Invadează şi secătuieşte solul de minerale (azot, fosfor, potasiu), este foarte prolific (o tufă poate produce până la 10.000 de seminţe) şi are, prin bogăţia de substanţe active, certe efecte terapeutice. Pirul, că despre el este vorba, reprezintă o adevărată „forţă a naturii”, deoarece străpunge tuberculii de cartofi, dar şi rădăcinile puternice ale copacilor. Chiar dacă este tăiat de plug sau discuri, din resturi de rizom răsare o nouă plantă.
Remineralizant al sistemului osos Rădăcina de pir are un gust aromat, dulce, cu miros slab, asemănător cornului de secară şi se întrebuinţează în panificaţie şi ca surogat de malţ şi cafea. Este bogat în vitamina A, tot complexul de vitamine B, săruri de potasiu şi fier, alte săruri minerale, uleiuri volatile (cu proprietăţi antimicrobiene şi antifungice), mucilagii. Principiile active sunt: tonice, remineralizante ale sistemului osos (rahitism, calusarea fracturilor, osteoporoză), antimicrobiene. În plus acţionează diuretic, febrifug şi hipotensiv.
Util în stările gripale Proprietatea remarcabilă de a favoriza o transpiraţie abundentă a făcut această plantă cunoscută încă din vechime, fiind folosită în tratamentul stărilor gripale şi a răcelii. Pentru a prepara ceaiul împotriva gripei aveţi nevoie de o lingură cu rizom mărunţit de pir, ce se opăreşte cu 250 ml apă clocotită. Se lasă un minut, se strecoară, se beau până la trei căni cu ceai zilnic.
Tratează infecţiile urinare Prin diureza pe care o produce, ameliorează bolile de rinichi şi vezică, aduce o îmbunătăţire în gută, reumatism, diferite boli de piele (dermatoze, eczeme, celulită) şi chiar boli de ficat, mărind secreţia biliară.
Inamicul celulitei Celulita se manifestă printr-o deformare inestetică a pielii, cu edeme şi umflături ale straturilor superficiale şi profunde ale pielii, cauzate de formarea unor conglomerate (micronoduli) pline cu apă şi un anumit tip de grăsime, cu structură alveolară. Pentru combaterea, dar şi tratarea ei, se recomandă un decoct (reţeta Raymond Dextreit) cu amestec de opt plante (în părţi egale): frunze de creţuşcă, herba de păpădie, coada-calului şi grâuşor, mătase de porumb, cozi de cireşe, rădăcini de căpşuni şi pir. Se pun opt linguri din amestec la opt pahare cu apă, se fierb trei minute, se infuzează acoperit 15 minute, se strecoară şi se beau câte două căni pe zi, între mese.
Claudia Stan
De la pir se folosesc rizomii şi rădăcina. Planta se recoltează în lunile februarie-martie. Rădăcina se usucă la soare sau în cuptor, apoi se freacă bine pentru a rămâne netedă. Rizomii, de culoare galben deschis, se păstrează în săculeţe de pânză.
Invadează şi secătuieşte solul de minerale (azot, fosfor, potasiu), este foarte prolific (o tufă poate produce până la 10.000 de seminţe) şi are, prin bogăţia de substanţe active, certe efecte terapeutice. Pirul, că despre el este vorba, reprezintă o adevărată „forţă a naturii”, deoarece străpunge tuberculii de cartofi, dar şi rădăcinile puternice ale copacilor. Chiar dacă este tăiat de plug sau discuri, din resturi de rizom răsare o nouă plantă.