de Iulian D. Moleianu
Algele marine nu sunt nici fructe, nici cereale, dar multe dintre ele înlocuiesc legumele în alimentaţia zilnică a milioane de oameni. Algele au avut şi au o mare importanţă pentru popoarele din Orient şi din Extremul Orient, precum şi pentru anumite populaţii nordice. Chinezii, japonezii şi hawaiienii consumă mari cantităţi de alge pentru a-şi echilibra meniurile pe bază de orez şi de peşte uscat. Tonice generale, algele respective sunt deopotrivă apreciate în ţările respective pentru nenumăratele lor virtuţi, lucru ce trebuie să ne intereseze în mod deosebit, după ce magazinele româneşti au importat şi ele astfel de produse.
„Nori” tratează rablagismul
Japonezii cultivă o algă roşie foarte preţuită şi consumată inclusiv în Europa, cu numele de „Nori”. Gelurile care provin din prelucrarea acestei plante marine intră în pregătirea supelor, a prăjiturilor şi a preparatelor de patiserie. „Nori” are efect benefic în cazul multor boli, precum adenitele, limfatismul, predispoziţia generală la maladii numită şi „rablagism”, asteniile fizice şi intelectuale şi anemia. De asemenea, irlandezii mănâncă de veacuri anumite varietăţi de alge roşii şi brune. În Franţa, cunoscătorii pot beneficia de aceste mâncăruri mai ales în restaurantele chinezeşti, japoneze şi vietnameze. Ei bine, algele sunt utilizate şi în anumite produse ale industriei noastre alimentare. Ele fac parte din mic-dejunuri, din felurile intermediare de dulciuri servite între brânzeturi şi fructe, din ciorbe sau preparate cu savoare de fructe. Algele marine sunt de o bogăţie nebănuită, iar celebrul nutriţionist P. Gloess consideră că sunt „întâia manifestare a vieţii pe globul nostru”. Aceste alge au efect pozitiv în cazul multor afecţiuni: tulburări glandulare, reumatisme cronice, tulburări circulatorii, afecţiuni cardiace, obezitate şi celulită.
Cele microscopice tonifică glandele endocrine
Algele conţin din belşug minerale şi metaloizi: iod (până la 1 la sută din greutatea lor, deshidratate), magneziu, potasiu, calciu, fier, aluminiu, mangan, fosfor, sulf, cupru, nichel, aur, zinc, cobalt, stronţiu, titan, vanadiu, staniu, rubidiu, siliciu. Din acest motiv au fost supranumite „concentrate de apă de mare”. Ele conţin, de asemenea, diastaze şi vitamine (A, B, C, D, D2, E, F, K, PP), aminoacizi (acid glutamic, cistină, metionină, valină, tirozină, lizină, acid aspartic), glucide, materii grase, multă clorofilă, mucilagii şi substanţe antibiotice. Se pare că tocmai prezenţa a numeroase alge microscopice în apa mării i-ar conferi acesteia proprietăţile bactericide şi cicatrizante. Datorită acestor proprietăţi, algele sunt stimulante, favorizează schimburile, tonifică glandele endocrine şi se opun astfel îmbătrânirii. Reechilibrând terenul, ele vă întăresc imunitatea.
Stopează îmbătrânirea celulelor
Remineralizante, circulatorii, amegrisante (numai pentru obezi), algele marine sunt înzestrate cu puteri antireumatismale, antiinfecţioase, antiscrofuloase (adică împotriva afecţiunii cronice de natură tuberculoasă caracterizată prin inflamarea ganglionilor limfatici cervicali, inghinali sau axilari) şi antiguşă. De asemenea, algele marine şi preparatele alcătuite din derivatele lor sunt recomandate în cazul multor afecţiuni: arterioscleroză, hipertensiune, îmbătrânirea celulelor, alergii, anumite afecţiuni cutanate, rinofaringite, boli pulmonare şi chiar sechele de fracturi. Astfel, înţelegem de ce anumite alge, ca şi morcovul, pătrunjelul, ceapa şi alte vegetale pot figura în categoria „alimentelor-medicament”. Pe lângă algele comercializate uscate sau în borcane, cu destinaţii culinare, le mai găsim în anumite farmacii, sub formă de comprimate.
Fucus Vesiculosus luptă cu obezitatea
Fucus Vesiculosus (alga brună) denumită şi iarba de mare sau varecveziculos, are drept constituenţi principali iodul, manitolul, mucilagiile (alginele), principiile tonic amare, vitaminele C, B, E, ergosterolul, sodiul, magneziul, calciul, fierul, bromul şi siliciul. Pe baza proprietăţilor conferite de aceşti constituenţi, Fucus Vesiculosus este indicat mai ales în tratamentul împotriva obezităţii, deoarece stimulează metabolismul bazal. De asemenea, vindecă celulita, guşa nodulară, sindroamele reumatoide, astmul bronşic, inflamaţiile ganglionare limfatice şi sindromul de retenţie azotată. Alga se poate utiliza intern sub formă de decoct (o linguriţă cu algă la o ceşcuţă cu apă, lăsată la fiert cinci minute, câte trei-patru ceşti pe zi, înainte sau între mese). Pentru combaterea obezităţii se adaugă la fiecare ceaşcă o linguriţă cu cruşin şi puţin anason verde. În uz extern, pentru adenite şi obstrurări limfatice, se aplică mereu cataplasme de tărâţe şi alge, fixate pe aglomerările de grăsimi sau celulitice, pe zona anterioară a gâtului în hipotiroidie şi guşă nodulară. Se pot face, de asemenea, băi generale, pentru tulburări circulatorii, obezitate, celulită, artroză, astenie şi insuficienţe endocrine.
• Algele marine sunt de o bogăţie nebănuită, iar celebrul nutriţionist P. Gloess consideră că sunt „întâia manifestare a vieţii pe globul nostru“
Băile revigorează simţurile
În Europa Occidentală şi în primul rând în Franţa, practicarea băilor cu alge cunoaşte, de câţiva ani, o popularitate în creştere. Condiţia de bază este aceea ca algele să fie recoltate şi uscate corespunzător, pentru a-şi păstra totalitatea proprietăţilor terapeutice. În scopul de a le spori eficacitatea, cercetătorii au experimentat asocierea, în aceeaşi baie, a algelor marine cu un complex de esenţe aromatice alese. În virtutea excepţionalei puteri de pătrundere a uleiurilor esenţiale prin piele şi a difuzării lor rapide în organism, s-au obţinut efecte excepţionale.
