de Gabriela Niculescu
- Delia Matache, Gina şi Jan Mocanu - o familie muzicală, veselă şi naturală
Delia Matache, mama sa, Gina, şi Jan Mocanu formează o familie modernă şi veselă. Latura artistică i-a ajutat să treacă peste obstacolele vieţii cu zâmbetul pe buze şi cu mult optimism, exact aşa cum îi vedem şi pe scenă. I-am întâlnit într-una din zilele toride la restaurantul unde îşi desfăşoară programul artistic Gina şi Jan. Simpli, naturali şi dispuşi să ne povestească despre orice aspect. Aşa am aflat cum cei doi s-au căsătorit după numai două săptămâni de când şi-au început relaţia, pornind la drum cu ceva experienţă în spate. Fiecare a mai trecut printr-o căsătorie, au copii, iar acum îşi trăiesc dragostea de... vârsta a doua. Am descoperit-o pe Delia în relaţia cu familia sa şi am aflat lucruri inedite ale vacanţelor ei exotice.
Gina: „Ne-am căsătorit după două săptămâni”
- De când cântaţi şi de când sunteţi persoană publică?
Gina: Cânt de când erau fetele mele, Delia şi Oana, mici. Am cântat în restaurante, pentru că nu am avut o ambiţie să ies în faţă, iar persoană publică sunt din 2005, când a venit Delia cu ideea de a cânta împreună.
- De când formaţi un cuplu în viaţă, dar şi un cuplu artistic cu domnul Jan Mocanu?
G.: În 2006 ne-am cunoscut la restaurantul în care cântam. De atunci suntem împreună şi, la două săptămâni după ce am început relaţia de cuplu şi cea profesională, ne-am căsătorit şi tot în acelaşi loc am făcut petrecerea. Cu forţa m-a luat, că eu n-am vrut. Mi-a zis: „Mâine mergem să facem actele!” Iar eu i-am zis să facă ce vrea, treacă de la mine! (Râd!)
- A existat sentimentul de suflet-pereche?
G.: Să fiu sinceră, fiecare dintre noi are istoria proprie, am avut familii înainte, ambii avem copii, iar acum este un fel de dragoste la vârsta a doua. Faptul că ne vedeam la muncă ne-a apropiat şi ne-am înţeles bine. Dar înaintea noastră, copiii noştri erau în tatonări. Când Oana era la şcoală, în clasa a V-a, fiul lui se ţinea după ea. Nu au fost împreună, erau prea mici. Noi ne şi văzusem pe vremuri, dar nu ne mai reperam. Am descoperit că aveam şi poze la Jan acasă, de când se întâlniseră copiii noştri pe plajă, la mare, dar noi habar n-aveam.
Gina: „Delia n-a avut timp să fie rebelă”
- Cum a fost Delia în copilărie? Cuminte sau rebelă?
G.: N-a fost rebelă în copilărie. A avut un singur moment când a vrut să se mute cu prietenul său şi nu ştia cum să-mi spună. A căutat ea un motiv de ceartă ca să plece de acasă. Am surprins-o făcându-şi bagajele şi i-am zis: „Măi, dacă tot vrei să pleci, de ce nu-mi spui mie, că te ajut eu să-ţi duc bagajele!”. Şi m-a privit nedumerită. N-a avut timp să fie rebelă, pentru că meseria nu i-a permis. Studiind la Liceul de Muzică „Dinu Lipatti” pian şi flaut, trebuia să exerseze mereu, altfel îşi pierdea îndemânarea. Nici în vacanţe nu făcea pauze de la studiu. Apoi a început perioada cu trupa N&D.
- Dumneavoastră cântaţi la vreun instrument?
G.: Nu, dar tata a iubit foarte mult acordeonul şi mi-a cumpărat unul, pentru care făcuse şi rate. Iar eu mai târziu i-am adus un acordeonist.
Jan: Vedeţi de ce s-a măritat cu mine? Din cauza acordeonului. Cu el avea ea treabă, nu cu instrumentistul. (Râd!)
- Ce trăsnaie de-a Deliei vă amintiţi?
G.: Nu prea a făcut, dar ţin minte că am plecat odată de acasă şi a chemat toţi copiii din bloc să petrecă la noi. Când ne-am întors am altoit-o şi eu, şi taică-su. Aia a fost singura ei petrecere, că nici acum nu face.
Delia: Nu eu i-am chemat în casă, ci ei au vrut să petreacă la mine.
- Îi mai administraţi dumneavoastră finanţele, să nu-şi risipească banii?
G.: Nu mă mai lasă. Îi ascunde, că ştie că-i iau dacă îi găsesc prin casă. Ori îi pune pe card, ori îmi spune că nu a luat încă banii pe concerte. Eu îi luam din geantă când venea de la concert şi îi strângeam, altfel nu mi-i dădea. Ştia că-i are la mine. Aşa... îşi cumpără diverse.
