Main menu

header

cotnari wide

697 14 1de Luana Mare

Printre personajele emblematice din sitcomul „Las Fierbinţi”, difuzat în serile de marţi şi joi la Pro TV, de la ora 20:30, se află şi Gianina şi Dalida, interpretate cu har de Anca Dumitra, respectiv Ecaterina Ladin. Concepute ca personaje în antiteză, care au ajuns chiar şi la bătaie, Gianina şi Dalida au cucerit publicul încă de la primele episoade. Când au debutat în comedia „Las Fierbinţi”, ambele se aflau la începutul carierelor actoriceşti, iar rolul le-a propulsat imediat în atenţia publicului larg. Cum sunt în realitate actriţele ce dau viaţă celor două personaje şi cum le-a marcat existenţa serialul-fenomen de la Pro TV, ne-au dezvăluit chiar eroinele într-un amplu interviu acordat în exclusivitate.

Ecaterina Ladin: „Pot spune că Dalida m-a scos din anonimat“

697 14 2Ecaterina Ladin, fostă Ţugulea, s-a născut la Chişinău în perioada comunistă şi de şapte ani interpretează rolul secretarei descurcăreţe de la Primărie în serialul „Las Fierbinţi”. Actriţa a câştigat simpatia publicului larg încă de la primele episoade, unde a intrat perfect în pielea personajului. Despre viaţa de dincolo de micul ecran, despre Ecaterina sau Tincuţa, aşa cum îi spun apropiaţii, ne-a vorbit chiar artista într-un interviu acordat la începutul filmărilor sezonului al 14-lea al serialului.

„Am jucat şi însărcinată! Nu-mi imaginez viaţa fără «Las Fierbinţi»”

- Cum este viaţa în perioada filmărilor?

- Da, am început filmările, am intrat în ceea ce numim ritmul normal, adică de dimineaţă până seara, două ore pe zi care-ţi mai rămân cu familia, iar pe lângă acestea mai avem câte un spectacol, câte o repetiţie…

- Doar două ore rămân pentru familie?

- De multe ori nu rămân nici alea două ore! Doar de somn. (Râde) Îţi laşi familia la 5:00 dimineaţa în lumea viselor şi când vii acasă noaptea o găseşti tot dormind. Am un băieţel de 3 ani şi vara asta am încercat, cât timp am avut liber, o lună şi jumătate, să fiu doar cu el, ca să recuperez toată perioada de lipsă din casă. E greu!

- Cine stă cu cel mic atunci când sunteţi la filmări?

- Mă sprijină soţul foarte mult, apoi soacra mea. Mai vine mama de la Chişinău. Avem şi o doamnă care ne ajută când chiar nu mai avem ce să facem. Mai sunt naşii, cumnata… cine poate.

- În acest ritm, când aţi avut timp şi pentru aducerea pe lume a unui copil?

- Băieţelul nostru, Marcu, s-a născut în sezonul şapte de filmări. Atunci am lipsit un sezon întreg. Am jucat şi însărcinată fiind, dar nu au fost probleme. Îmi iubesc meseria. Am revenit la filmări, în Fierbinţi, când avea copilul doar 3 luni. Nu lucram zi de zi şi a fost mai uşor. Lipseam două zile pe săptămână. Aşa s-a nimerit atunci, pentru că era decembrie, şi filmam episoadele de Sărbători. Eu aveam filmări două zile pe săptămână. Dar, din primăvară… a început programul normal. Atunci, Marcu avea 6 luni. Era mare (râde). Pot spune că ne înţelegeam deja. Am avut noroc şi de un copil foarte cuminte. Nu am avut nopți nedormite, ca să am zile îngrozitoare să nu pot să filmez. Stătea cu cine îl lăsam acasă, fără să plângă. Uneori l-am luat şi cu mine la filmări. Apoi a mers la creşă de la 1 an şi s-a acomodat imediat. Când l-am dus, încă nu ştia să meargă, iar după câteva zile a făcut deja primii paşi.

Rolul lui Rosie din show-ul „Mamma Mia!”

697 14 5- În ce proiecte mai sunteţi implicată în afara filmărilor celebrului serial?

