Main menu

header

de Ana Trifan

Arborele de chinină creşte în zonele din America de Sud. Din scoarţa sa se extrage chinina, un alcaloid care, printre altele, are proprietăţi anipiretice, analgezice şi antiinflamatorii. În limba incaşă, chinină înseamnă „scoarţa sfântă”.

Coboară temperatura
Chinina acţionează ca un antipiretic, adică scade temperatura corporală. De asemenea, scoarţa acestui arbore reprezintă un tonic şi un stimulent al sistemului digestiv, de aceea este folosită în medicina naturistă pentru a trata indigestii, tulburări gastrointestinale sau alimentare (lipsa poftei de mâncare).
În anumite zone din sudul Americii, chinina este folosită în medicina populară pentru a vindeca diferite forme de cancer, cum ar fi cel de sân, de ficat, mezenteric sau de splină. Localnicii o folosesc şi pentru tratarea răcelilor, a dizenteriei, dispepsiei, diareii, pneumoniei, sciaticii sau venelor varicoase.

Îndepărtează crampele
În medicina naturistă din Europa, scoarţa arborelui de chinină se foloseşte ca antispastic, tonic şi antipiretic. De asemenea, este un ingredient folosit în numeroase medicamente naturiste indicate în cazuri de aritmii, anemie, crampe la picioare, dar şi în produsele ce acţionează împotriva bacteriilor, precum şi în anestezice uşoare.

Eficace contra hemoroizilor
În Statele Unite, scoarţa de chinină este folosită ca tonic şi ajutor pentru digestie, pentru a stimula apetitul, pentru calmarea palpitaţiilor şi normalizarea funcţiilor inimii. Este prezentă şi în produsele menite să trateze hemoroizii sau venele varicoase.

Stopează pierderea podoabei capilare
Extractul din scoarţa arborelui de chinină are un rol fortifiant asupra rădăcinii firelor de păr şi acţionează împotriva căderii părului, îmbunătăţind circulaţia sangvină de la nivelul scalpului. De aceea, în farmacii şi în magazinele de cosmetice veţi putea găsi şampoane, balsamuri şi măşti pentru păr pe bază de chinină.

Toxică, în doze mari
Scoarţa de chinină se găseşte mai greu în magazinele de produse naturiste din România, însă dacă aţi reuşit să o procuraţi trebuie să ştiţi că infuzia se prepară din 1-2 g de plantă, peste care se toarnă o cană cu apă clocotită. Se lasă timp de zece minute, se strecoară şi se consumă după ce s-a răcit. Puteţi bea această licoare cu o jumătate de oră înainte de masă, pentru a stimula apetitul, ori după ce aţi mâncat, pentru a preveni problemele cu digestia.
Dacă nu găsiţi scoarţă de chinină, puteţi folosi capsule cu chinină, pudră sau alte produse în care este un ingredient principal. Atenţie însă la cantitatea de scoarţă pe care o folosiţi! În doze mari, poate fi toxică! De asemenea, este contraindicată gravidelor, deoarece poate duce la pierderea sarcinii.

Primul medicament împotriva malariei

Chinina a fost primul tratament eficient împotriva malariei şi a fost adusă şi în Europa, începând cu prima parte a secolului al XVII-lea. Prima dată a fost utilizată la Roma, în anul 1631. În acele vremuri, malaria era foarte răspândită din cauza numeroaselor mlaştini din jurul oraşului, ceea ce făcea ca ţânţarii care transmit această boală la om să fie prezenţi în număr mare. Din cauza acestei boli, foarte mulţi romani, printre care şi cardinali sau papi, au murit.
Chinina a jucat un rol important şi în colonizarea Africii de europeni. Se spune că ea a fost motivul pentru care Africa a mai încetat să fie „mormântul oamenilor albi”. După ce europenii au avut acces la chinină, care i-a ferit de malaria din Africa, au putut explora noi zone din partea de vest a „continentului negru”.

- Indienii din Peru foloseau chinina şi pentru a opri tremuratul cauzat de temperaturile scăzute. Peruanii sunt cei care au inventat ceea ce azi numim „apă tonică”, turnând peste scoarţa arborelui de chinină apă îndulcită.

Ştiaţi că...
...cea mai răspândită formă în care se găseşte chinina este în apa tonică, acest ingredient fiind responsabil de gustul uşor amărui, răcoritor?
...chinina a fost introdusă şi în ape de gură sau în praf de curăţat dinţii, datorită proprietăţilor sale astringente, ce determină reducerea inflamaţiilor şi vindecarea rapidă a rănilor din cavitatea bucală.