de Iulian D. Moleianu
Uleiul de tamanu este un extract obţinut din sâmburii fructului de tamanu, un arbore tropical care este mereu verde, care iubeşte terenurile nisipoase, sărate şi care are proprietăţi benefice sănătăţii organismului uman. Acest ulei se foloseşte cu succes, de sute de ani, în medicina naturistă mondială. De ceva timp poate fi găsit şi în România.
Atenuează vergeturile
Arborele de tamanu creşte în zone tropicale, în special în Madagascar (numit Foraha) şi în Polinezia (de unde vine numele folosit acum în toată lumea, tamanu). El poate ajunge până la 20-30 m înălţime, cu frunzele de un verde închis şi strălucitor şi florile albe. Din sâmburii fructului este extras uleiul ce posedă proprietăţi puternic antiinflamatoare. Calmează durerile musculare şi nervoase, este protector împotriva efectelor nocive cauzate de soare. Vindecă sau ameliorează afecţiuni precum eczemele, picioarele grele, hemoroizii şi are succes în cazul crizelor de gută. Sub formă de frecţie sau masaj, uleiul de tamanu are proprietăţi analgezice şi în cazul nevralgiilor, nevritei leproase, entorselor, tendinitelor, lombalgiilor şi sciaticii.
Asociat cu uleiuri esenţiale de chiparos sau imortele, este util în ameliorarea varicelor. Prin urmare, este deosebit de adecvat şi pentru a atenua vergeturile sau ridurile.
Aplicat local, elimină durerile în gât
Uleiul este concentrat şi aromatic şi se remarcă prin capacitatea excepţională de a trata numeroase afecţiuni dermatologice cum ar fi psoriazisul şi zona zoster. Accelerează cicatrizarea şi poate fi regăsit în numeroase formule datorită acţiunii sale calmante şi purificante pe plăgile cronice - fisuri, zgârieturi. Se foloseşte ca ingredient în tratamente pentru probleme articulare, ca ingredient în compoziţii pentru dureri reumatice (asociat, de exemplu, cu eucalipt sau camfor), ca şi compus în creme şi loţiuni anticuperotice (asociat cu uleiuri esenţiale de tea tree, chiparos, cistus ladanifer), ca ingredient în compoziţii pentru afecţiunile dermatologice (asociat cu uleiuri esenţiale de tea tree, lavandă, geraniu, nard), ca şi compus în unguente şi uleiuri de masaj, în amestec cu uleiuri esenţiale specifice (frankincense).
Puterea antiinflamatoare a uleiului de tamanu se datorează în mare parte calofilolidei şi unui grup de xantoni. Din acest motiv, uleiul aplicat local poate fi folosit şi împotriva durerilor de gât.
Ameliorează pagubele produse de deteriorarea oxidativă
Lichidul uleios are vâscozitate medie, culoare verde închis şi un miros caracteristic uşor condimentat. Poate prezenta aglomerări şi sedimente în mod natural, aşa că nu vă speriaţi dacă nu prezintă o imagine foarte clară, ci uşor tulbure. Componenţii principali sunt acizii graşi esenţiali: linoleic (Omega 6), oleic (Omega 9), palmitic, stearic, acora, carvacrol, inofilin A, calaustraline şi inofilolide, polifenoli şi vitamina E. Are proprietăţi fluidifiante, permite o bună protecţie a vaselor sangvine şi facilitează circulaţia sangvină. Este recomandat pentru întreţinerea elasticităţii pielii, dar protejează şi vasele capilare mici. Uleiul de tamanu favorizează regenerarea ţesutului cutanat crăpat şi conferă supleţe. Xantonii prezenţi în ulei ajută la protejarea celulelor pielii împotriva pagubelor provocate de deteriorarea
Nu se recomandă gravidelor şi copiilor sub 3 ani!
Uleiul de tamanu este foarte puternic, astfel că nu se foloseşte aplicat ca atare, ci doar inclus ca şi ingredient în diverse compoziţii, în procent de 20%-50%. Are tendinţa de a se solidifica la temperaturi mai reduse de 25°C, fapt ce nu îi afectează calităţile. Se recomandă încălzirea uşoară înainte de utilizare, sub un jet de apă caldă pentru lichefiere. Fiind un ulei cu proprietăţi speciale, trebuie să fiţi foarte atenţi la felul în care îl păstraţi. Deoarece este puţin oxidativ, uleiul de tamanu se păstrează, până la şase luni de la deschidere, într-un loc răcoros, în recipiente închise, ferite de aer şi lumină, sub 35°C. Păstrat la frigider, perioada de valabilitate se prelungeşte până la 12 luni. Produsul este nontoxic, noniritant, nonsensibilizant, dar nu se recomandă în timpul sarcinii şi nu se aplică la copiii mai mici de 3 ani. De asemenea, nu se recomandă asocierea cu orice tratament anticoagulant. Fiind un calmant blând, acest ulei de culoare verde-smarald este folosit atât pentru îngrijirea de zi cu zi, cât şi pentru o vindecare mai rapidă după o intervenţie chirurgicală sau pentru a şterge cicatrice vechi.
• Reţineţi că este un ulei foarte puternic şi, folosit ca atare, vă poate agrava afecţiunile, cum ar fi, de exemplu, să mărească adâncimea rănilor sau a excoriaţiilor!
Preparaţi-vă acasă creme şi unguente
Unul dintre preparatele ce conţin ulei de tamanu se realizează amestecând 60 ml din această soluţie cu 20 ml ulei de gălbenele, 8 picături de ulei esenţial de mir şi 4 picături de ulei esenţial de tămâie. Amestecaţi foarte bine toate ingredientele şi folosiţi produsul în cazul în care suferiţi de orice tip de dermatită, dar şi în cazul arsurilor.
Având ca ingredient principal tot uleiul de tamanu, puteţi prepara chiar dumneavoastră un unguent împotriva micozelor. Puneţi într-o sticlă închisă la culoare 20 g unt de mango, 10 ml ulei de tamanu, 5 picături ulei esenţial de dafin şi 5 picături de ulei esenţial de cimbru. Cu această combinaţie puteţi unge zona afectată, iar efectul pozitiv nu va întârzia. Trebuie doar ca între ziua de preparare şi ziua de utilizare să treacă aproximativ 48 de ore, pentru a se obţine efectul dorit în proporţie de 100%.
De fapt, molecula friedelină din uleiul de tamanu posedă o bună activitate antifungică împotriva Pseudallescheria boydii (responsabilă de keratita fungică) şi o activitate moderată împotriva Trichophyton schoenleinii (o ciupercă ciudată cutanată, care atacă rădăcina părului, pielea şi unghiile, asociată cu piciorul de atlet şi cu dermafitoza scalpului şi a bărbii).
