Main menu

header

de Ana-Maria Cocea

Trăim în epoca slăbitului, în care femeia „şnur’’ primează, fiecare centimetru în plus fiind urmărit şi aprig discutat chiar şi de cei apropiaţi. Talia de viespe şi coapsele ferme nu se pot obţine fără o alimentaţie propice sau fără mişcare. Doctor nutriţionist Vera Daghie (foto) este de părere că o dietă personalizată reprezintă soluţia tuturor problemelor noastre. Atât timp cât organismul nostru este compatibil cu alimentele pe care le consumăm, putem spune că vom avea o tinereţe fără bătrâneţe…

- De ce ar trebui să avem o dietă personalizată?
- Fiecare om este unic în toată complexitatea sa. Este obligatoriu ca fiecare dietă să fie strict personalizată, ţinând cont de absolut toţi parametrii care îl definesc pe om, de rezultatele analizelor medicale, dar şi de o listă sumară de alimente „bune” sau „rele”. Suntem sătui de acele foi scoase în serie de la imprimante cu ce avem voie şi ce nu sau de regimurile-minune, ce ne slăbesc peste noapte şi, în acelaşi timp, ne fac rău, îngrăşându-ne mai târziu. Din păcate, nutriţia a devenit mai degrabă o industrie bănoasă: mai copiem o carte, mai colaborăm cu nişte farmacii şi prescriem medicamente-minune de slăbit, mai inventăm nişte ceaiuri la fel de miraculoase… şi uite aşa se fac banii! Dar, nu, datoria medicilor este de a respecta legea lui Hipocrate…

- Cât de importantă este pregătirea mentală în procesul de slăbire?
- Aş putea spune că este totul, că de aici porneşte şi se sfârşeşte totul. Este suficient să ai o motivaţie suficient de puternică, să ştii exact ce vrei, să te pui în deplină concordanţă cu eul tău, şi atunci totul devine posibil. E atât de comod să găsim vinovaţi (lipsa timpului, a banilor şi lista poate continua), când, de fapt, suntem propriile noastre victime şi, din păcate, de cele mai multe ori, conştientizăm acest fapt când este mult prea târziu şi suntem forţaţi de împrejurări sumbre să luăm măsuri radicale.

Noi controlăm alimentele, nu ele pe noi
- Aveţi vreun proverb preferat? Sau altceva care să stimuleze pacienţii să fie mai atenţi la mâncare?
- Nu cred că pot vorbi despre un citat sau despre un proverb preferat cu care să-mi stimulez pacienţii, ci le demonstrez că suntem realmente ceea ce mâncăm, că noi controlăm ceea ce mâncăm, nu invers. Avem tendinţa să privim atât de negativist o dietă, când de fapt nu este altceva decât un stil de viaţă sănătos.

- Ce se întâmplă când dieta nu dă roade?
- Când cineva se hotărăşte să aleagă un drum de urmat nu are cum să se rătăcească, te mai poţi împiedica, dar, în acest moment, intervenim noi, nutriţioniştii-medicii-oamenii din noi, pe care-i ajutăm să îşi continue drumul. Din punctul meu de vedere, în momentul în care o persoană nu se ţine de o dietă înseamnă că nu ştie încă ce îşi doreşte cu adevărat şi care îi sunt priorităţile şi, ca atare, orice discuţie în plus este de prisos.

Comunicarea între medic şi pacient, importantă
- Aţi avut vreun pacient care pur şi simplu nu putea slăbi?
- Nu am avut şi nici nu există aşa ceva! Între a nu vrea şi a nu putea este o mare diferenţă. Chiar dacă sunt şi cazuri unde există probleme de ordin medical, acestea, dacă sunt ţinute sub control şi dacă dieta este personalizată strict pe acele probleme, nu are voie să dea greş. Sunt pacienţi care slăbesc mai greu, alţii mai repede… Fiecare persoană are metabolismul său, cu arderile sale, cu istoricul său, de aceea colaborarea medic-pacient trebuie să existe în permanenţă. Supravegherea evoluţiei pacientului şi schimbarea dietei sunt paşi indispensabili pentru a reuşi, iar cel mai important lucru a fost, este şi va rămâne comunicarea dintre cei doi.

„Apa sigur nu îngraşă!”
- Cât de importantă este o recompensă la masă sau o masă bonus din punct de vedere mental?
- Eu merg pe un stil de viaţă sănătos, echilibrat, ce implică şi necesitatea fructului oprit din când în când. Oamenii trebuie să realizeze că vor mai avea voie şi sarmale, cârnaţi sau mai ştiu eu ce fantezii, dar acestea vor fi excepţii destul de rare. Dacă pornim de la premisa că o viaţă întreagă nu o să mai avem voie o prăjitură sau un cartof prăjit, vom deveni nişte frustraţi, fără şanse de recuperare.

- Există vreun aliment-minune în vederea pierderii în greutate?
- Apa sigur nu îngraşă! Suntem atât de preocupaţi în goana după ziua de mâine, încât nu mai conştientizăm (de cele mai multe ori) cât de multe porcării ingurgităm şi, ceea ce este cel mai trist, ne „otrăvim’’ propriii copii tot din lipsa timpului sau pur şi simplu din comoditate.

- Se poate slăbi doar prin masaj sau prin electrostimulare?
- Masajul, elecrostimularea, împachetările... sunt proceduri paliative ale unui program de slăbire. Când ne hotărâm să slăbim trebuie să îmbinăm atât partea de alimentaţie, cât şi partea de mişcare... una fără cealaltă nu va funcţiona niciodată! Dacă dorim să slăbim şi frumos, atunci da, trebuie să recurgem şi la aceste artificii de întreţinere corporală. Subliniez, mişcarea, la orice vârstă, ar trebui să fie a doua natură a vieţii noastre!

- Însă, persoanele obeze au voie să facă mişcare?
- Persoanelor supraponderale li se face un program de mişcare (şi acesta personalizat), insistând în prima fază pe exerciţii cardio: mers pe jos, bandă, bicicletă, însă tot efortul trebuie dozat foarte bine şi treptat. În ceea ce priveşte exerciţiile cu greutăţi, acestea sunt eficiente dacă se fac cu greutăţi mici şi în număr mare. Exerciţiile cu greutăţi mari sunt utile într-un program de îngrăşare sau pentru cei care îşi doresc să îşi mărească masa musculară, nicidecum într-un program de slăbire.

Ciocolata neagră „taie” pofta de dulce

Când chiar nu mai putem sta fără a consuma ceva dulce, opţiunile mai dietetice de amăgire sunt două-trei tablete de ciocolată amăruie-neagră, îngheţată de fructe „pe băţ”, două-trei bombonele fără zahăr, 30-35 g de migdale, nuci sau fistic. Însă, cel mai bun substituent ar fi un fruct. Practic, suntem propriii noştri stăpâni, noi deţinem controlul a ceea ce ni se întâmplă! Aţi făcut vreodată un mic calcul cât revine din salariul lunar numai pentru a ne umple frigiderele? Dacă nu, timpul încă nu este pierdut!