Main menu

header

44-14-1de Claudia Stan

- „Copilul“ cuplului Huidu-Găinuşă a împlinit 10 ani

De zece ani cârcotesc gafele lumii showbiz-ului şi nu se opresc aici. Mihai Găinuşă şi Şerban Huidu sunt printre cei mai longevivi prezentatori ai unei emisiuni de televiziune din România. „Cronica Cârcotaşilor” este de departe una dintre cele mai reuşite emisiuni, iar cheia succesului constă în faptul că este realizată în colaborare cu publicul. Chiar dacă sunt puşi pe glume mereu, atunci când vine vorba despre familie, cei doi sunt foarte responsabili. Anul acesta, echipa „Cronicii” a fost pusă la grea încercare, colegul lor actorul Toni Tecuceanu a decedat, lăsând în urmă multă durere.

Mihai Găinuşă: „Mă bucur că nu m-am contaminat cu prostie”

44-14-3- Ce înseamnă „Cronica Cârcotaşilor” pentru voi?
- Pentru mine înseamnă cam un sfert din viaţă, iar, din ultimii zece ani, cam trei sferturi. Aşa că faceţi socoteala! Astăzi nu se mai face haz de lucrurile simple, ci doar de necaz şi, în general, de necazul altuia. Umorul şi satira au fost înlocuite cu haioşenia. Şi maneliştii sunt haioşi, cu crucile alea mari pe piept. „Cronica” merge mai departe şi după zece ani. Mă bucur că nu m-am contaminat cu prostie. Adică asta sper. Aştept să-mi spună cititorii dacă m-am contaminat sau nu.

- Care este secretul longevităţii emisiunii?
- Ginseng. Facem o emisiune cu ginseng, iar asta ne menţine tineri. Noi sperăm să facem şi 110 ani dacă mâncăm orez şi sushi. Pe de altă parte, cred că seriozitatea umorului sau seriozitatea felului de a face umor este foarte importantă. Este foarte simplu să faci umor astăzi, să mai faci şi mâine şi a treia zi să oboseşti. Să faci în fiecare zi umor, de zece ani, asta înseamnă să fii bun, ce să mai...

- Cronica scoate în evidenţă nişte defecte ale oamenile care ne conduc sau apar în lumea mondenă. Crezi că reuşesc să înveţe ceva din ele?
- Nu! Zece ani de experienţă în televiziune îmi spun că nu învaţă nimic din ele. În primul rând, pentru că nu înţeleg despre ce se vorbeşte şi cum sunt criticaţi. Ei cred că noi avem ceva cu ei. Da, avem, mai ales cu politicienii, pentru că şi ei au cu noi. Este clar că nu învaţă nimic, pentru că altfel nu-mi dau seama de ce se agravează situaţia.

Cel mai bun rol, cel de tătic
- Ce relaţie aveţi cu fanii „Cronicii”, dar ai Kiss FM-ului?
- Eu mă bucur când lumea mă vede pe stradă şi-mi zâmbeşte. Asta înseamnă că, după zece ani, reuşesc să mai smulg un zâmbet. Şi mai înseamnă ceva. Înseamnă că nu toţi oamenii au plecat în Canada, pentru că majoritatea ascultătorilor şi privitorilor noştri sunt deja cetăţeni canadieni sau de alte naţionalităţi.

- Cum te împaci cu rolul de tată?
- Mă împac foarte bine. Mi-am intrat în rol de patru ani şi jumătate şi nu mai pot să ies din el.

- Ce năzbâtii face micuţa Eva? Cum te alintă?
- Cel mai frumos este atunci când vine la mine şi îmi spune: „Tati, te iubesc!”.

- Unde îţi place să-ţi petreci vacanţa?
- În Grecia. Mai ales că am rude acolo şi ştiu unde să mă ducă să mănânc. Îmi place şi clima şi simt că este un loc unde mă pot relaxa.

„Aş declara război Germaniei”
- Dacă ai fi preşedinte pentru o zi, care e primul lucru pe care l-ai face?
- Aş declara război Germaniei. Aş capitula până seara. Aşa am deveni o anexă a Germaniei.

- Ce este criza financiară din punctul tău de vedere?
- Toată lumea se aşteaptă să spun că este un subiect. Este şi un subiect, dar, din păcate, este şi o mare realitate.

- Cine cântă în casă? Cocoşul sau găina?
- Am un ceas ce cântă la mine în casă de câte ori este oră fixă.

„Este foarte simplu să faci umor astăzi, să mai faci şi mâine şi a treia zi să oboseşti. Să faci în fiecare zi umor, timp de 10 ani, asta înseamnă să fii bun, ce să mai!”

Şerban Huidu: „Nu avem în echipă oameni care să fie doar angajaţi”

44-14-2- La început a fost un singur cârcotaş, după care a venit şi al doilea. Ce a însemnat această schimbare?
- A însemnat o dezvoltare a emisiunii. Când am intrat în televiziune m-am apucat să fac un proiect şi era clar că aveam nevoie de încă un om pe care să mă pot baza. Dacă - Doamne fereşte! - unul păţeşte ceva, există oameni care să ducă mai departe emisiunea. Aceasta este copilul nostru mai mare, asta în condiţiile în care vârstele însumate ale copiilor noştri nu egalează vârsta ei, iar sentimentele sunt puternice. Când mă uit la emisiunile de la începutul nostru mă apucă nostalgia, pentru că acolo nu am burtă, dar am păr.

