de Iulian D. Moleianu

După culoarea pieliţei fructelor, se deosebesc soiuri de coacăze albe, roşii şi negre. Coacăzele se recoltează în luna iulie, primele care ajung la maturitate fiind cele negre, cu circa şapte-zece zile înaintea celor albe şi roşii. Coacăzele negre îşi intensifică nuanţa în următoarele două-trei zile după recoltare, ceea ce constituie un avantaj la valorificarea lor. Cele albe şi roşii nu-şi mai intensifică deloc culoarea după recoltare. Coacăzele negre au cele mai multe proprietăţi, conţinând elemente minerale alcalinizante ca fosforul, manganul, magneziul, calciul, dar şi mai multă vitamina C, având efect antianemic.

Sporesc acuitatea vizuală
Coacăzele negre se folosesc pentru vin, sirop sau peltea. Ele sunt foarte bogate în mangan (0,13 mg la 100 g), element chimic care reglează activitatea unor hormoni, îndeosebi a celor sexuali, participă la formarea sângelui şi a laptelui şi stimulează activitatea sistemului nervos central. Coacăzele sunt, de asemenea, foarte bogate în magneziu, precum şi în fier (0,9 mg la 100 g), care le imprimă acţiune antianemică. Antocienii din coacăzele negre sporesc acuitatea vizuală.
Datorită substanţelor pectice, taninurilor şi sărurilor de potasiu, sucul de coacăze negre are acţiune antiinflamatorie, stimulează secreţia sucului gastric, reduce procesele de putrefacţie şi măreşte diureza, fapt pentru care se foloseşte în tratarea colitelor cronice, gastritelor cronice hiperacide, a stomatitelor, a proceselor inflamatorii ale ficatului, a calculozei biliare, a insuficienţelor cardiorespiratorii, a aterosclerozei, a unor boli reumatice care însoţesc insuficienţa cardiacă, precum şi pentru prevenirea accidentelor vasculare.

Siropul, răcoritor în cazul febrelor bilioase
Având proprietăţi antianginoase şi febrifuge, coacăzele negre se folosesc în tratarea amigdalitei cronice. Consumul lor mai este indicat în hidropizie (boală cauzată de acumularea patologică de apă în cavităţile naturale ale corpului sau în ţesuturi) şi scorbut.
Pelteaua de coacăze, conţinând tanin, se foloseşte în diaree de fermentaţie.
Siropul de coacăze, diluat eventual cu apă, este foarte răcoritor în stări febrile infecţioase, în cazuri de rujeolă (pojar), scarlatină, inflamaţii urinare şi febre bilioase.
Siropul pectoral se prepară din 250 g coacăze la 1 litru de apă, care se fierb până scad la jumătate. Apoi se adaugă o cantitate egală de zahăr şi se fierb din nou până ce compoziţia scade la jumătate. Se ia câte o linguriţă, la două ore, în caz de tuse, anghine sau laringite.

Frunzele alină periartrita scapulo-humerală
Frunzele de coacăz negru se recoltează în mai-iunie şi se usucă în strat subţire, la umbră şi în curent de aer. Se folosesc sub formă de infuzie, decoct şi macerat glicerinat. Infuzia din frunze de coacăz negru are acţiune calmantă, hipotensivă şi diuretică. Aceasta se foloseşte în urticarie, hipertensiune arterială, alcoolism, periartrită scapulo-humerală; se beau câte 100 ml de două ori pe zi (dimineaţa şi seara).
Decoctul din frunze de coacăz negru se prepară dintr-o lingură cu frunze uscate la 200 ml apă rece; se fierb 5 minute. Se foloseşte la dezintoxicarea alcoolicilor, la tratarea înţepăturilor de insecte (are acţiune calmantă). Contra durerilor provocate de înţepăturile insectelor se mai poate freca locul dureros cu frunze de coacăz strivite.

Maceratul glicerinat este indicat în prostatită
Maceratul glicerinat din frunze de coacăz negru este indicat în prostatită, psoriazis şi infecţii urinare. Se obţine prin macerarea la rece a 100 g frunze la un litru de apă care conţine 10% glicerină. Se beau două-trei căni pe zi.
Tinctura din muguri de coacăz negru se foloseşte în tratamentul infecţiei urinare, al episcleritei şi urticariei. Se prepară din 20% muguri uscaţi în 100 ml alcool etilic de 60 de grade, prin macerat timp de opt-zece zile. Se iau de trei ori pe zi câte 50 de picături, în puţină apă.
Decoctul din coacăze negre este foarte bogat în vitamina C, rutozid şi săruri de potasiu. Se foloseşte contra arteritei şi aterosclerozei. În loc de decoct se poate folosi suc de gem din coacăze.
Infuzia din muguri de coacăz negru - o lingură cu muguri la o cană cu apă clocotită - are acţiune antialergică; se beau două căni pe zi, în cazuri de rinite, rinosinuzite alergice, episclerită sau conjunctivă.

• Efectul remineralizant şi tonic al coacăzelor negre se datorează bogăţiei în vitamina C şi în elemente minerale alcalinizante: fosfor, magneziu şi calciu

Recomandate diabeticilor

Analizele efectuate la 12 soiuri de coacăze arată că glucoza şi fructoza deţin circa 89% din totalul zaharurilor, iar zaharoza, 10,2%. Deoarece au conţinut redus în zaharuri, coacăzele pot fi consumate de diabetici.
Coacăzele albe şi roşii, având un aport echilibrat între zahăr şi aciditate, se pot consuma în stare proaspătă, sub formă de suc pur sau de suc diluat cu apă (100-500 ml pe zi), precum şi ca jeleu. Ele au efect remineralizant, laxativ, diuretic, depurativ şi hemostatic. Totodată, sunt un decongestionant hepatic. Se recomandă în cazuri de inapetenţă, demineralizare, dispepsii (insuficienţa sucului gastric), inflamaţii digestive şi urinare, litiază urinară, insuficienţă hepatică, icter, artrism, reumatism, gută, constipaţie şi afecţiuni febrile.