacul gol, câte o linguriţă de trei ori pe zi, într-o cură de trei luni, având efecte în aritmii, palpitaţii cardiace, hipertensiune arterială. De asemenea, camforul este indicat în reglarea hormonală şi nervoasă, fiind utilizat pe scară largă pentru relaxare, împotriva epuizării psihice și în restabilirea echilibrului mental. Uleiul eteric de camfor este inclus în diferite soluţii hidroalcoolice sau uleioase, alcool camforat, unguent, băi terapeutice, inhalaţii, şedinţe de aromoterapie. Totodată, împotriva migrenelor persistente, se recomandă alcoolul camforat, care se obţine prin dizolvarea a zece grame de cristale de camfor în 90 ml alcool alimentar de 96 de grade. Se foloseşte intern, administrând câte 30 de picături de trei ori pe zi, precum şi extern, sub formă de comprese sau de frecţionări pe tâmple.

Supradozarea care depăşeşte patru grame de camfor pe zi poate provoca ameţeli, vomă, dereglări digestive şi dificultăţi de respiraţie, iar la doze de peste 17 grame poate provoca paralizia unor centri nervoşi

Atenuează crampele şi cârceii

Camforul este un calmant de excepție în cazuri de dureri articulare. Se folosește sub formă de unguent, preparat din zece grame de camfor, zece linguri cu untură, lanolină sau vaselină şi două linguri cu alcool de 96 de grade, care se amestecă până la omogenizare. Se masează locul afectat, atenuând durerile reumatismale, ca și crampele, cârceii și întinderile musculare. Tot extern, camforul este redutabil pe linia combaterii acneei și a diferitelor inflamații ale pielii. Se folosește în amestec cu uleiul de mentă. Date fiind proprietățile sale anestezice și antipruriginoase, uleiul de camfor ajută la vindecarea rănilor și contribuie la curăţarea pielii. Chiar dacă este un remediu natural, uleiul de camfor trebuie utilizat cu precauţie, deoarece poate provoca reacţii adverse. În cazul utilizării externe, acestea se pot manifesta sub formă de reacţii locale - erupţii cutanate, roşeaţă. Este important să evitaţi contactul cu ochii.