Main menu

header

cotnari wide

704 16 1de Carmen Ciripoiu

Mai întâi a fost visul. Visul ei, până în cele mai mici detalii, de a reuși. Și visul i s-a împlinit. Iar acum, prețuirea Mariei Constantin pentru muzica populară înseamnă mai mult decât respectul tradiției autentice și a valorilor sigure. Pentru una dintre cele mai frumoase artiste ale României, esența oricărei hotărâri e iubirea, iar grija cea mai mare este să nu-i rănească niciodată pe cei din jur. Să deschidem sipetul amintirilor Mariei Constantin, pășind cu grijă în universul acesteia, un loc poleit din plin cu fericirea inocenței.

Cum defineşte artista... moartea!

- Sunteți o prezență extrem de luminoasă și de tonică. De unde izvorăște capacitatea dumneavoastră de a induce starea pozitivă, de bine? Cine sunteți, de fapt?

- Sunt o persoană norocoasă! Spun asta întrucât consider că, prin prisma meseriei mele, reușesc să aduc bucurie și entuziasm oamenilor. Starea mea de bine și energia pozitivă vin din bucuria ce o emană chipul oamenilor cărora am privilegiul să le cânt. Cred cu tărie că atunci când sunt în fața publicului, sunt obligată să uit de problemele pe care orice persoană le are, de nefericire... Atunci nu trebuie să fiu omul Maria Constantin, ci artistul Maria Constantin. Fiecare om are greutăți, însă noi, ca artiști, suntem obligați ca măcar câteva minute să îi facem pe cei prezenți să uite de tot ce au acasă și să se bucure de momentele frumoase. Asta e menirea noastră pe acest pământ.

- Dacă ar fi să vă rezumați crezul dumneavoastră de viață în două fraze, ce ați spune?

- Cred că fiecare etapă a vieții are importanța ei și orice întâmplare ne face să învățăm o lecție, acea lecție care ne ajută în dezvoltarea personală. Viaţa este un proces de devenire, o combinație de stări prin care trebuie să trecem, fie că vrem, fie că nu. Dar oamenii eșuează când doresc să aleagă o stare și să rămână în ea. Asta este un fel de moarte!

„Cea mai mare realizare a mea rămâne copilul”

704 16 2- Aveţi multe realizări de care să fiţi mândră. Există unele care să vă fi bucurat în mod special?

- Din punct de vedere artistic mă bucur de o evoluție continuă, însă cea mai mare realizare a vieții rămâne băiatul meu. Devenind mamă, te îndrăgosteşti într-un fel inexistent ca tipar de copilul tău, o iubire care nu seamănă cu nimic. Un dar enorm. Cred că suntem aleşi dacă ni s-a dat să trăim miracolul unei asemenea iubiri.

- Aveți timp pentru viața de familie? Simțiți nevoia unui răgaz, a unei vacanțe? Ați avut momente de cumpănă în care ați realizat că singura scăpare e familia?

- Pentru mine familia reprezintă putere, energie, împlinire sufletească și modul de viață armonios pe care și-l dorește orice om. Tot timpul liber pe care îl am încerc să îl petrec alături de familie, acolo unde mă simt cea mai iubită și răsfățată femeie, mamă, copil. În cele mai grele momente ale vieții, alături de mine a fost familia, iar acest lucru eu nu îl pot uita. Întotdeauna încerc să-mi rezolv singură problemele, fără să îi implic pe alții. Dar recunosc că atunci când simt că nu mai pot, apelez la familia mea, pentru că ei mi-au demonstrat iubirea necondiţionată. Sunt sigură că ai mei îmi vor fi alături toată viața, indiferent de ceea ce fac.

„Muzica populară trebuie pusă în valoare prin acuratețe și apropiere de perfecţionism”

704 16 3- Credeți în forța de manipulare a conștiințelor prin intermediul televiziunii?

