de Mariana Borloveanu

- leacuri mănăstireşti

Considerat cel mai puternic tonic amar, pelinul este o adevărată plantă miraculoasă, ce curăţă întregul organism de impurităţi, redând vigoarea şi vioiciunea oricui îl foloseşte. Ceaiul din frunze de pelin este un pansament eficient în bolile de stomac, iar pulberea şi siropul cicatrizează ulcerul cu nişă, stopează balonarea şi contribuie la regenerarea ficatului bolnav. Părintele Gherasim de la Schitul Preajba a învăţat aceste leacuri într-un pelerinaj, de la un călugăr benedictin.

Frunzele cu oţet vindecă rănile
În arşiţa verii, pe când totul se ofileşte din lipsă de apă, pelinul creşte viguros şi năvalnic, având o aromă puternică, dulce-amăruie şi ameţitoare. Este de-a dreptul uimitoare vitalitatea acestuia. În lumea plantelor de leac, pelinul are un loc privilegiat, fiind considerat magic, un simbol solar care alungă spiritele rele şi purifică întregul organism. Pelinul este cel mai puternic tonic amar din zonele de luncă şi câmpie, iar principiile amare ale acestei plante (uleiul eteric) îl fac să aibă efecte vindecătoare de excepţie. De la pelin se culege, prin tăiere, vârful tulpinii sau frunzele separate, la sfârşitul lunii iulie şi începutul lunii august, planta putând fi folosită atât proaspătă, cât şi uscată. O mână cu frunze de pelin proaspăt cules se opăreşte cu 100 ml oţet alimentar şi se lasă acoperit timp de 10 minute. Se strecoară şi se pasează în acelaşi timp, după care se aplică pe pielea cu răni semideschise, până la vindecarea completă a acestora. Acelaşi preparat este foarte util şi în alungarea ţânţarilor. Prin simpla tamponare a pielii cu un tifon înmuiat în această fiertură, ţânţarii sunt îndepărtaţi timp de două-trei ore.

Tinctura regenerează ficatul
Tratamentele administrate pentru ameliorarea bolilor de ficat şi pancreas sunt puţine şi foarte costisitoare. Dacă faceţi o drumeţie, este păcat să nu vă întoarceţi acasă cu un mănunchi de pelin, pe care îl puteţi folosi proaspăt sau uscat la umbră. Dacă nu aveţi acest privilegiu, puteţi cumpăra pur şi simplu un pachet cu pelin (frunze şi tulpini) de la orice magazin naturist. Dintr-un pumn cu plantă proaspătă sau dintr-un pachet de 100 g cu plantă uscată se pot obţine două porţii de tinctură. Se mărunţeşte bine planta cu ajutorul unui cuţit. Peste 100 g plantă de pelin tocat se adaugă 400 ml alcool rafinat de 60 de grade şi se lasă la macerat timp de două săptămâni. În tot acest timp, recipientul în care se pune amestecul se agită puternic de trei ori pe zi. Când se încheie perioada de macerare, se strecoară totul printr-un tifon dublu şi se pune în sticle de culoare închisă, care se păstrează în frigider. Din tinctura obţinută se iau câte 10 picături de trei ori pe zi, înaintea celor trei mese principale, timp de 20 de zile. Acest tratament duce la regenerarea ficatului şi la stoparea balonărilor abdominale, şi poate fi urmat doar în două cure, primăvara şi toamna.

Siropul din frunze proaspete reduce balonarea
Călugării benedictini foloseau pelinul în tratarea a numeroase boli, dintre care cele mai cunoscute erau afecţiunile digestive, de la eliminarea paraziţilor intestinali până la stoparea tumorilor apărute la nivelul colonului. Pentru acest tratament se pot folosi atât frunze de pelin, cât şi de pelinel (pelin sălbatic), cu condiţia ca acestea să fie proaspete. Se toacă mărunt o mână cu pelin, se pune într-un borcan de 400 ml şi se completează cu miere de albine, până la umplerea borcanului. Apoi se leagă la gură cu o pânză deasă pusă în două şi se lasă aşa, nemişcat, timp de 30 de zile, după care se astupă bine, apoi se agită foarte puternic timp de cinci minute. Produsul obţinut va fi un sirop vâscos, amărui şi plăcut aromat, cu efecte tonice digestive, carminative (reduce balonarea) şi laxative. Tratamentul constă în administrarea a două linguriţe pe zi din acest produs, cu 10 minute înainte de micul dejun şi cină, timp de o lună întreagă. Acest leac naturist se recomandă o singură dată pe an, în luna august. Pe lângă afecţiunile amintite, siropul de pelin este foarte eficient şi în tratarea dispepsiei, dischineziei biliare, colecistitei şi pentru profilaxia litiazei biliare.

• Consumat în exces, pelinul devine toxic, ducând la apariţia tulburărilor de memorie şi a stărilor de agitaţie!

Vinul cu pelin, deliciu şi medicament

Dacă sănătatea şi longevitatea străbunilor noştri ne-au pus nu o dată pe gânduri, acest lucru se datorează şi consumului moderat de vin roşu, înmiresmat cu frunze şi tulpini de pelin verde. Într-o sticlă de culoare închisă se pune un litru de vin de butuc, roze sau negru, peste care se adaugă trei tulpiniţe proaspete de pelin. Băut proaspăt, vinul este foarte plăcut la gust şi parfumat, dar, dacă acesta este lăsat închis ermetic timp de şase săptămâni, devine un miraculos medicament, care curăţă arterele şi scade în cel mai scurt timp valorile crescute ale colesterolului. Condiţia este însă ca din acest vin să se bea doar 100 ml pe zi, după masa de prânz.