D.: Îmi iau jucării.
Gina: „Cel mai mult îmi doresc ca Delia să se lase de fumat”
- Spuneaţi că sunteţi puţin mâhnită de faptul că nu vă face un nepoţel sau o nepoată.
G.: Nu neapărat mâhnită, dar simt că nu mai am forţă, s-a adunat oboseala, anii trec...
J.: Îi prieşte muntele, îi place la piscină şi la jacuzzi, atunci să vezi ce energică e. Şi ar pleca oricând în Egipt.
G.: Aş pleca, dar pe perioade scurte. Mă plictisesc să stau mai mult de patru zile în concediu.
- Care este cel mai important sfat pe care i l-aţi da Deliei?
G.: Sunt multe pe care i le-aş da, cu condiţia să şi asculte. Pe unele le ia în seamă, pe altele nu, dar cel mai mult îmi doresc ca Delia să se lase de fumat. Sănătatea sa e cea mai importantă. I-am spus să ia tot ce e mai bun din viaţă şi să nu facă excese. Să fie fericită şi sănătoasă, asta e tot ce contează.
- Cum au reacţionat copiii cu privire la relaţia dumneavoastră?
J.: La un moment dat am vrut să facem o întâlnire cu copiii, am mers la un mall, dar nu aveau nicio treabă. Se purtau de parcă totul era aşa de multă vreme.
D.: Noi nu ne putem băga în viaţa lor, fiecare trebuie să facă ce-i dictează inima.
G.: În plus, noi am rămas în relaţii de prietenie cu foştii noştri parteneri de viaţă. Relaţiile erau încheiate de mult, nu au existat probleme.
Gina: „E un album pentru o petrecere perfectă”
- Cum v-a venit ideea de colaborare pentru un album?
D.: Noi ne-am gândit că este momentul. Înainte cântasem cu Marius Mihalache şi deja îmi făcusem încălzirea în acest gen de muzică. Era şi un „val” bun, nu am fost nici primii şi nici ultimii. Am auzit şi comentarii răutăcioase că ne facem rudele vedete, că acum cântă tot familionul... Da, la mine chiar cântă familionul, că pe ei îi moştenesc. Deci nu s-a pus problema să o fac pe mama să cânte, pentru că ea cânta de mult.
G.: Trebuie să recunosc că şi numele Deliei a contat, mi-a deschis oarecum drumurile.
- Ce-mi puteţi spune despre albumul care apare cu revista Taifasuri?
J.: O contribuţie majoră a avut-o dirijorul formaţiei „Ciocârlia” şi prietenul meu Marin Alexandru. Am muncit împreună foarte mult. Este un album foarte bine orchestrat şi făcut cu dragoste.
G.: Este un album cu piese dedicate părinţilor noştri, copiilor, am pus pe el ceea ce am simţit la acel moment, nu a fost realizat iniţial pentru comerţ, dar cine l-a ascultat a spus că este foarte reuşit. Este un album pentru o petrecere perfectă.
Delia: „Eu nu sunt mămoasă”
- Care a fost cel mai frumos gest pe care l-ai făcut pentru mama ta?
D.: Eu nu sunt mămoasă, nu ştiu ce gest frumos am făcut, poate că i-am oferit o felicitare de 8 Martie.
- Se vede clar că ai moştenit talentul din familie, dar cum te-a susţinut de-a lungul anilor în carieră?
D.: Părinţii m-au adus pe drumul cântecului. Mă auzeau fredonând, la grădiniţă voiam să mă afirm şi au sesizat că există ceva bun în mine. M-au dat la şcoala de muzică, la meditaţii, la ore de canto.
G.: Tot ce câştigam investeam în ea. Nu poţi face un liceu de muzică fără sacrificii. Instrumentele trebuiau luate - înainte de Revoluţie era destul de greu să-ţi cumperi un pian - mai erau şi vecinii cărora nu le era uşor să suporte un copil care abia atunci începea să înveţe să cânte şi trebuia să mă port cu ei cu mănuşi.
- Ce-ţi doreşti în plan profesional?
D.: Îmi doresc să am succes în afara ţării, dar nu la modul superficial, să ajung în câteva topuri din Rusia sau Bulgaria. Vreau să am succes maxim, aşa cum a avut Alexandra Stan, în toată Europa, nu cu jumătăţi de măsură. Am înţeles de la alţi artişti că ajungi în topuri în Albania şi dacă pleci să cânţi acolo te tratează de ţi-e şi ruşine să spui că ai fost la ei. Vreau să am o piesă care să prindă foarte bine „afară”.
- Cum stai cu dragostea acum? Urmează vreun pas important?
