Main menu

header

    Una dintre cele mai iubite cântăreţe de muzică populară din România, Maria Dragomiroiu, trăieşte într-o casă mare, spaţioasă, în exteriorul căreia predomină verdele. Cu toate că este foarte ocupată, artista are grijă de plantele din curte, multe la număr: trandafiri, ficuşi, muşcate - înflorite aproape tot anul -, cei doi nuci - ce îi răcoresc zilele de vară - şi tuia - arbuştii ce împrejmuiesc ograda şi care se menţin verzi chiar şi în timpul iernii, dar şi de iazul din spatele grădinii care îţi induce o stare de relaxare şi de odihnă. Datorită faptului că a crescut pe meleaguri vâlcene, departe de larma Bucureştiului, Maria adoră natura, iar curtea casei sale este înmiresmată şi colorată de flori şi de clasicul gazon, fiind udate şi întreţinute de cele mai multe ori de un grădinar profesionist.

Printre trandafiri şi tuia

    Florile din grădină îi luminează viaţa şi îi readuc zâmbetul pe buze Mariei Dragomiroiu. Între gingaşele plante şi cariera frumoasei artiste există o legătură… Mulţi dintre dumneavoastră ştiu, poate, că Maria a fost propulsată pe scenă tocmai datorită câştigării concursului „Floarea din Grădină”.

    Astfel, tânăra cu cosiţe a plecat din satul vâlcean direct spre Bucureşti, unde a absolvit Liceul „Ion Luca Caragiale”, a urmat Şcoala Populară de Artă, pe care a absolvit-o cu 10, a participat la Festivalul „Cântecele Oltului”, la Călimăneşti, unde Maria a câştigat trofeul „Frumoasa Oltului”.
    Ştiută fiind pasiunea ei pentru natură şi aer curat, am mers în vizită în „raiul ei verde”, într-o frumoasă zi de toamnă. „Nici nu mai ştiu câte soiuri de plante am în curte! Casa mea este împrejmuită de tuia de mai de culoare galbenă, argintiu şi verde, trandafirii de toate felurile îmi înmiresmează zilele, mai am şi ienuperi, doi nuci cu coroane mari, de basm, un alun, doi vişini şi tot felul de alte plante ale căror denumiri nu îmi sunt cunoscute. Chiar sunt pusă pe grădinărit, însă timpul nu îmi permite, mai ales că sunt în plin sezon de nunţi. De cele mai multe dintre plante se ocupă grădinarul”, ne povesteşte artista.

Ienupărul, uşor de îngrijit
    Ienupărul, prezent în grădina marei artiste, preferă locurile luminoase, cu umiditate atmosferică ridicată, rezistă la ger şi secetă şi este nepretenţios faţă de sol: „Este foarte uşor de îngrijit, nu e deloc delicat!”, spune încântată artista. Vedeta ne-a mărturisit că perioada de recoltare a ienupărului este în al doilea an, la maturitate deplină, când fructele devin negricioase, începând din octombrie până în iarnă.
    Ienupărul se culege prin lovirea sau scuturarea uşoară a ramurilor, sub care se întinde o prelată. După aceea se usucă în strat subţire, răsfirându-se din când în când. Ienupărul este foarte folositor mai ales în cazul bronşitelor cronice, diabetului, acneei, eczemelor, reumatismului, hepatitei epidemice, anorexiei, gutei şi hidropiziei (acumulări de lichid în ţesuturile organismului).
    În grădina Mariei Dragomiroiu îţi atrage pe dată privirea nucul maiestuos, dar şi un sagotier din apropiere. Acolo este un loc bun de stat la poveşti, cu familia sau cu prietenii, să te bucuri de verdeaţa întregii grădini. Sagotierul japonez este o plantă cu creştere foarte lentă (o frunză pe an), îi place lumina, dar insuficienţa acesteia determină stagnarea creşterii sau chiar deformarea frunzelor. Planta adultă prezintă un trunchi cilindric, gros, cu cicatrice şi resturi ale frunzelor îmbătrânite şi uscate. Frunzele sunt colorate strălucitor, foarte lungi şi frumos arcuite, iar durata de viaţă a unei frunze este de mai mulţi ani. Se spune că florile au darul de a aduce o oază de linişte în casele oamenilor.

Ana-Maria Cocea


Ficusul de interior, expus la intrarea în casă Ficusul Benjamina sau de interior este una dintre plantele preferate ale Mariei Dragomiroiu, fiind ţinut chiar la intrarea în casă. Planta preferă locurile luminoase sau chiar şi zonele parţial umbrite, iar pământul trebuie să fie unul fertil şi uşor drenabil. Cântăreaţa de muzică populară recomandă udarea moderată, iar atunci când este frig afară, ficusul de interior poate fi udat chiar şi o dată la două săptămâni.