Eucaliptul face parte din familia Myrtaceae, care se prezintă sub formă de arbori sau arbuşti cu frunza verde pe tot parcursul anului. Deşi este originar din zona Australiei, Tasmaniei, Indoneziei, datorită ritmului foarte rapid de creştere, eucaliptul s-a răspândit cam în toată lumea.
Cultivat experimental în România
În ţara noastră se cultivă experimental în unele zone mai ferite de geruri mari, respectiv în Banat şi în Baia Mare, pe locuri însorite şi soluri fertile, cu condiţia ca temperaturile din timpul iernii să nu coboare sub minus 15 grade Celsius. Cu toate că foarte multe specii de eucalipt sunt arbori sau arbuşti, există şi specii care ajung la 97 m înălţime! Frunzele sunt bogate în flavonoide liposolubile, taninuri, rezine, cumarine, ceară, piperitonă şi, mai ales, ulei eteric aromatic, cu miros puternic, foarte plăcut.
Utilizat în afecţiuni respiratorii Frunzele de eucalipt sunt folosite în majoritatea afecţiunilor respiratorii acute sau cronice (tuse, gripă, guturai, răceală, laringită, faringită, sinuzită, rinită, bronşită, astm bronşic, angină, pneumonie, pleurezie şi chiar tuberculoză pulmonară). Printre preparate se numără: infuziile, pulberile şi siropurile. - Infuzie. Opăriţi două linguri cu frunze uscate în 200 ml apă; - Sirop. Preparaţi o infuzie din 20 g frunze în 300 ml apă clocotită; strecuraţi şi adăugaţi 300 g zahăr. Lăsaţi pe foc până ce soluţia capătă consistenţa unui sirop. Consumaţi patru-şase linguriţe pe zi. - Pulbere. Măcinaţi două frunze de eucalipt. Se ia câte un vârf de cuţit de două-trei ori pe zi, înainte de mese.
Masaj cu ulei eteric pentru boli renale Şi uleiul eteric de eucalipt are calităţi terapeutice, mai ales în cazul afecţiunilor respiratorii. Cu acest ulei faceţi zilnic masaj pe piept, spate şi gât. Eucaliptul are efecte înviorătoare aproape instantanee asupra organismului. Puneţi câteva picături de ulei în apa de baie sau faceţi masaje în zona frontală şi a tâmplelor. În afecţiunile renale şi genitale, uleiul de eucalipt are efecte dacă se fac masaje locale cu ulei sau băi de abur (se pun două-trei picături de ulei în apa clocotită) şi băi de şezut. În bolile aparatului digestiv se recomandă infuzie, din care se consumă câte două ceşti pe zi între mese. Şi diabetul zaharat poate fi combătut dacă se bea un decoct făcut prin fierberea într-un litru de apă a 15 g de frunze uscate. Fierbeţi până când apa scade la jumătate. Decoctul se bea în cursul zilei.
Comprese ce alină durerile reumatismale În afecţiunile reumatismale se utilizează comprese cu decoct din frunze sau ulei eteric, aplicate atunci când simptomele sunt agravate de vremea rece. Iarna vă puteţi desfunda nasul cu mare uşurinţă dacă puneţi două picături de ulei pe o batistă şi inspiraţi din când în când. De asemenea, puteţi calma durerile de dinţi şi măsele tamponând cu ulei eteric diluat în puţin alcool.
Nu depăşiţi dozajul recomandat! Dozele mari pot favoriza apariţia de reacţii de sensibilizare gastrică, cu greaţă, vărsături, indigestii, dureri de cap, vertij, hipotensiune, hipotermie şi chiar efecte de intoxicare, cu semne de cianozare şi delir. La ingerarea a peste 10 ml ulei eteric, doza poate fi letală. Este contraindicat cu desăvârşire la copiii mai mici de 12 ani, la gravide, la mame care alăptează şi la persoane cu afecţiuni digestive şi hepatice grave.
În ţara noastră se cultivă experimental în unele zone mai ferite de geruri mari, respectiv în Banat şi în Baia Mare, pe locuri însorite şi soluri fertile, cu condiţia ca temperaturile din timpul iernii să nu coboare sub minus 15 grade Celsius. Cu toate că foarte multe specii de eucalipt sunt arbori sau arbuşti, există şi specii care ajung la 97 m înălţime! Frunzele sunt bogate în flavonoide liposolubile, taninuri, rezine, cumarine, ceară, piperitonă şi, mai ales, ulei eteric aromatic, cu miros puternic, foarte plăcut.