D.: Foarte bine. Nu ştiu ce urmează. Eu nu sunt aşa stresată ca mama. Trăim alte timpuri, suntem alte generaţii, nu mai e ca pe vremuri, te-am văzut, te-am plăcut, hai să ne căsătorim. Las lucrurile să curgă de la sine.
Delia: „Vreau un copil, dar nu momentan”
- Te gândeşti să devii cândva mămică sau nu te vezi în această postură?
D.: Vreau un copil, dar momentan nu l-aş face din simplul motiv că trebuie să cânt şi să arăt bine. Dacă dă norocul peste mine şi-mi intră vreo piesă într-un top din străinătate, merg să susţin concerte acolo şi nu mă pot prezenta la show-uri însărcinată sau cu un copil, alăptând.
- Ce-ţi doreşti în plan personal?
D.: În primul rând îmi doresc să fiu liniştită şi să mă pot bucura de timpul liber cu prietenul meu, să mergem în vacanţe.
- În vacanţe mergeţi doar voi doi sau cu prietenii?
D.: În toate locurile am fost doar noi doi şi a fost foarte bine. Ne cunoaştem mai mult, ne studiem, în vacanţe se observă omul foarte bine.
- Povesteşte-mi cele mai interesante lucruri pe care le-ai făcut în vacanţe anul acesta.
D.: Interesante au fost locurile în care am mers: Thailanda, China, Cuba, Jamaica, pe care nu le-am văzut în viaţa mea şi nu credeam că o să ajung acolo. Ne-am plimbat foarte mult, am vizitat şi principalele locuri turistice, dar ne-am cufundat şi pe străduţe, am vizitat taverne, am fost în pieţele lor, lucru care-mi place foarte mult, am mâncat diverse specialităţi de la vânzătorii ambulanţi, am cunoscut oameni...
Delia: „M-am obişnuit să-mi fac tratamentele singură, acasă”
- Cum te îngrijeşti, mergi la sală?
D.: Nu mă omor cu sala. Merg o dată pe săptămână, când îmi aduc aminte.
- Mergi la saloane de întreţinere?
D.: Nu am răbdare să-mi fac programări şi să depind de orele cuiva. Doar în cazuri extreme apelez la saloane. M-am obişnuit să-mi fac toate tratamentele singură, acasă. Şi machiajul pentru concerte îl fac foarte bine singură.
- Foloseşti măşti naturiste?
D.: De trei ori pe săptămână îmi pun argilă simplă pe faţă. Pentru păr folosesc măştile din comerţ.
- Ce-ţi place să mănânci?
D.: Foarte multă acreală. Îmi plac lămâile şi fructele verzi. Mănânc ciorbiţe acrite, paste, salate şi mâncare chinezească, dar cea de acolo, nu de aici.
- Cât de apropiată este Delia de familie? Discută problemele importante cu dumneavoastră?
G.: Nu le discută cu noi. Vrea să ne ţină departe de problemele sale, doar când nu mai poate să ţină pentru ea, abia atunci le spune. O provoc eu de cele mai multe ori. Orice problemă ar avea, dacă ştie că o poate rezolva, nu ne spune, se descurcă singură. E foarte independentă.
J.: Noi avem un cod, dacă nu ne sună, este totul în regulă.
G.: Eu încep să mă alarmez numai dacă sună telefonul. De multe ori zice că mă mai sună ea... Pot să aştept mult şi bine. E destul de dificil s-o găsesc eu la telefon, nu mai vorbesc de altcineva. Trebuie să mă înscriu în audienţă ca să pot vorbi cu ea. Dacă cineva vrea să discute cu ea, trebuie să mă sune pe mine, iar eu să insist până dau de ea. Mai repede mă duc până la ea acasă. În esenţă suntem apropiate, la nevoie nu se pune problema să nu fim una lângă alta, dar în rest este foarte independentă.
J.: Nu e un caz particular. Toţi tinerii de astăzi sunt aşa, la o anumită vârstă simt nevoia să se desprindă de familie. Vor să aibă libertate.
- Piesa Dale va prinde „afară”?
- Este făcută mai mult pentru România, dar n-ai de unde ştii. Nici Inna nu se aştepta ca piesa Hot să aibă succes „afară”. Stilul nostru de muzică este deja un reper pentru Europa. Ce se cântă aici se testează, se analizează topurile şi ies piesele. Îmi canalizez energia timp de vreo doi ani pentru succesul din afara ţării şi, dacă nu va fi să fie, nu e nicio problemă, am încercat. Apoi mă voi concentra pe România, să-mi fac un proiect amplu, cu o trupă, ceva complex, care să includă mai multe genuri de muzică. Dar asta numai dacă îmi va permite timpul, pentru că este foarte mult de muncă. Momentan mă descurc cu show-urile dance, am concerte, slavă Domnului!