Main menu

header

34-15-1de Gabriela Niculescu
şi Maria Petrache

Monica Anghel face parte din restrânsa categorie a artiştilor compleţi: cântăreaţă, actriţă şi realizatoare de emisiuni radio. Ţinând cont de audienţele ridicate ale show-ului „În puii mei” difuzat la Antena 1, în fiecare sâmbătă seară, cu siguranţă aţi văzut-o pe Monica în roluri care v-au adus zâmbetul pe buze. Vocea artistei poate fi auzită atât pe ultimele sale două albume, lansate recent, cât şi în fiecare dimineaţă, în intervalul orar 6:00-10:00, la Europa FM, dând „Deşteptarea” alături de Bogdan Miu, emisiunea urmând să revină din vacanţă la 23 august. Cel mai important lucru din viaţa sa, în acest moment, este faptul că aşteaptă venirea pe lumea a bebeluşului său în luna septembrie. Despre preferinţe şi pasiuni, familie, sarcină şi educaţia copilului, citiţi în rândurile următoare.

„Voi naşte după 15-20 septembrie”
- Sunteţi plină de energie şi mereu glumeaţă. Este adevărat ce se spune, că oamenii veseli trăiesc mai bine şi mai mult?
- Mai bine da, pentru că tratăm cu mai mult umor tot ceea ce ni se întâmplă mai puţin plăcut în viaţă. Mai mult, nu ştiu, depinde de cât vrea Dumnezeu să trăim. Gândul influenţează viaţa. Dacă gândeşti pozitiv şi vezi partea plină a paharului, îţi merge bine. Dacă eşti un om negativist şi vezi numai lucruri întunecate, atunci aşa este şi viaţa ta.

- Se apropie luna septembrie, ultima de sarcină. Făcând un rezumat, cum a decurs până acum?
- Primele luni au decurs foarte bine. Acum, spre final, a început să fie mai greu. A trebuit să stau cât mai mult timp întinsă în pat şi să nu fac efort. Mi-a fost foarte greu, şi încă îmi este, pentru că sunt o persoană activă, dar merită tot acest sacrificiu. Medicii mi-au spus că voi naşte după 15-20 septembrie.

„Am decis să nu aflu sexul bebeluşului”
- V-a interzis medicul să mergeţi la radio?
- Medicul m-a atenţionat că fătul este poziţionat cu capul în jos. Ca să nu risc să nasc prematur, am decis să stau acasă şi să transmit matinalul „Deşteptarea”, de la Europa FM, din dormitorul personal. Colegii mi-au montat acasă o antenă şi o grămadă de aparate, mi-au dat căşti şi un microfon, să intru în direct, la radio, din vârful patului. Şi asta în timp ce Bogdan Miu, colegul meu de la matinal, se află în studio. Acum am avut vacanţă o lună şi m-am odihnit acasă, iar pe 23 august reîncepem „Deşteptarea” şi voi fi în emisie până voi naşte.

- Cum este experienţa de a le vorbi ascultătorilor de acasă? Contează locaţia din care munciţi?
- Este acelaşi lucru, nu contează unde lucrez. Eu sunt acelaşi om, fie că sunt în studio, fie că sunt acasă ori pe stradă, şi am aceleaşi gânduri legate de anumite subiecte.

- Nici acum nu aţi aflat dacă veţi avea băiat sau fată?
- Nu, am decis să nu aflu sexul bebeluşului. Aştept până va veni pe lume.

- Cum aţi luat această decizie?
- M-a convins verişoara mea din America, ea procedând la fel cu sarcinile sale. A mers la ecograf, dar a refuzat să ştie sexul copilului. Mi-a spus că e mai emoţionant aşa, şi are dreptate!

- Camera micuţului e pregătită?
- Nu am pregătit camera. Dacă nu ştim sexul copilului, nu ştim pentru ce culoare să optăm.

- Nu aţi amenajat camera, dar bonă aveţi...
- Da, o să fie aceeaşi persoană care s-a ocupat şi de bunica mea, când aceasta se afla în suferinţă.

- Cum arată o zi din viaţa dumneavoastră, în general, nu acum când sunteţi însărcinată?
- Mă trezesc dimineaţa la 5:30, mă duc la Europa FM pentru emisiune, după aceea am filmări şi, la un moment dat, ajung acasă. În week-end-uri pot fi plecată la diverse evenimente sau concerte. Când am puţin timp liber, îmi văd prietenii, stăm de vorbă, jucăm o carte, ne relaxăm.

34-15-3- Muzică, televiziune, radio. Care dintre aceste domenii vă este mai apropiat de suflet?
- Cea mai apropiată îmi este muzica, pentru că de acolo am început, apoi televiziunea, pentru că a fost a doua mea pasiune, şi iată că de doi ani şi jumătate este şi radioul.