- Avem spectacol la Sala Palatului cu „Mamma Mia!”, în care joc rolul lui Rosie. E un show amplu, un eveniment cu foarte multă lume implicată. Pe 22 şi 23 septembrie, avem spectacole la Sala Palatului.

- Cum este după mulţi ani de „Las Fierbinţi”?

- Nu-mi mai imaginez viaţa fără „Las Fierbinţi”. Eu nu am fost în episodul-pilot. Pentru mine, „Fierbinţi” a început în urmă cu şapte ani. E un stil de viaţă. Ştiu mereu că în august încep filmările. Din august până în decembrie, nu ne mai programăm nimic important în familie, nu mai facem planuri. Apoi vine primăvara. Cum să vină primăvara fără „Fierbinţi”? Cum să nu văd eu pomii ăia înfloriţi din „Fierbinţi”? Sau răsăriturile de soare? Sper să continue ani la rând acest serial.

„Este emoţionant când vezi copiii care te venerează pe stradă”

697 14 3- Vă recunoaşte lumea pe stradă?

- Este o mare diferenţă între cum arăt eu în „Las Fierbinţi” şi cum sunt în viaţa de zi cu zi. Pentru cei care mă întâlnesc este la început o secundă de confuzie. „Să fie Dalida? Să fie doar o asemănare?” Sunt strigată Dalida, sunt recunoscută, oprită, facem poze, dau autografe, dar este onorant să vezi copiii care te venerează, care se emoţionează când te întâlnesc.

- A fost „Las Fierbinţi” o rampă de lansare pentru dumneavoastră?

- Bineînţeles. Nu toată lumea se duce la teatru, dar foarte multă lume se uită la televizor. Pot spune că „Las Fierbinţi” m-a scos din anonimat! Aici am învăţat foarte multe, aici am crescut, aici am devenit cine sunt, cu ajutorul lui Dragoş Buliga. În continuare lucrează foarte frumos cu noi şi avem foarte multe de învăţat de la el. Este un mediu foarte plăcut de lucru.

„În copilărie, jucăriile mele au fost recuzita teatrului de la Chişinău”

697 14 4- Când aţi decis că veţi fi actriţă?

- Am copilărit în curtea Teatrului „Luceafărul” din Chişinău pentru că familia mea locuia într-o casă vecină. Jucăriile mele au fost recuzita teatrului, iar de mică mi-am dorit să am o meserie legată de activitatea de teatru: chiar dacă nu neapărat actriţă.

- Părinţii au fost de acord?

- Tata este tenor şi i-a plăcut ideea. Mă voia pe scenă, dar mama ar fi vrut să-i urmez ei în carieră şi să devin învăţătoare. Am fost pentru o scurtă perioadă la catedră, dar mi-am dat seama că nu este pentru mine această meserie şi am renunţat. Visul meu era să fiu actriţă. În copilărie am urmat cursuri de pian, de dans, de canto. Am cochetat şi cu ideea de a urma Conservatorul.

„Uite că Dalida rezistă de 14 sezoane”

- Când aţi ales să veniţi la Bucureşti şi să urmaţi aici Facultatea de Teatru şi Film?

- Aveam 17 ani când am venit la Bucureşti, a fost o decizie pe care părinţii mei au respectat-o, chiar dacă le-a fost greu să accepte că voi fi atât de departe de ei. Am venit la Bucureşti, a trebuit să dau Bacalaureatul, m-am înscris la Teatru, am făcut cunoştinţă cu nume mari ale scenei, oameni care aveau să-mi devină profesori, mentori.

- Cum aţi ajuns în „Las Fierbinţi”?

- Am auzit de casting, m-am prezentat, am dat proba cu Gigi Ifrim. Fusese filmat episodul-pilot şi mi s-a spus că Dalida este un rol episodic, care să contrabalanseze singura prezenţă feminină de atunci, Gianina, Anca Dumitra. Am luat castingul şi iată că Dalida a ajuns în sezonul al 14-lea şi îmi doresc să ne ajute Dumnezeu să dureze cât mai mult!

