Main menu

header

de Claudia Stan

- Dacă arbustul este mare, legaţi-i ramurile pe un suport

Lămâiul face parte din familia citricelor şi, la noi, este extrem de popular ca plantă de apartament (creşte, în general, până la un metru şi jumătate înălţime), deoarece este mereu verde şi miroase îmbietor. Dacă este altoit, poate produce şi fructe, lucru ce îi va face foarte mândri pe proprietari. Este uşor de întreţinut şi se înmulţeşte foarte facil, prin seminţe.

Origini necunoscute
Originea lămâiului este necunoscută, deşii unii botanici afirmă că ar proveni din India. De altfel, s-au găsit reprezentări ale acestora în mozaicuri romane datând din secolele al II-lea şi al III-lea. Este foarte posibil ca lămâile să fi fost aduse în Europa în timpul cruciadelor, iar Columb să fi luat cu el în Lumea Nouă, seminţe de lămâi şi de lime. Se ştie că arbori citrici, printre care şi lămâii, au fost plantaţi în Florida abia în secolul al XVI-lea.
Ca majoritatea citricelor, ramurile lămâiului au ţepi, frunzele sunt eliptice, ascuţite, de culoare verde-închisă pe partea superioară şi mai deschise pe partea inferioară. Fructul lămâiului are coajă galbenă, iar cantitatea de seminţe depinde de varietate (de exemplu, lămâile Armstrong nu au seminţe deloc!). Avantajul unui lămâi cultivat în ghiveci este că vă va oferi fructe indiferent de anotimp şi că vă puteţi delecta cu minunatele flori de culoare albă, cu tentă purpurie.
În arta feng shui, galbenul lămâilor este considerat extrem de benefic. Această culoare se spune că favorizează digestia, că rezolvă problemele de greutate şi că îmbunătăţeşte memoria.

Atenţie la lumină!
Spre deosebire de alte citrice, lămâiul este sensibil la lumină, iar dacă îl expuneţi în bătaia razelor solare (chiar şi iarna) se poate usca. Cel mai bine este să amplasaţi arbustul într-un loc unde să aibă lumină pală, provenită chiar şi de la bec, nefiind nevoie de vreo sursă puternică. Interesant este faptul că lămâiul poate sta în întuneric câteva luni bune la o temperatură constantă de şase grade Celsius fără să îşi piardă frunzele! Totodată, camera în care va fi amplasat trebuie să aibă o temperatură constantă, fără variaţii semnificative de temperatură. Între 23 şi 31 de grade Celsius, planta se dezvoltă cel mai mult, iar ceea ce depăşeşte de 35 de grade Celsius îi opreşte creşterea. Primăvara este momentul propice pentru a face fructe, deşi în primul lor an productiv mai mult de 95% dintre ele vor cădea de mici. Pe ramurile lămâiului pot fi în acelaşi timp şi fructe coapte, dar şi flori.

Îi plac ghivecele de dimensiuni mici
Ghiveciul de plastic trebuie să fie exclus din start, deoarece există riscul ca rădăcinile lămâiului să se sufoce. Este singurul arbust din familia citricelor căruia îi place să fie „sufocat”, aşadar plantaţi-l într-un vas de dimensiuni mai mici. Cele mai bune sunt containerele din teracotă, iar înainte de fiecare transplantare spălaţi-l bine, pentru a înlătura pământul vechi. Udarea se face moderat. În perioada de creştere, lămâiul trebuie ajutat cu puţin fertilizator lichid, ce se foloseşte o dată la trei udări. În fiecare primăvară, arbustul trebuie să primească un „cocteil” de săruri minerale şi de magneziu, pe care le puteţi găsi în magazinele de specialitate.

Înmulţire la căldură
Lămâii se înmulţesc uşor prin seminţele de la fructele produse. Se scot mai multe seminţe din fruct, se spală bine şi se plantează la o adâncime de o jumătate de centimetru-un centimetru în pământ. Solul trebuie să fie bine umezit şi cald, pentru a încolţi în şapte zile de la plantare. Dezavantajul arbuştilor rezultaţi din seminţe este că vor face fructe foarte târziu, chiar şi după zece ani.
Înmulţirea prin butaşi vă asigură fructe încă din primul an de viaţă. Se iau butaşii din planta-mamă şi se plantează într-un amestec cu pământ nisipos şi turbă şi se lasă până ce le dau primele frunzuliţe.

- Lămâile de tip Armstrong nu au seminţe

Ponturi

Chiar dacă sunt rezistenţi, lămâii pot avea şi ei probleme de sănătate. Iată câteva simptome şi remedii adecvate:
- Dacă frunzele sunt mici, de culoare deschisă, gălbuie mai ales în jurul nervurilor, este o lipsă de azot şi se vor administra 50 g de azotat de amoniu la plantele din vase mari;
- Dacă frunzele se brunifică începând de la vârf spre margine şi încep să cadă mai ales în perioada înfloritului este semn că planta nu are fosfor. Li se vor da 80 g de fosfor la plantele din vase mari;
- Dacă frunzele sunt foarte mari şi încep să se decoloreze şi să se brunifice sau apar pe suprafaţă puncte de clei este semn că planta are nevoie de potasiu! Se administrează 50 g de potasiu la plantele din vase mari;
- Când ramurile lămâiului sunt exagerat de lungi, iar fructele cad de mici, este lipsă de cupru. Se fac stropiri cu sulfat de cupru 1%;
- În cazul în care frunzele mai vechi de la baza lămâiului se îngălbenesc şi cad este semn că lămâiul are nevoie de magneziu. Această suferinţă apare, în general, în cazul solurilor prea uşoare. Se schimbă pământul din ghiveci.