- Nu pot spune că există o forță a manipulării prin intermediul televiziunii, însă sunt convinsă că noi, persoanele publice, cele care apărem în fața telespectatorilor, putem fi un exemplu. Eu lupt mereu să fiu acel exemplu bun, nu negativ, și sper că am reușit să demonstrez ceva până în acest moment.

- Care credeți că este statutul artistului la ora aceasta? Oare trebuie făcut ceva ca acesta să se îmbunătățească?

- Din punctul meu de vedere, artistul adevărat este și va fi mereu apreciat și respectat. Odată ce ai primit statutul de artist, este clar că ai depășit anumite bariere și că ai ajuns în fața publicului cu lucruri și activități de calitate. Publicul românesc a avut și are nevoie mereu de muzică de calitate, de oameni de calitate și, bineînțeles, de ceva nou, o dată la un anumit interval de timp. În domeniul în care activez, muzica populară trebuie respectată și pusă în valoare prin acuratețe și apropiere de perfecționism.

- A existat în cariera dumneavoastră un moment în care să fi simțit dorința de-a spune, ca-n Faust: „Oprește-te, clipă”?

- Spre norocul meu, au existat foarte multe momente de care m-am bucurat la cote maxime, însă nici în carieră și nici în viața personală nu-mi doresc să opresc timpul în loc, ci îmi doresc să evoluez din ce în ce mai mult. Fiecare reușită s-a încheiat în mintea mea cu un plan pentru o reușită și mai mare.

„Dumnezeu ne dă omul potrivit în momentul și la locul potrivit. Dar, uneori, realizăm asta prea târziu”

- Ce vă impresionează cel mai mult în viață?

- Mereu sunt impresionată de cazurile sociale care au în vizor copiii orfani, lipsiți de apărare, fără un cămin și, cred că în viaţă iubirea unei familii este cel mai important lucru. De când am devenit mamă, cel mai sensibil și cel mai emoționant subiect este legat de copil și de statutul de mamă.

- Speranța poate veni spre noi doar dacă privim în Sus?

- Speranța poate veni doar atunci când în mintea și în sufletul nostru există fapte pozitive și energie pozitivă. Mereu când privești în Sus, trebuie întâi de toate să știi să mulțumești, apoi să îți spui o dorință. Nu trebuie să ne pierdem niciodată speranța.

- Credeți că există miracole în jurul nostru?

- Cred cu tărie că miracolele ce ni se întâmplă nouă sau celor din jur sunt venite prin intermediul oamenilor. Pentru că întotdeauna Dumnezeu ne trimite omul potrivit în momentul și la locul potrivit. Dar uneori ne dăm seama de lucrul ăsta mai târziu…

„Vedete adevărate în România? Puţine...”

704 16 4- Ce-ar putea defini, în opinia dumneavoastră, statutul de vedetă?

- Din punctul meu de vedere, statutul de vedetă poate fi atribuit după câțiva ani de activitate profesională, la cele mai înalte cote pe care le poate atinge o persoană în domeniul în care activează. La noi sunt extrem de multe persoane publice, în schimb vedete cred că le putem număra pe degetele de la o mână...

- Nu ați fost tentată niciodată să rămâneți în străinătate?

- Cântecul m-a purtat în întreaga lume și acolo, vă spun cu toată sinceritatea, că am întâlnit bucuria adevărată, sentimentul de fericire pur, dar, în același timp, și sudoarea muncii și lipsa multor realizări. Îmi este drag și merg cu tot sufletul în călătorii, în turnee sau în vacanțe în afara țării, însă nu știu dacă ar exista ceva sau cineva care să mă convingă să renunț la pământul românesc unde m-am născut, am crescut, m-am educat și am evoluat. Sunt mult prea legată de locul meu.

- Care este cel mai inedit concert pe care l-ați susținut în cariera dumneavoastră de până acum?

