de Iulian D. Moleianu

Pepenii şi bostanii pe care îi găsim pe piaţa autohtonă nu sunt singurele fructe şi legume de acest tip. Ca la toate vegetalele, există o mulţime de specii şi varietăţi, printre care pepenele tămâios de Marsilia, bostanul de Brazilia, dovleacul galben (care poate cântări şi 35 kg), dovleacul roşu de la Etampes, dovleacul şi pepenele gri de la Boulogne, dovleacul cu turban din America şi patisonul, numit în Spania şi „anghinare”. Toată această familie de vegetale, din care se folosesc miezul şi seminţele, este extrem de bogată în proprietăţi terapeutice.

Aliment nutritiv, răcoritor şi emolient
Pepenele tămâios şi toate suratele sale enumerate mai sus au ca principali constituenţi cunoscuţi leucina, tirozina, peporezina, vitamina B, provitamina A şi fosforul. Aceste componente furnizează o serie de proprietăţi pepenelui tămâios, care este un aliment nutritiv, sedativ, răcoritor, emolient, pectoral, laxativ şi diuretic. Este indicat în cazuri de astenii, infecţii urinare, insuficienţă renală, hemoroizi, dispepsii, enterite, dizinterie, constipaţie, afecţiuni cardiace, insomnii şi diabet. Ca uz intern, este folosit crud, amestecat cu aperitive sau în supe, înăbuşit. Un pahar cu suc, în fiecare dimineaţă, pe nemâncate, este un laxativ foarte eficace. De asemenea, se mănâncă şi seminţele, fierte sau prăjite. Ca uz intern, este recomandat la cataplasme, contra arsurilor şi a inflamaţiilor, dar şi în situaţii mai complicate, precum abcesele şi cangrena senilă. Faptul că este bogat în electroliţi transformă pepenele tămâios într-un medicament excelent pentru refacerea după chimioterapie, întrucât în România nu se găsesc nuci de cocos tinere, care au acelaşi efect benefic după tratamentul împotriva cancerului. Pepenele tămâios, ca de altfel şi pepenele verde, este o sursă excelentă de provitamina A (caroteni), care este un puternic antioxidant natural. Doar 100 g fructe proaspete furnizează 569 mg sau 19% din nivelul de zi cu zi dorit al acestei vitamine, iar acest factor este esenţial pentru vedere, imunitate, luptând împotriva cancerului. Cu toate acestea, pepenele are şi o serie de contraindicaţii. Dacă există persoane care nu obişnuiesc să consume lichide pe parcursul unei zile, indigestia bruscă, brutală, a unei cantităţi aşa de mari de lichide (cum ar fi sucul de pepene) poate determina creşterea la fel de bruscă a tensiunii arteriale şi riscurile aferente cauzate acestei boli.

Tratament contra teniei şi ascarisului
În tratamentul contra teniei şi a ascarisului se pisează 30-50 g seminţe, se amestecă bine cu miere şi se iau în trei prize, din jumătate în jumătate de oră. După o oră se ia o infuzie (ceai) purgativă, pregătită în felul următor: 1 lingură cu coajă de cruşin (Rhymatrus frangula) la o ceaşcă mare cu apă. O daţi în clocot două-trei minute. Se adaugă o lingură cu foliole de siminichie şi se opăreşte zece minute. Pentru copii se reduc dozele corespunzător şi li se dă să bea amestecul mai multe zile, înainte de a le administra purgativul.
De asemenea, cucurbitacinul E este un antiinflamator unic (numit şi triterpenoid) găsit în pepeni. Şi licopenul carotenoid conţinut de pepeni s-a demonstrat că blochează activitatea de enzime a ciclooxigenazei şi că neutralizează moleculele reactive care conţin azot. Interesant este însă că acest cucurbitacin E nu pare a neutraliza activitatea speciei reactive de oxigen, numită ROS, ci numai activitatea de specii ale azotului, numit RNS.

Anticii considerau seminţele anafrodiziace
Seminţele de pepene tămâios şi de bostan se folosesc la fabricarea „siropului de sănătate”. Ele fac parte, alături de seminţele de castravete, de pepene galben şi de dovleac, dintre „seminţele reci”, cărora anticii le atribuiau virtuţi anafrodiziace. Emulsia obţinută prin fierbere în apă sau în lapte a seminţelor descojite şi pisate este calmantă şi răcoritoare, devenind inamicul insomniilor şi al durerilor provenite de la inflamaţiile căilor urinare. În final, ca un amănunt de culoare, la ţară seminţele au şi proprietatea de a îmbăta raţele, care sunt foarte nesăţioase...

Efect benefic asupra glandei tiroide
Potrivit ultimelor studii efectuate de cercetătorii francezi, pulpa pepenilor (fie că vorbim aici despre pepenele tămâios, cel galben sau cel roşu) conţine principii active cu structură asemănătoare tirozinei, care pot modifica activ secreţia glandei tiroide. Mai exact, aceste substanţe influenţează direct iodarea tirozinei, procesul care ajută la fabricarea hormonilor tiroidei în ţesutul glandei. În cazul în care avem de a face cu un deficit de secreţie tiroidiană, adică hipotiroidie, principiile active din pepene se fixează pe suprafaţa celulelor secretoare şi le obligă să fabrice hormoni. În cazul în care secreţia şi eliberarea de hormoni tiroidieni sunt mai intense, adică vorbim despre hipertiroidie, aceleaşi principii blochează mecanismul celular de eliberare a tiroxinei. Prin efectul asupra tiroidei este asigurată şi buna funcţionare a altor glande, influenţate de hormonii tiroidieni, cum ar fi glandele sexuale, hipofiza şi hipotalamusul endocrin.

• Fructul este indicat şi în cazuri de diabet, insomnii şi de inflamaţii ale căilor urinare

Spaniolii îl folosesc la reţetele pentru cocteiluri vitaminizante

Ca şi pepenele roşu, pepenele tămâios este tot ce ne-am putea dori în zilele toride ale verii, dar şi iarna, ca variantă optimă pentru obişnuitele preparate fierbinţi. Fructul, alcătuit în proporţie de 92% din apă, conţine betacaroten, vitamina C şi redă organismului pe loc vigoarea de care are nevoie pentru a înfrunta atât frigul, cât şi canicula. Dacă doriţi să profitaţi de gustul şi de proprietăţile pepenelui altfel decât în mod tradiţional, servindu-l simplu sau în salata de fructe, iată că spaniolii au inventat o serie de reţete de cocteiluri care cu siguranţă vor fi pe placul dumneavoastră. Cel mai cunoscut cocteil este nonalcoolic şi se obţine din 500 g pepene tămâios, 180 g zmeură, 6 fire de mentă, miere şi gheaţă. Pepenele se curăţă de seminţe şi se amestecă, în prealabil, cu blenderul. Există însă şi alte reţete, care mai de care mai delicioase, care combină fructul cu ginul sau cu alte băuturi alcoolice şi care, consumate în mod responsabil, nu vă pot face decât să vă convingeţi încă o dată de valoarea proprietăţilor acestui minunat pepene tămâios.