„Fratele meu lucrează la un nou album”
- Ce v-ar plăcea să se schimbe în showbiz-ul românesc?
- Nu m-am gândit niciodată. Cred că există loc pentru toată lumea.

- Cum i-aţi descoperit talentul muzical fratelui dumneavoastră, Alexandru, cu care aţi colaborat la cel de-al doilea album?
- Nu i l-am descoperit eu. Şi l-a descoperit singur la sfârşitul anului trecut şi m-a pus în faţa faptului împlinit. Mi-a plăcut foarte mult vocea sa şi faptul că are un timbru special, o putere extraordinară în glas. L-am întrebat dacă ar vrea să facem acest proiect împreună şi, bineînţeles, că fost foarte încântat. În momentul de faţă, fratele meu lucrează la un nou album, cu piese în primă audiţie.

„Nu aş putea să-mi trimit părinţii la azil”
- Ştiu că mergeţi în diferite centre de copii şi azile de bătrâni, pentru a le cânta. Cum vă primesc?
- Se bucură foarte mult. Acum m-am obişnuit, dar prima dată mi-a fost foarte greu. M-au impresionat, pentru că eu i-am simţit ca fiind părăsiţi. Eu nu aş putea niciodată să-mi trimit părinţii la azil.

- Întotdeauna aţi fost admirată pentru machiajul inedit şi pentru frumuseţea tenului. Cum vă îngrijiţi, ce secrete aveţi?
- Mă spăl cu săpun pe faţă, ceea ce e foarte important, zic eu, dar nu utilizez o cremă hidratantă anume. Până acum cred că mi-am făcut patru tratamente la cosmetică în atâţia ani.

Centura galbenă la aikido
- Aţi practicat aikido. Continuaţi aceste arte marţiale?
- Am întrerupt aikido în perioada sarcinii, însă din ianuarie voi relua antrenamentele.

- V-a schimbat viaţa acest gen de sport?
- Da, mi-a făcut extraordinar de mult bine această întâlnire a mea cu aikido. Am obţinut şi prima centură, cea galbenă, chiar înainte să rămân însărcinată, anul trecut, în noiembrie.

- Probabil şi cu activitatea muzicală veţi lua o pauză după naştere. Cam cât de lungă?
- Mi-am propus să-mi reiau activitatea în şase săptămâni de la naştere.

„Gughi face 60%-70% din treburile casei”
- Cum l-aţi cunoscut pe partenerul dumneavoastră de viaţă?
- Ne-am întâlnit la Academia de Poliţie, la masterul de comunicare, la care ne-am înscris amândoi acum doi ani şi jumătate. Mai târziu ne-am cunoscut mai bine prin intermediul unei prietene, care este medic. Cu timpul ne-am apropiat şi am devenit un cuplu.

- A fost dragoste la prima vedere?
- Ne-am plăcut la prima vedere şi după aceea s-a transformat în dragoste.

- Ce fel de om este el?
- Este un om foarte vesel, haios, care ştie să-mi fie alături când am nevoie, mă susţine şi-mi dă încredere în mine, ceea este foarte important.

- Cum vă împărţiţi treburile casei?
- Chiar le împărţim, în sensul în care Gughi (n.r. - aşa îşi alintă artista partenerul de viaţă) face 60%-70%, iar eu, restul. Mereu a fost aşa, nu doar acum, că sunt însărcinată. În plus, găteşte extraordinar.

- Cum arată concediul ideal pentru dumneavoastră?
- Concediul ideal ar fi undeva pe o insulă, cu apă limpede, cu linişte în timpul zilei, cu muzică sud-americană seara şi cu prietenii alături.

- Ce oraş sau ce ţară v-a plăcut cel mai mult?
- Australia mi-a plăcut cel mai mult, dar dacă stau să mă gândesc la drumul acela lung, un zbor de 36 de ore, este cumplit şi nu cred că l-aş mai face.

„Îmi pierdusem speranţa că voi fi mămică”
- Spuneaţi că simţiţi că veţi avea un băieţel. Ce vă doriţi dumneavoastră mai mult? Dar tăticul?
- Nu are importanţă. Contează doar să fie sănătos, indiferent că e băiat sau fată. Un copil te face să te simţi împlinit şi e singurul lucru de pe lumea asta care este al tău. Nici tăticul nu are preferinţe, dar... ar vrea o fetiţă. Ne şi gândeam cum ar arăta „pamponată” şi aranjată, cu rochiţă, cu fundiţe şi cerceluşi… Însă eu simt că o să am băiat, pentru că îmi sare ţandăra din orice. Aşa se zice în popor.