- Sunt onorată să cânt în fața multor oameni în fiecare săptămână, însă cred că orice apariție a mea în fața oamenilor ce îmi iubesc activitatea și mă respectă pe mine ca artist este o reușită și o binecuvântare. Am susținut concerte în fața a mii de persoane și cred că cele care mă vor mișca mereu sunt acele spectacole caritabile, pe care le susțin cu tot dragul, atunci când pot.

- Ce proiecte aveți pe plan muzical?

- Un proiect pe care mi l-am dorit foarte mult iată că se realizează acum. Și pentru asta mă înclin în fața întregului colectiv al revistei „Taifasuri”, pentru că aduce în fața publicului cel mai recent album semnat Maria Constantin, în colaborare cu frații Ştefăneț, de la Chișinău. Oameni și artiști desăvârșiți cu care îmi este drag să lucrez și cărora vreau să le mulțumesc că mi-au pus în acorduri muzicale gândirea și sufletul, așa cum mi-am dorit.

„Ador mirosul de cozonac şi de sarmale. Şi năzbâtiile...”

704 16 5- Mai păstrați în inimă Crăciunul copilăriei și amintirile de atunci? Se mai simte și acum același fior când se naște Iisus?

- O, da! Ador Crăciunul, deoarece îmi amintește de cea mai frumoasă etapă a vieții mele petrecută în familie, înconjurată de iubire, de bucurie și de împlinire sufletească. Nu cred că va putea dispărea din inima mea Crăciunul petrecut în casa părintească, cu miros de cozonac și de sarmale. Revăd și acum momentele în care noi, copiii, intram în casă, după ce făceam multe năzbâtii, și încercam să o ajutăm pe mama să pună pe masă cele mai alese bucate. Păstrez cu bucurie amintirile și cu dorința de a avea și copilul meu Sărbători fericite, așa cum le-am avut și eu.

- Sunteți o persoană credincioasă. Reușiți să țineți postul Crăciunului? Ce ați vrea să primiți anul acesta de la Moș Crăciun?

- Sunt o persoană cu frică de Dumnezeu și cu mulțumire pentru tot ceea ce mi-a dat. Sper ca anul acesta să pot ține din nou Postul Crăciunului, pentru că anul trecut am reușit și m-a ajutat enorm, mi-a dat putere și energie să trec peste o perioadă furtunoasă din viața mea. Știu că poate sună a clișeu, însă nu-mi doresc nimic altceva decât liniște sufletească și multă sănătate pentru mine, fiul și familia mea. Sunt o femeie independentă și mulțumesc lui Dumnezeu pentru că material îmi permit orice îmi doresc. De aceea, vreau ca Moș Crăciun să-mi aducă ceva pentru sufletul meu.

- Ce vă doriți cel mai tare în acest moment?

- Din tot sufletul îmi doresc să fac Crăciunul alături de fiul meu. Să ne petrecem timpul, așa cum o făceam eu, alături de părinții mei, atunci când veneau Sărbătorile de iarnă. O altă dorință majoră este aceea ca acest album pe care îl lansez, „Viața mea e o poveste”, să fie primit și îndrăgit de publicul care îmi este alături.

„Sunt o persoană cu frică de Dumnezeu și cu mulțumire pentru tot ce mi-a dat“

„Vreau să fiu cea mai bună prietenă pentru fiul meu“

704 16 7- Cum este mama Maria Constantin? Autoritară sau mai mult o prietenă pentru fiul său?

- Pentru băiatul meu îmi doresc să fiu mereu cea mai bună prietenă și cea mai apropiată confidentă. Nu-mi place postura autoritară în nicio situație din viață, cu atât mai mult în relația cu fiul meu. Îmi doresc să îl învăț tot ce eu am deprins din viață, iar el să-și poată ghida viitorul mult mai ușor. Iar acest lucru nu voi putea să-l fac niciodată cu autoritate, ci cu prietenie și cu iubire. Vreau să aibă încredere în mine și să vină fără teamă să-mi povestească orice, pentru că doar așa pot fi alături de el și îl pot ghida către cele mai înțelepte decizii. Dacă aș fi autoritară, sunt convinsă că s-ar teme să-mi spună anumite întâmplări, iar deciziile pe care le-ar putea lua, el fiind un copil fără experiență de viață, l-ar putea afecta mai târziu.

