Cel mai recent album al meu se numeşte „Lacrimi“. De ce lacrimi? Pentru că am avut un vis în copilăria mea, când lacrimile cerului vărsate în palmele mele, întinse, se preschimbau în perle. Şi iată că visul a prins contur, influenţând compozitori dragi mie: Ion Aldea Teodorovici, Nicolae Caragia, Cristinel Marius Popa, Ilie Gorincioi, Ciprian Cucu, Carmen Aldea Vlad, alături de care (se pare că aşa a vrut Dumnezeu) am reuşit să creăm adevărate bijuterii muzicale, din respect pentru fidelitatea distinşilor cititori ai publicaţiei Taifasuri!

De la ultima întâlnire cu dumneavoastră, prin intermediul revistei, paşii m-au purtat atât de-a lungul şi de-a latul ţinuturilor româneşti, cât şi oriunde vieţuiesc conaţionali de-ai noştri de limbă şi de neam.

„Sărut vatra şi-al ei nume
Care veşnic ne adună,
Vatra ce-a născut pe lume
Limba noastră cea română!“

Jurământ de credinţă
Jurământul de credinţă făcut fraţilor din Basarabia, Ucraina, Israel şi Italia a adus o bucăţică de Românie, cât a încăput în sufletul meu, dăruind-o lor, spectatorilor mei, care alături de mine şi de echipa mea au înţeles să îşi învingă singurătatea, pentru că „nimic din ce e românesc nu piere“. La schimb, am primit din partea lor, a trăitorilor vechiului ţinut românesc Herţa, un imens semn de dragoste, concretizat în „Medalia de onoare pentru promovarea românismului în afara hotarelor ţării“. Să nu fiu categorisit ca lipsit de modestie, dar sunt adevăruri pe care dumneavoastră, consecvenţii mei prieteni, trebuie să le cunoaşteţi.
Dacă doriţi să aflaţi şi alte lucruri, vă stă la dispoziţie site-ul meu www.fuegofuego.ro, acolo fiind enumerate, la capitolul „distincţii“, toate onorurile cu care am fost răsplătit de-a lungul vremii. Acesta este fondul bogăţiei mele spirituale, dar şi reale.
Nu v-am uitat nici în această iarnă şi aştept să mă primiţi cu colinda şi cântecul de Crăciun, chiar dacă nici în acest an nu ne-a fost uşor. Spectacolele mele, ce vor începe sub auspiciile sărbătorii creştine de Sfântul Nicolae - 6 decembrie - la Galaţi, vor continua astfel în toată ţara: 7 decembrie la Constanţa, 8 decembrie la Ploieşti, 9 decembrie la Târgovişte, 10 decembrie la Braşov, 11 decembrie la Lugoj, 12 decembrie la Timişoara, 13 decembrie la Oradea, 14 decembrie la Arad, 15 decembrie la Suceava, 16 decembrie la Botoşani, 17 decembrie la Bacău, 18 decembrie la Iaşi, 19 decembrie la Bârlad, 20 decembrie la Focşani, 21 decembrie la Adjud, 22 decembrie la Piatra-Neamţ şi se încheie cu 23 decembrie la Buzău.

Mă declar mulţumit
Invitaţia de a vă scrie în paginile Taifasuri este o confirmare a dragostei de care mă bucur din partea dumneavoastră şi pe care doresc să v-o întorc necondiţionat ori de câte ori am prilejul întâlnirilor de taină.

Planuri de viitor
Am în lucru pentru anul viitor un proiect jubiliar împreună cu compozitorul Jolt Kerestely, versurile aparţinând doamnei Carmen Aldea Vlad. Despre nea Joly spun doar atât: el nu este numai „copacul“ muzicii româneşti, el este gorunul!
Aştept cu nerăbdare finalizarea materialului, a cărui lansare sperăm să aibă loc în preajma Mărţişorului 2012. Tot în perspectiva anului viitor doresc să continuu seria turneelor mele în ţară şi în afara ei.
Aş mai dori să realizez prin casa de discuri Euromusic, în colaborare cu vechiul şi bunul meu prieten Puică Dat Florin, un CD de suflet creştinesc, în care să fie incluse cele mai frumoase pricesne (pomeniri sau cântări religioase) pentru dragii mei români.

„Da’ tu când te mai odihneşti, copile?”
De multe ori mi se pune această întrebare… Ştiţi ceva? Vă spun drept, munca este odihna mea. Aplauzele dumneavoastră sunt balsamul sufletului meu. Prin ceea ce fac încerc să cobor scena în sală, printre dumneavoastră, să vă strâng mâna, să vă îmbrăţişez, să vă ofer o floare sau un măr şi să vă permit să-mi întoarceţi energiile dumneavoastră ori de câte ori simţiţi că am mare trebuinţă de ele.

Trăiesc pentru publicul şi pentru muzica mea
Nu este o metaforă, dar nicăieri nu mă simt mai bine decât înaintea publicului meu. De fiecare dată încerc să-mi stăpânesc emoţiile, pentru că sunt şi eu om şi experienţa anilor petrecuţi în preajma dumneavoastră mă ajută să-mi fac cât mai puţin observate stările fireşti, omeneşti, prin care şi eu, ca şi dumneavoastră, trec de atâtea ori. Calitatea unui actor cuprinde talentul disimulării, estompării, pentru a-l proteja pe spectator. Simbolul templului artelor este masca, divizată în două antiteze filozofice: râsu-plânsu’…

„Actorul vine astă-seară
Cântă pentru voi!
Iar sufletu-i o gară pentru doi…
Actorul are şapte vieţi
Pe care vrea să vi le-arate vouă,
Un rol îl ţine doar pentru el!“

Cu o deosebită consideraţie, al dumneavoastră,
Paul Surugiu-Fuego