- Părinţii dumneavoastră ce spun?
- S-au bucurat enorm şi nu le venea să creadă. Îmi pierdusem speranţa că voi fi mămică. Aşa a vrut Dumnezeu! În plus, se spune că într-o familie, când se duce cineva, vine un membru nou. Anul trecut l-am pierdut pe bunicul şi apoi pe bunica...

- Viitorul tătic cum a reacţionat?
- Gughi era să leşine de bucurie.

- Va asista la naştere?
- Nu sunt de acord ca un bărbat să-şi vadă soţia în timp ce naşte. E un eveniment intim, la care ar trebui să participe doar viitoarea mămică şi medicii. Un bărbat ar trebui să-şi vadă soţia cel mult nemachiată, dimineaţa în pat, când se trezeşte lângă ea şi îşi spune „Doamne, ce soţie frumoasă am”, dar atât!

- Veţi naşte prin cezariană?
- Asta vor decide medicii, dar cred că aşa se va întâmpla. În plus, şi eu m-aş simţi mai în siguranţă...

- Spuneaţi că aţi rămas greu însărcinată. V-aţi gândit până acum să adoptaţi un copil?
- Da, însă părinţii mei nu au fost de acord şi am ţinut cont de părerea lor. Unele lucruri se întâmplă cu un motiv şi atunci când vrea Dumnezeu. Nu sunt de acord cu tratamentele sau inseminările in vitro.

- Vă mai doriţi copii?
- Da, aş mai dori încă unul. Nu mă opresc aici.

„Cred mult în destin”
- Ce calităţi aţi vrea să ia copilul de la părinţi? V-ar plăcea să vă moştenească talentul?
- Ar fi bine să aibă câte ceva şi de la mine, şi de la tatăl său, dar nu aş vrea să ducă o viaţă atât de agitată şi de grea ca aceea de artist. Mi-aş dori să se facă medic sau avocat...

- V-aţi gândit deja la un nume?
- Nu, întâi aşteptăm să vedem ce este.

- V-ar fi plăcut să îl creşteţi în altă ţară?
- Nu neapărat. Ceea ce-mi doresc este să aibă rezultate extraordinare la învăţătură. Oricum, şcoala românească şi profesorii din România sunt mult mai buni decât cei din străinătate. Un copil de la noi care are rezultate foarte bune poate merge să studieze oriunde.

- Aţi avut vreodată un vis ce nu s-a împlinit?
- Niciodată nu mi-am propus lucruri care să nu se poată îndeplini. Am lăsat lucrurile să se întâmple, pentru că fiecare dintre noi are un destin şi eu cred foarte mult în destinul omului. Acolo unde ne conduce soarta, acolo vom ajunge, indiferent ce-am face.

- Din a şaptea lună de sarcină, artista transmite de acasă matinalul „Deşteptarea”, pentru a evita efortul şi riscul unei naşteri premature

„Se spune că într-o familie, când se duce cineva, vine un membru nou. Anul trecut l-am pierdut pe bunicul şi apoi pe bunica...“

În cinci luni a slăbit 20 de kilograme

- Înainte de sarcină aţi reuşit să slăbiţi 20 de kilograme în cinci luni cu ajutorul unui regim disociat. Care este reţeta?
- Se consumă trei zile carne, trei zile fructe şi legume şi alte trei zile brânză şi lapte. Carnea poate fi de orice fel (chiar şi mezeluri), cu condiţia să nu fie prăjită în ulei. Se consumă doar fiartă sau preparată la grătar. Printre legumele şi fructele interzise se numără: cartofii, mazărea, fasolea uscată, bananele, strugurii, perele, fructele confiate, seminţele, fisticul şi alunele. Brânzeturile şi lactatele pot fi consumate în orice mod. Pe toată durata regimului sunt interzise dulciurile, alcoolul şi băuturile carbogazoase. Ceaiul şi cafeaua pot fi îndulcite cu zaharină, iar pentru salate se foloseşte ulei de măsline. Voinţa este foarte importantă în acest regim, pentru că tentaţiile sunt mari, iar după primele zile puteţi avea stări de slăbiciune. Recomand celor care vor să ţină acest regim să consulte un medic nutriţionist şi să facă un set de analize.

- Acum vă abţineţi de la ceva?
- Nu ţin dietă, dar am mare grijă la ce mănânc. De pildă, am renunţat să consum varză, fasole şi mazăre, pentru că mă balonează. În primele luni de sarcină am reuşit să slăbesc şase kilograme, apoi am început să le pun la loc, o dată cu sarcina.

- Aţi avut greţuri sau pofte?
- Din fericire, nu am avut greţuri şi nici nu mi-a fost poftă de ceva. Singurul lucru pe care l-am observat că s-a schimbat de când sunt gravidă este că îmi vine să dorm încontinuu.

„Un copil te face să te simţi împlinit şi e singurul lucru de pe lumea asta care e al tău“