Vitamina K se găseşte în special în legumele cu frunze verzi, cum este salata, în lapte, iaurt, gălbenuşul de ou şi untura de peşte. Din păcate, vitamina K se asimilează foarte greu, într-o proporţie ce variază între 10% şi 80%, în funcţie de ponderea de lipide în alimentaţie.
Esenţială pentru buna funcţionare a colonului Persoanele care consumă alimente cum sunt grăsimile în principal (cârnaţii şi prăjelile) obţin prea puţină vitamină K din hrană, iar un asemenea meniu perturbă şi flora intestinală. Astfel, lipsa vitaminei K poate avea urmări grave asupra colonului. Producţia proprie de vitamină nu poate merge bine fără o alimentaţie sănătoasă şi astfel apar inevitabil dereglările. Unele simptome, cum sunt durerile menstruale, sângerările de lungă durată şi scaunele negre, consecinţă a hemoragiilor gastrice sau intestinale, trebuie să dea de gândit. În sânge, vitamina K parcurge acelaşi traseu ca şi celelalte vitamine liposolubile: este depozitată în ficat, dar disponibilizată mai rapid decât alte vitamine. Organismul uman are nevoie zilnic între 50 şi 100 de micrograme de vitamină K. Acest aport trebuie reînnoit la fiecare 24 de ore. Ficatul înmagazinează în proporţii aproximativ egale vitamina K provenită din alimente, dar şi pe cea produsă de bacteriile aflate în propria floră intestinală.
Acţionează împotriva hemoragiilor interne Numită şi „substanţa coagulării”, vitamina K acţionează împotriva sângerărilor, hemoragiilor interne şi ajută la micşorarea debitului menstrual. Vitamina K se mai recomandă persoanelor care sângerează uşor (la gingii sau le curge frecvent sânge din nas). Potrivit cercetărilor, vitamina K face parte dintre acele substanţe care ne conferă vitalitate şi ne prelungesc viaţa. Pentru a nu avea ameţeli, probleme de colon sau de intestine, acordaţi o atenţie sporită produselor lactate: iaurtul sau kefirul sunt gustări ideale pentru activarea producţiei de vitamină K. La fel untura de peşte sau salata de varză. Ideal este ca varza să nu fie fiartă, altfel va pierde substanţele nutritive. O salată de lăptucă, amestecată cu puţin năsturel, vă „aprovizionează” organismul nu numai cu vitamina K, ci şi cu o combinaţie bine dozată de diferite vitamine şi alte substanţe vitale.
Ana-Maria Cocea
Ficatul, o sursă insuficientă În ce condiţii devine ficatul sursă de vitamină K? Carnea conţine foarte puţină vitamină K, insuficientă pentru funcţionarea normală a organismului. Excepţia de la regulă o constituie ficatul, însă nutriţioniştii sunt de părere că, şi în acest caz, totul depinde de hrana pe care a avut-o animalul în prealabil (îngrăşămintele artificiale nu pot conferi organismului substanţe nutritive).
Vitamina K se găseşte în special în legumele cu frunze verzi, cum este salata, în lapte, iaurt, gălbenuşul de ou şi untura de peşte. Din păcate, vitamina K se asimilează foarte greu, într-o proporţie ce variază între 10% şi 80%, în funcţie de ponderea de lipide în alimentaţie.