de Iulian D. Moleianu

Originară din Europa, cultivată de peste 4.000 de ani, varza a avut mereu o asemenea importanţă, încât e bine să reamintim pe larg proprietăţile sale uimitoare şi rezultatele dobândite de predecesorii noştri. Mai mult, utilizarea medicală a verzei roşii, empirică vreme de milenii, se întemeiază în prezent pe consideraţii ştiinţifice precise.

Asigură cicatrizări de bună calitate
Pentru a observa punctual proprietăţile miraculoase ale verzei roşii, este de ajuns să amintim un exemplu descris de înaintaşii noştri. În jurul anului 1800, un căruţaş din Mancenans a căzut din vehiculul său, şi una dintre roţi i-a trecut peste gamba piciorului. Leziunile erau atât de grave, încât doi medici au decis că era necesară o amputaţie. Atunci, preotul Loviat de la Saint Claude a sfătuit-o pe mama rănitului să-i acopere piciorul traumatizat cu frunze de varză roşie. Calmat de acest simplu pansament, căruţaşul a dormit până a doua zi dimineaţă. La trezire, spre marea uimire a medicilor, acesta putea să-şi mişte piciorul. Sub frunzele de varză roşie impregnate cu o abundentă scurgere de ser sanghinolent, piciorul dezumflat avea o culoare normală. După opt zile, complet restabilit, bolnavul şi-a reluat ocupaţia... Specialiştii au observat de-a lungul vremii că varza asigură cicatrizări de bună calitate, prevenind astfel sechelele.

Saramura este indicată la arsuri
Vindecările obţinute prin varză pot fi înşirate la infinit. Ele privesc afecţiuni diverse: plăgi simple sau complicate, dureri reumatismale, nevralgii uşoare, cefalee, ulcere la gambă, antrax, flegmoane şi altele. Varza roşie este recomandată în tuberculoză şi în pleurezii. Se administrează frunze proaspete în salate, în cazurile de astm. Saramura verzelor murate este indicată la arsuri. Sămânţa constituie un remediu contra viermilor.
Un remediu interesant poate fi constatat şi în cazul crizelor hemoroidale, excesiv de dureroase, însoţite de enterită. Au existat cazuri în care, timp de o lună, bolnavii nu puteau sta nici în picioare, nici culcaţi. Apoi, au fost supuşi unor tratamente ce constau în aplicarea verzei roşii pe şale şi pe fese. Încă de la prima frunză îşi făcea apariţia o abundentă secreţie dezgustătoare, dar vindecarea se producea în nu mai puţin de 48 de ore.
În cazul ulcerelor de gambă, al eczemelor şi al plăgilor infecţioase, folosirea frunzelor de varză provoacă recrudescenţa momentană a supuraţiei. Fenomenul atestă acţiunea dezintoxicantă şi regeneratoare a terapeuticii.

• Pe o plagă infectată, pe o eczemă mijindă sau pe un ulcer este indicat să procedaţi la oblojiri cu mici fâşii din frunze de varză, petrecute ca ţiglele unui acoperiş. Serozităţile se vor scurge uşor printre fâşii şi nu vor putea să împiedice acţiunea permanentă şi directă a verzei