de Călin Popa şi Florica Pintea
Activitățile umane au avut impact major nu doar asupra faunei de pe Terra, ci și asupra florei, decimată în cazul multor specii până aproape de extincție. Printre cele mai rare plante rămase pe Glob se numără palmierul „sinucigaș” și orhideea subpământeană.
„Capcana” mortală Attenborough
Mai există pe Terra, în locuri izolate, foarte puține exemplare ale unor plante uimitoare, care au ajuns mai prețioase decât nestematele tocmai prin faptul că sunt rare și, în multe cazuri, stranii. Adaptate la spații greu de imaginat și de regulă inaccesibile sau cu proprietăți uimitoare, aceste reprezentante ale florei terestre uimesc și încântă, iar eforturile pentru salvarea acestora le egalează pe cele depuse pentru conservarea tigrului bengalez sau rinocerului african. Una dintre acestea este planta numită după celebrul naturalist Sir David Attenborough, descoperită în Filipine de doar câțiva ani, specie carnivoră rarissimă, capabilă să atragă în capcane mortale chiar și șobolani.
Orhideea subterană face 150 de flori deodată
Rhizanthella gardneri este o specie de orhidee care își petrece ciclul de viață în întregime sub pământ. Plantă foarte rară, aflată în pragul extincției, se mai găsește doar în vestul Australiei, extinderea fermelor umane fiind principala problemă pentru supraviețuirea acestei specii uimitoare. Planta nu are frunze și face, în lunile mai-iunie, o inflorescență de mari dimensiuni, în interiorul căreia se pot număra chiar și 150 de flori mai mici. Pentru înmulțire, este polenizată de insecte subpământene.
Palmierul „sinucigaș” înflorește și moare
Una dintre cele mai uimitoare specii de palmieri este Tahina spectabilis, care mai există doar într-o mică zonă din Madagascar și se află pe lista plantelor celor mai amenințate cu dispariția. Impunător și foarte decorativ, acest arbore crește timp de 50 de ani, moment în care produce o uluitoare inflorescență, foarte abundentă, în vârf. După perioada de trecere a acestor flori, în mod inexplicabil, planta se usucă și moare, fenomen care, de altfel, i-a dat numele.
Cicada Venda, aproape dispărută
În toată lumea mai există doar câteva plante din specia Cicada Venda, care trăiește doar în Africa de Sud, într-un spațiu restrâns, și face obiectul atenției imediate a conservaționiștilor. Și în acest caz poate fi vorba despre o extincție cauzată de dorința oamenilor de a-și împodobi casele și grădinile cu rarități din lumea plantelor. Așa se face că acest palmier spectaculos, care poate ajunge la patru metri înălțime, este clasificat în stare critică din perspectiva existenței speciei în mediul său natural.
Arborele-meduză și misterul reproducerii
Cu fructele sale uimitoare, în formă de meduză, arborele cu același nume, descoperit în anii 1970 în Insulele Seychelles, intrigă și astăzi cercetătorii, care nu au descoperit motivele biologice pentru care această specie este aproape incapabilă să germineze în sălbăticie, fiind, în același timp, la fel de dificil de înmulțit în grădinile botanice, în condiții controlate. Din considerentul că nu mai există în prezent decât câteva zeci de exemplare, iar mecanismul lor de reproducere rămâne un mister, specia este considerată în pericol critic de extincție.
Pokemeboy, victimă a schimbărilor climatice
Cu aspectul său de minge țepoasă, pokemeboy se găsește în natură doar în Insulele Virgine Britanice și este serios amenințată de creșterea nivelului mărilor, care se accentuează odată cu încălzirea globală și topirea ghețarilor. Pentru a conserva, totuși, specia, Grădina Botanică Regală din Kew face eforturi de a înmulți această plantă aproape dispărută, în cazul în care schimbările climatice vor sfârși prin a o elimina complet din mediul său natural.
Pătrunjelul din Insulele Ascension trăiește pe roci vulcanice
Foarte asemănător cu „ruda” sa omniprezentă în gastronomia din toată lumea, pătrunjelul din Insulele Ascension, care se găsește pe rocile vulcanice din această parte a lumii, este de fapt un tip de ferigă și a fost considerat dispărut până în anul 2009, când o echipă de specialiști britanici a redescoperit planta, în doar câteva exemplare ai căror spori au fost colectați cu multă grijă, pentru înmulțire. În prezent, se estimează că doar în jur de 40 de exemplare mature mai supraviețuiesc în mediul lor natural.
Arborele-coral, anihilat de defrișări
În anul 2008 era anunțată dispariția arborelui-coral, generată de o masivă despădurire în Tanzania, mediul său natural. Din fericire, patru ani mai târziu, era descoperit un mic grup de circa 50 de plante din această specie, arealul fiind considerat singurul loc de pe Terra unde mai poate fi văzut acest arbore. Deși nu este protejată prin lege, specia mai trăiește în locuri greu accesibile, unde mâna omului nu poate ajunge pentru exploatarea lemnului. Din păcate, extinderea infrastructurii a devenit o nouă amenințare pentru cele câteva zeci de exemplare, care au intrat pe lista plantelor în pericol critic de dispariție.
„Trei regi”, specia fără „gen”
Una dintre cele mai rare plante de pe Terra, Pennantia Baylisiana, numită și „Trei regi”, după singurul loc din Noua Zeelandă unde mai crește, și-a găsit locul în Cartea Recordurilor pentru o însușire mai puțin obișnuită: cercetătorii nu au deslușit cu certitudine dacă rarele exemplare găsite au gen feminin sau masculin, astfel încât felul în care se înmulțește specia a rămas subiect de controverse. Cert este faptul că misterioasa plantă are nevoie de cel puțin zece ani pentru a ajunge la maturitate.
„Sângele dragonului“, arborele cu ramuri roşii
Cu o coroană asemănătoare pălăriei unei ciuperci, impunătorul copac numit „Sângele dragonului” are ramurile roșii și este de o rară spectaculozitate. Din păcate, exemplarele rămase se mai găsesc doar pe Insula So- cotra, din Yemen, iar pentru a le admira este nevoie de o călătorie lungă și dificilă, pe uscat și pe apă. „Sângele dragonului” este o specie care face parte dintr-o fostă pădure subtropicală de mari dimensiuni, care a dispărut în timp din cauza extinderii deșertificării. Chiar dacă mai sunt doar câteva zeci de exemplare, și acestea sunt în pericol din pricina intervenției omului, care are planuri de infrastructură și de extindere a turismului inclusiv pentru spațiile pe care le mai ocupă încă acest arbore amenințat cu extincția.