- Care e lucrul cel mai important pe care vi l-a cerut copilul dumneavoastră?

- Aproape zilnic, de câte ori vorbim la telefon, îmi cere să se mute cu mine la București și să ne petrecem tot timpul împreună. Îmi doresc din toată inima și sper cât mai repede cu putință să pot face ca această imensă dorință a copilului meu să se transforme în realitate.

„Sunt rudă cu Maria Ciobanu, dar mai îndepărtată, după bunicul din partea mamei. La mine, la Vâlcea, unde au casă părinţii mei, suntem peste două dealuri de Roşiile, de unde se trage marea Maria Ciobanu“

A vrut să plece de la prima nuntă la care a cântat!

„Cânt de la 6 ani, am studiat pianul până în clasa a V-a, dar am renunțat pentru că aveam o profesoară foarte rea, care mă trăgea de păr mereu când greșeam. Am trecut la flaut, ai mei au făcut eforturi mari să-mi cumpere un flaut, a costat câteva mii de euro chiar și la mâna a doua. Am studiat câte șase, șapte ore pe zi și la 16 ani am mers prima dată cu tata, care cânta în ansamblul folcloric «Doina Gorjului», la o nuntă, în Bălceștii de Vâlcea, unde m-am şi născut. Până la sfârşitul nunţii i-am zis că vreau să plec acasă, nu mai vreau niciun ban. Tata s-a speriat, eram mult prea obosită şi mi se părea că iau contact cu un public pe care eu nu-l mai întâlnisem. Obişnuită fiind cu simpozioane, oameni îmbrăcaţi la patru ace, atmosfera era alta, şi dintr-o dată m-am trezit la nuntă, unde oamenii mai beau un şpriţ şi strigă, cântă, «Băăă, să auzim o sârbă!». Era ceva nou, neobișnuit pentru mine, mă întrebam unde am ajuns. Dar, pe de altă parte, de la 16 ani, de când am început să merg la nunţi, nu am mai depins de nimeni, ba chiar am încercat să-mi ajut şi familia, şi totul i se datorează tatălui meu. Tot el m-a îndrumat să particip, în urmă cu zece ani, la Festivalul «Maria Lătăreţu», unde am şi obţinut marele trofeu, cu doina «Lie, ciocârlie». Aproape totul în viață datorez tatălui meu”.

„Sper ca anul acesta să pot ține din nou Postul Crăciunului, pentru că anul trecut am reușit și m-a ajutat enorm, mi-a dat putere și energie să trec peste o perioadă furtunoasă din viața mea“

Tatăl a ajutat-o din Cer să ia nota 10 la admiterea la Conservator

704 16 8- Aveți nostalgii?

- Sunt om și am nostalgiile mele, dar cea mai puternică și care, din păcate, nu poate fi dată uitării nicio secundă este aceea de a sta la povești în braţele tatălui meu, care, din nefericire, nu mai este printre noi. Tata a fost și va rămâne mereu pentru mine omul care m-a învățat doar lucruri bune, să dăruiesc iubire și să nu aștept nimic la schimb. Pentru că Dumnezeu va ști de ceea ce eu am nevoie și când am nevoie. Mi se pare că, de când tatăl meu nu mai este printre noi, tot timpul când cânt mă gândesc la el. Chiar asta mi s-a întâmplat şi la examenul de admitere, a fost ceva divin, am fost singurul student care a luat nota 10 la canto. În momentul în care mă gândesc la tata, sunt nişte sunete pe care am impresia că nu le mai scot eu, sunetul ăla se duce şi mă poartă el pe mine, nu mai sunt eu cea care produc sunetele respective. E o senzaţie care îmi face pielea de găină!