„Tata este tenor şi mă voia pe scenă, i-a plăcut ideea. Mama ar fi vrut să-i urmez ei în carieră şi să devin învăţătoare. Visul meu era să fiu actriţă“

„Ne place să călătorim cu rulota în locuri sălbatice“

- Unde aţi petrecut vacanţa?

- Am fost în Muntenegru, apoi la Sovata, cu mama şi cu copilul. Ne-am dorit să mergem şi la Vadu, cu rulota. Ne place foarte tare să mergem în sălbăticie şi să călătorim cu rulota. Dar până în decembrie nu cred că mai plecăm pe undeva. S-au cam terminat vacanţele pentru noi...

„Familia îmi spune Tincuţa, nume pe care autorităţile comuniste mi l-au refuzat în acte“

- De unde numele Tincuţa, aşa cum vă spun apropiaţii?

- Este numele personajului din Iancu Jianu. Fraţii mei au văzut filmul cu o seară înainte ca eu să mă nasc, şi le-a plăcut mult acest personaj. Când mama era la maternitate, s-au dus şi ei în vizită şi i-au lăsat un bilet pe care au scris: „Mulţumim pentru Tincuţa”. Ei aleseseră deja numele pentru mine. Tata a încercat să treacă acest nume şi în certificatul de naştere, dar pentru că atunci era o perioadă de maxim comunism, iar părinţii nu aveau voie să-şi boteze copiii cu nume româneşti, a avut discuţii mari la înregistrarea numelui meu. Pentru că i s-a interzis acest nume românesc, tata a ales pe loc Ecaterina. Dar toţi din familie îmi spun Tincuţa.

Anca Dumitra: „Lumea mă recunoaşte după zâmbet“

697 14 6- Cum au fost pentru tine cei şase ani de „Las Fierbinţi”?

- Practic au fost mai mulţi ani pentru că, deşi episodul-pilot a fost în 2012, lucrul a început din 2010, iar castingul l-am dat chiar în 2009. Deci, pentru mine sunt mai multe veri de „Las Fierbinţi”. Şi indiferent câte sunt, mă bucur că trec cu bine, cu spor şi de fiecare dată proiectul prinde culoare şi contur. Eu am intrat în această nebunie de când aveam doar 21 de ani, abia terminasem facultatea. A fost debutul meu în televiziune şi mă consider o norocoasă. „Las Fierbinţi” a fost ca o a doua facultate, la care am învăţat foarte multe de la profesionişti. Am fost înconjurată de actori buni şi talentaţi, iar tot ce mi-am dorit eu a fost să-mi fac treaba cât mai bine cu putinţă. Mă bucur că am nimerit într-o echipă mai mult decât profesionistă.

- Cum ai intrat în proiectul „Las Fierbinţi”?

- La început a fost vorba doar despre un film, nu despre un serial. Am fost sunată de directorul de casting pentru o probă. Mi-a spus că personajul este o gagică de vreo 17-18 ani, fata primarului, frumuşică, dar naivă. Se întâmpla asta în 2009, la sfârşitul facultăţii. Eram înscrisă la master atunci. M-am dus la casting, am intrat ultima la probă. Aveam emoţii mari pentru că erau foarte multe candidate. Proba am dat-o cu Robi (Leonid Doni) şi am avut sentimentul că a mers bine. După câteva săptămâni am fost anunţată că am luat castingul. Am început filmările şi de atunci continuă aventura şi sper să fie cât mai mulţi ani!

„Sunt angajata Teatrului de Comedie. Joc şi Shakespeare”

697 14 7- Dar, în paralel cu „Las Fierbinţi”, eşti şi actriţă de teatru. Unde joci în prezent?

- Sunt angajată la Teatrul de Comedie şi mă bucur că am ajuns acolo. Debutul pe o scenă de teatru propriu-zisă a fost la Teatrul de Comedie, în urmă cu cinci ani, şi uite că, doi-trei ani mai târziu, m-am şi putut angaja, în urma unui concurs. Colaborez cu diferite teatre. Am avut o premieră recentă, o punere în scenă a domnului Andrei Şerban, un text de Shakespeare, şi am mai multe colaborări.

- În ce piese de teatru mai eşti distribuită?

