de Elena Şerban
- La 14 mai se împlinesc 12 ani de când marele artist american a trecut în eternitate
A fost unul dintre cele mai iubite, dar totodată controversate personaje din lumea showbizului internaţional. Fie din cauza cântecelor sale, dar mai ales a iubirilor şi a relaţiilor cu diverse persoane dubioase. Totul s-a oprit însă la data de 14 mai 1998.
A avut timpanul perforat la naştere
Francis Albert „Frank” Sinatra s-a născut la 12 decembrie 1915, în New Jersey, într-o familie de imigranţi italieni. Tatăl, boxeur şi pompier, iar mama, moaşă. Ca o ironie a sorţii, deşi mama era moaşă, Frank a avut probleme la naştere, rămânând cu cicatrice permanente pe lobul stâng al urechii, pe obraz şi pe gât. Mai mult, spre surpriza multora, marele cântăreţ a avut timpanul perforat la naştere.
Copilăria şi adolescenţa lui Frank nu sunt marcate de incidente deosebite. Singurul aspect important a fost întâlnirea cu Nancy Barbato. Cei doi s-au cunoscut pe când Frank avea vârsta de 15 ani.
Marcat de marele Bing Crosby
Frank a început să cânte când avea 15 ani. Decizia de a deveni cântăreţ profesionist a luat-o după ce a văzut un spectacol cu Bing Crosby. Deşi iniţial mama sa nu a fost de acord cu dorinţa fiului, în 1935, italianca i-a convins totuşi pe membrii grupului The Three Flashes să îl ia pe Frank în trupă. Grupul participă la un concurs tv, pe care îl câştigă, şi obţine astfel un contract pe o perioadă de şase luni cu o casă de discuri. În scurt timp, grupul s-a despărţit. Gândindu-se că o carieră în muzică nu se poate realiza, decide să devină familist. Astfel, în 1939, se căsătoreşte cu Nancy.
Tot în 1939 este angajat de Harry James în orchestra sa. Acesta, nemulţumit de numele cu rezonanţe italiene al lui Francis Albert Sinatra, îi propune acestuia să îşi schimbe numele în Frankie Satin. Sinatra refuză cu încăpăţânare. Se spune că şi acesta a fost unul dintre motivele pentru care Frank se rupe de orchestra lui James şi se alătură trupei lui Tommy Dorsey, cu care cântă până în 1942. În această perioadă, mai precis în 1941, Sinatra devine unul dintre cei mai apreciaţi cântăreţi în sondajele revistei „Billboard”.
Sinatramania
Datorită succeselor sale, „Columbia Records” îi oferă lui Sinatra un contract. În perioada 1940-1943, el înregistrează 23 de cântece de top şi devine cunoscut sub numele de „The Voice” („Vocea”). Sinatramania începea. Dar a durat doar… patru ani, pentru că, în 1948, cântăreţul cade în topuri până pe poziţia a patra. Ambiţiosul italian încearcă să facă schimbări în carieră şi a înregistrat piese din genul muzical gospel, care însă nu s-au bucurat de succes. Timp de doi ani se retrage din luminile reflectoarelor, pentru a reveni la 12 ianuarie 1950 cu un concert în Connecticut. După acest spectacol intră în vizorul televiziunii CBC. La 7 octombrie 1950, emisiunea tv „The Frank Sinatra Show” are premiera. Totul începe să revină la nivelul dorit de Frank.
Succesul înregistrat în televiziune nu îi lasă indiferenţi pe cei de la ABC TV, care îi cumpără show-ul pentru 3 milioane de dolari (sumă colosală la acea vreme).
Relaţia cu Ava Gardner
În perioada în care era în declin cu viaţa profesională, nici viaţa personală nu era prea roz. Divorţează de Nancy în 1951 şi, în noiembrie acelaşi an, se căsătoreşte cu Ava Gardner. Relaţia durează oficial până în 1957. În fapt, cei doi nu mai formau un cuplu din 1953.
Acestea nu au fost singurele căsătorii din viaţa lui Frank. El a mai fost însurat cu Mia Farow (fosta soţie a lui Woody Allen) şi cu Barbara Marx.
A avut trei copii, Nancy (în 1940), Frank jr (1944) şi Cristina (1948), împreună cu prima sa soţie.
Prieten al familiei Kennedy
Devine prieten şi puternic susţinător al viitorului preşedinte John F. Kennedy. De altfel, multă vreme mai târziu, una dintre fiicele lui Sinatra declara că tatăl său şi mafiotul Salvatore „Momo” Giancana l-au ajutat pe Kennedy să câştige una dintre cele mai importante alegeri primare în 1960. Se spune chiar că Sinatra i-a făcut cunoştinţă lui Kennedy cu viitoarea lui amantă, Judith Campbell. După ce aceasta începe o relaţie cu Kennedy, Robert Francis „Bobby” Kennedy îşi roagă fratele să rupă relaţiile cu Sinatra. Şi John F. Kennedy se conformează. Din acest motiv, artistul îşi anunţă susţinerea pentru contracandidatul lui JFK, Richard Nixon. Aceasta pare a fi cauza pentru care, în 1963, pierde licenţa pentru cazinoul din Nevada.
Începe să uite cântecele
În 1976, la 51 de ani, devine soţul Barbarei Marx.
Lista lungă de turnee include, printre altele, concerte la Piramidele din Egipt (în onoarea preşedintelui de atunci al statului nord-african), în Japonia şi în numeroase alte state. Spectacolele sale continuă şi în prima parte a anilor ’90, în ciuda zvonurilor despre starea sa precară de sănătate. Presa afirmă chiar că e bolnav de Alzheimer, zvon oarecum confirmat de faptul că, în numeroase cazuri, uită, pe scenă, versurile cântecelor.
La 14 mai 1998, vocea secolului a tăcut. Pentru totdeauna. În fapt, acest lucru s-a întâmplat doar pe scenă, deoarece, graţie numeroaselor cântece înregistrate de-a lungul carierei sale, milioane de oameni se pot bucura de hituri precum: „My way” („Drumul meu”), „Over the rainbow” („Deasupra curcubeului”), „That’s life” („Asta e viaţa”), „New York, New York”, „Strangers in the night” („Străini în noapte”) etc.
La funeraliile lui Frank au ţinut să fie prezenţi Tony Curtis, Sophia Loren, Tom Selleck, Nancy Reagan, Liza Minnelli, Kirk Douglas, Jack Nicholson, Faye Dunaway, Gregory Peck etc.
- În 1995, pentru a marca 80 de ani de la naşterea lui Sinatra, Empire State Building a fost luminat în albastru
- Frank s-a mai iubit cu Marlyn Monroe, Judy Garland şi Lauren Bacall
- Se spune că personajul Johnny Fontane din „Naşul” lui Mario Puzo a fost conturat după Sinatra
- A avut legături personale şi profesionale cu membri ai crimei organizate (Carlo Gambino, Sam Giancana, Lucky Luciano şi Joseph Fischetti). Din acest motiv, dosarul lui Frank de la FBI număra 2.400 de file
Frank Sinatra a interpretat 60 de roluri în seriale şi filme, printre care enumerăm: „Tot mai sus” (1943), „Banditul pupăcios” (1948), „De aici în eternitate” (1953), „Omul cu braţul de aur” (1955), „Mândrie şi pasiune” (1957) „Can-Can” (1960), „Candidatul Manciurian” (1988) şi multe altele. De-a lungul carierei cinematografice, artistul a câştigat trei Oscaruri, două Globuri de Aur, o distincţie Emmy, un premiu Cecile B. DeMille şi un trofeu Peabody.