de Mariana Borloveanu

- leacuri mănăstireşti

Fiecare dintre noi a avut măcar o dată o durere puternică, localizată la nivelul capului, dar la originea căreia au fost întotdeauna alte cauze. Durerile faciale, occipitale sau intercostale sunt legate de cele mai multe ori de afecţiunea unui nerv, motiv pentru care sunt percepute de noi drept nevralgii. Împotriva lor, călugării din Sfântul Munte n-au folosit niciodată medicamente, iar leacurile utilizate de ei au ajuns şi la noi, prin părintele Siluan de la Mănăstirea Secu.

Menta, împotriva afecţiunilor intercostale
Dintre toate afecţiunile nevralgice, cea intercostală este o formă dureroasă rară, care implică nervii intercostali ce străbat muşchii dintre coaste. Ne putem da seama dacă este sau nu vorba despre o astfel de nevralgie, atunci când în jurul cutiei toracice apar dureri sub forma unor junghiuri sau înţepături, a căror intensitate diferă de la o formă la alta, dar este intermitentă şi spasmodică. Durerea poate fi localizată de-a lungul pieptului sau poate radia din spate, spre partea din faţă a toracelui, de-a lungul coastelor, şi poate fi ameliorată sau chiar oprită cu ajutorul unui amestec de două infuzii. Peste 150 ml apă clocotită se adaugă o lingură cu frunze de mentă uscată sau 15 frunze de mentă proaspătă, lăsându-se la infuzat timp de cinci minute. Cea de-a doua infuzie se obţine din două linguri cu floare uscată de pojarniţă, peste care se toarnă 200 ml apă clocotită, apoi se lasă la infuzat 15 minute. Când încă sunt călduţe, acestea se strecoară, după care se amestecă bine şi se adaugă două linguriţe cu miere de albine. Întreaga cantitate se bea pe parcursul unei zile, până când durerile nevralgice cedează, iar bolnavul se poate mişca fără niciun fel de jenă.

Ceaiul verde înlătură junghiurile din tâmple
Atunci când simţiţi uşoare furnicături în zona tâmplelor apare o senzaţie destul de neplăcută, însoţită de greaţă, dar ceea ce este cel mai greu de suportat este durerea sub formă de presiune sau junghiuri. În această situaţie, o cană cu ceai verde, băută dintr-o dată (dată peste cap), este un remediu care vă scapă pe loc de durere. Este bine ca întotdeauna să aveţi la îndemână astfel de metode, mai ales că durerile generate de astfel de nevralgii sunt aproape insuportabile. O primă încercare de calmare constă în prepararea unei infuzii de plante. Metoda de preparare este foarte simplă. Avem nevoie de o cană de 250 ml cu apă clocotită, peste care puneţi două linguriţe cu frunze de ceai verde (nu pliculeţe!), o linguriţă cu frunze de mentă (verde sau uscată) şi un sfert de linguriţă cu pulbere de scorţişoară. Se infuzează amestecul timp de cinci minute, apoi se bea ceaiul cald. Spre deosebire de celelalte ceaiuri, acesta se bea dintr-o dată, până la golirea completă a cănii. Dacă durerea nu cedează complet, se mai poate bea încă o cană, după şase ore.

Pulberea de roiniţă alungă durerile din zona ochilor
Când vorbim despre dureri ale capului, accentuate de altele care radiază din spatele ochilor, este vorba despre o iritare a nervului principal care parcurge partea din spate a craniului. Este de fapt o nevralgie occipitală, iar bolnavul o percepe ca fiind localizată în partea din spate a capului; ca durată, poate ţine şi două-trei zile. Pentru a scurta perioada durerii şi pentru a stopa intensificarea acesteia, călugării din vechime foloseau nişte prafuri obţinute din roiniţă. Se ia un mănunchi de roiniţă bine uscată (frunze şi flori) şi se toacă mărunt, după care se macină cu ajutorul unei râşniţe electrice de cafea. Pulberea obţinută se păstrează într-un recipient închis ermetic şi se consumă în două săptămâni. Ţinută mai mult, aceasta se volatilizează. În fiecare zi se pot lua maximum trei linguriţe cu pulbere, care se ţine sub limbă timp de cinci minute, după care nu se bea şi nu se mănâncă nimic timp de o oră. În completare, se beau două căni pe zi cu infuzie de roiniţă, în proporţia de o linguriţă cu roiniţă mărunţită la 200 ml apă. În momentul în care durerile cedează, tratamentul naturist se întrerupe şi se continuă doar la nevoie.

• Nevralgiile pot fi ţinute departe, dacă în locul gumei de mestecat folosiţi zilnic rădăcină de obligeană

Hreanul, indicat în problemele maxilarelor

Durerile localizate la nivelul maxilarului pot fi generate de afecţiuni ale sinusurilor, ale danturii, dar pot avea şi alte cauze, printre care cele neurologice sau, în cel mai nefericit caz, oncologice. Toate acestea generează nevralgii care, de cele mai multe ori, nu cedează nici la calmante. Pentru înlăturarea acestora, se recomandă următoarea fiertură: se amestecă 100 g hrean ras cu trei lămâi, tocate în bucăţi de aproximativ 1 cm, şi cu un litru de vin roşu, apoi se fierbe totul deasupra unui vas cu aburi, timp de o oră. Se ia de pe foc şi se strecoară imediat. Se foloseşte rece, sub forma unor comprese care se aplică pe locurile dureroase, până când nevralgia cedează.