- „A douăsprezecea noapte” la Metropolis, în „Pescăruşul” la Teatrul de Comedie, „Amadeus” la Metropolis, „Mult zgomot pentru nimic” la Comedie, „Kafka. 5 vise”, la Teatrul Odeon, şi mai sunt câteva titluri.

„Acest sezon are 28 de episoade. Audienţa creşte de la an la an”

- Cum a fost vacanţa de vară pentru tine? Cum ai petrecut?

697 14 8- Nu am avut vacanţă deloc anul acesta. Am lucrat, am avut proiecte, dar mi-a făcut plăcere, nu mă plâng. Tot ce am făcut, mi-a plăcut! Singurele zile de vacanţă au fost cele trei de Paşte. Acum au început filmările pentru sezonul al 14-lea din „Las Fierbinţi” şi nu voi avea concediu nici în perioada următoare. Vor fi 28 de episoade.

- Te recunoaşte lumea pe stradă? Cum reacţionează cei care te întâlnesc?

- Mă recunoaşte lumea după zâmbet. Aşa mi se spune. Cred că Gianina este partea mai feminină, mai drăgălaşă din acest serial. Din prima clipă feedback-ul a fost excelent. Avem public ataşat de personaje, de fiecare dintre acestea. Ne bucurăm de faptul că audienţa a crescut de la un sezon la altul. Filmăm de dimineaţa până seara, este o atmosferă foarte plăcută. Nu ne întâlnim toţi actorii la filmări pentru că depinde de locaţii, de secvenţe. Mă bucur mult că oamenii se uită la serial, că le place. Când se întâmplă asta, ai impresia că le faci ziua un pic mai bună. E un sentiment plăcut.

- Ai avut momente de oboseală extremă la filmări, când ai simţit că nu mai poţi? Este, într-adevăr, un ritm de lucru foarte alert?

- Mai sunt momente în care eşti destul de obosit, dar tragi de tine, pentru că sunt norocoasă să fac ceea ce-mi place şi încerc să mă ţin pe poziţii tot timpul, să fiu promptă şi prezentă atunci când oamenii au nevoie de mine. Eu sunt o perfecţionistă din fire.

„Succesul: suntem o familie, iar scenariile sunt inspirate”

- Cum este atmosfera la filmări?

- Suntem ca o familie. Filmăm de atâţia ani împreună, încât ne cunoaştem foarte bine. Este ca o a doua familie pentru mine. Chiar dacă programul este intens și avem foarte multe lucruri la care să fim atenți la fiecare secvență, reușim de fiecare dată să râdem, să ne bucurăm de acest proiect pe care-l dorim cu toţii cât mai lung.

- Cum e Anca şi cum e Gianina?

- Sunt diferite. Gianina este un personaj pe care mi l-am dorit să fie pe placul telespectatorilor. E un personaj pe care mi l-am construit în timp. Mi-am dorit ca lor să le fie drag să o privească în orice situaţie, mai mult sau mai puţin haioasă, şi sper că am reuşit acest lucru. Nu semăn deloc cu personajul meu. De altfel, la teatru interpretez roluri diferite, eroi cu altă tipologie.

- Care crezi că este succesul acestui serial?

- Este un produs realizat de profesionişti, cu scenarii inspirate, cu actori pregătiţi, cu regizori experimentaţi, cu echipă bună în spatele camerelor. Este o reţetă care nu are cum să nu meargă. De la sezon la sezon, numărul telespectatorilor chiar a crescut, şi asta nu poate decât să ne bucure şi să ne impulsioneze să mergem mai departe. Se lucrează cu implicare, cu voie bună. Cred că faptul că suntem atât de prezenţi în contextul respectiv contează foarte mult.

„Familia, cei mai tari fani“

- Ce spun părinţii tăi despre acest rol care ţi-a marcat până acum cariera?

- Părinţii mei sunt cei mai fideli fani ai mei. Pe perioada verii se difuzează reluarea serialului, iar mama vede uneori şi de două, trei ori episoadele. Nu scapă niciunul. Părinţii mei mă susţin în tot ceea ce fac.

- Mai ai fraţi, surori?

- Da, mai am şi fraţi şi surori şi nepoţi. Suntem o familie numeroasă şi unită. Şi ei sunt fanii mei. (Râde)