„Părerea fanilor este foarte importantă”
- După ce criterii vă luaţi când ironizaţi personajele mondene?
- Criteriile sunt foarte simple, iar, în general, oamenii ne ghidează. Ne este destul de greu să monitorizăm societatea românească. Dar, totodată, este foarte simplu să interacţionăm cu oamenii de zece ani, de când există şi adresa de mail pe care ne trimit chifteluţele de la televizor. Pentru noi, părerea publicului este foarte importantă. Atunci când am greşit, oamenii ne-au urecheat. „Cronica Cârcotaşilor” este o emisiune făcută de noi şi telespectatorii noştri.

- Ce a însemnat pentru voi pierderea lui Toni Tecuceanu?
- Este ca şi cum ţi-ar fi murit un membru din familie. Emisiunea în sine este o mare familie, noi nu avem în echipă oameni care să fie doar angajaţi. A fost foarte greu şi foarte rău, pentru că, atunci când îţi moare subit cineva în floarea vârstei, care nu avea probleme mari de sănătate sau boli cronice, eşti total nepregătit. E răvăşitor şi complicat. Pe de altă parte, acum, de când am început emisiunea, am simţit şi mai mult lipsa lui Toni. Primele filmări au fost groaznice. Aveam anumite ritualuri şi lucruri ce le făceam împreună. Îi suntem datori lui Toni Tecuceanu să duceam „Cronica” mai departe, pentru tot aportul pe care şi l-a adus la dezvoltarea emisiunii.

- Ce faceţi când nu cârcotiţi?
- Dormim! Am destule activităţi, ne jucăm cu băieţii în parc sau mergem la un film. Citim o carte... Sunt destule activităţi. De exemplu, lui Rareş îi place să mergem la aeroport să vedem avioanele.

- Cum te simţi în postura de tătic?
- Este cel mai frumos sentiment pe care îl poţi avea şi aş dori ca toată lumea să îl simtă. Nu pot să înţeleg cum unii părinţi îşi neglijează copiii. Mi se pare dezonorant pentru natura umană.

- Care a fost primul cuvânt al lui Rareş: „tată” sau „cârcotaş”?
- „Tată”, înainte de a spune „mama”.

„N-aş putea să trăiesc în altă parte”
- Cum te vezi peste zece ani?
- Mai rotund decât astăzi şi cu mai puţin păr! Nu cred că am să încărunţesc, pentru că nu am niciun fir de păr alb în cap. Ar trebui să am 45 de ani şi mă sperie gândul ăsta.

- Dacă ar fi să pleci din România, în ce ţară te-ai stabili?
- Mi-e greu să plec de aici. Aşa cum e, încă o iubesc. Am tot călătorit în jurul lumii şi sunt locuri foarte interesante şi frumoase. Întotdeauna m-am simţit bine în Grecia, poate pentru că şi copiii noştri sunt un pic greci, fiindcă, de fiecare dată când am fost în vacanţe, acolo am reuşit să devenim părinţi. Ceea ce mă atrage la o ţară sunt cultura şi felul oamenilor. Îmi aduc aminte că eram în Franţa, şi Mişu a cerut o friptură „tre bien fait”. Friptura pe care i-au adus-o era „tres bien fait în sânge”. Curgea în farfurie sânge AB4.

- Huiduieşti când mergi pe stadion?
- Am mers foarte rar pe stadion. Ultima oară am fost la meciul cu Danemarca şi, de atunci, am zis că nu mă mai duc. Şi nu, nu huidui! (râde)

„Îi suntem datori lui Toni Tecuceanu să duceam «Cronica» mai departe, pentru tot aportul pe care şi l-a adus la dezvoltarea emisiunii”

Talibanii publicului dezamăgit

44-14-4- Zece ani de „Cronică” la aceeaşi televiziune. Deşi aţi fost curtaţi de mai multe televiziuni, aţi rămas fideli postului Prima TV. Care a fost motivul?
- Toată povestea asta s-a întâmplat timp de zece ani, când, la început, a fost vorba doar despre o strategie de marketing. Însă, dacă ne apucam să aducem invitaţi manelişti, iar a doua zi ziceam că aceştia sunt nasoli, am fi avut probabil soarta celorlalte televiziuni sau show-uri ce s-au desfiinţat. Noi, de zece ani, am spus ce vrem să facem. Într-o societate în care lipsesc multe repere morale, o astfel de emisiune este ca un fel de asanare a societăţii. Atunci am rămas un fel de talibani ai unui public din ce în ce mai dezamăgit.

A fost odată Toni Tecuceanu

44-14-5Toni Tecuceanu a decedat anul acesta, la 5 ianuarie, la numai 37 de ani, în urma unor complicaţii la plămâni. Actorul a fost pedagog, după care a participat la misiuni de menţinere a păcii sub comanda ONU. În anul 2006, la Gala Tânărului Actor HOP, Toni a câştigat premiul pentru cel mai bun actor, pentru rolul „Lomeier” din spectacolul „Noapte arabă”. Totodată, acesta a jucat în mai multe spectacole de teatru, în filme şi teleziviune, printre care şi emisiunea „Cronica Cârcotaşilor”.