de Andreea Barbu

Deşi pentru majoritatea dintre noi e vremea vacanţelor, a relaxării, a detaşării de problemele cotidiene, de lumea zbuciumată de contradicţii, pe prietenul nostru Paul Surugiu - Fuego l-am găsit trudind, preocupat să-şi pregătească scenariile pentru următoarele două concerte de muzică şi poezie. Şi pentru că este sărbătoritul zilei de 23 august, toţi cei care-i iubim muzica îi urăm „La mulţi ani!” trubadurului sufletelor noastre.

La ceas aniversar
Ştiind că se apropia ziua sa de naştere, cu gândul de a respecta tradiţia şi de a-i lua un interviu, răspunzând astfel curiozităţii de a afla ce mai e nou în viaţa sa personală şi artistică de la ultima întâlnire, am pătruns în sanctuarul său, un elegant birou având un aer aristocratic, invadat de trofee, diplome, afişe, materiale muzicale, precum şi de preţioase volume ale marilor poeţi ai lumii. Printre acestea, la loc de cinste, cele două cărţi care i-au fost dedicate şi pe care am avut bucuria să le primesc în dar. Le-am răsfoit cu interes şi cu mare emoţie. „Manual de iubire pentru Fuego” - darul de lumină al talentatei şi eruditei poete Carmen Aldea Vlad - mătăsuri fine de cuvinte pereche, un cântec pentru cei nesinguri într-un spectacol fără măşti, un album de artă înnobilat cu poemele ce au rezonat cu muzica lui Paul, rod al colaborării fructuoase, de peste 10 ani.

„Un modest omagiu adus părintelui meu spiritual”
Succesul acestui volum elaborat şi cu o prezentare grafică originală a determinat Asociaţia Culturală „Regal d’art” să editeze, în colecţia „Regal de poezie”, volumul intitulat sugestiv „Testament pentru Fuego”, cu poemele Maestrului Grigore Vieru, pentru cel pe care l-a considerat ca un fiu. O ediţie de colecţie, pentru bibliofili, ce emoţionează prin realizarea grafică de excepţie, dar şi prin profunzimea versurilor Marelui Vieru, o invitaţie pentru cititor de a descoperi poezia muzicii şi muzica poeziei. „Mesajul versurilor Maestrului mi-a lăsat drum deschis liniei melodice şi imaginaţiei creative, m-a provocat, mi-a dat aripi... şi aşa s-au născut multe cântece îndrăgite de public, ce au unit armonios valenţele literare cu melosul şlagărului. Acest volum va fi lansat la Salonul de Carte de la Chişinău şi reprezintă un modest omagiu adus părintelui meu spiritual, pe care îl regăsesc alături de sufletul meu, plenar, aspaţial, atemporal. Materialul muzical de la sfârşitul cărţii, având imprimată şi vocea Poetului, am ţinut să-l dăruiesc tuturor celor care au înţeles că suntem două lacrimi gemene ale aceluiaşi destin”, a mărturisit, emoţionat, Paul.
N-am rezistat tentaţiei de a răsfoi împreună câteva pagini, şi aşa, fără să ne dăm seama, trăind metafora, dialogul nostru s-a transformat într-o confesiune ce se doreşte a fi un altfel de interviu, inedit şi atipic, în care răspunsurile artistului au reprezentat vitralii din gândirea şi înţelepciunea celor care s-au zidit în templul cuvintelor, şi pe care Paul îi venerează. Astfel, veţi descoperi universul lăuntric al unui artist pregătit să ofere candoarea.

„Dă-mi, Doamne, viaţă ca să pot cânta!”
- Cine este, de fapt, Fuego?
- „Dacă vrei să ştii ce-am în suflet şi în gând, / Lasă-mă să cânt, lasă-mă să cânt!” (Marcel Breazu)

- Ce păstrează memoria copilăriei?
- „Eu privind pe geamuri de duminici, / Râs întors prin vreme, ca un junghi, / Lacrimile lunecând pe mâneci / Şi fiinţa arsă în genunchi.” (Maria Baciu), căci, întotdeauna „ne va aştepta la poarta copilăriei lacrima pierdută de o mamă”. (Carmen Aldea Vlad)

- Ce anotimp te revendică mai cu dreptate?
- „Iubesc toamna, mă purifică iarna, mă răscoleşte primăvara, dar m-am născut vara.” (Ana Blandiana)

- Ce rugă înalţi Divinităţii?
- „Dă-mi, Doamne, viaţă ca să pot cânta!” (Carmen Aldea Vlad)

- Pentru ce ar trebui să-I ceri iertare?
- „Iartă-mă, Doamne, pentru chipul îngălbenit uneori de tristeţe şi învaţă-mă să râd măcar din când în când, prin somn, de toate cele lumeşti!” (Cristian Bădiliţă) şi „Dezleagă-mă, Părinte, de ce-am jurat să fiu / Şi iartă-mă că-n viaţă n-am fost decât ce sunt: / Un cântec prea devreme sau poate prea târziu, / Un ropot scurt de ploaie şi-un mic vârtej de vânt.” (Ion Minulescu)

- Dincolo de scenă mai e timp...?
- „Să preţuiesc tot ce poate fi real şi frumos în priviri... să hoinăresc... să mă pierd de mine... şi să mă regăsesc mereu altfel.” (Irina Bonsai)

„Sunt dezmembrat... pretutindeni, în săli de judecată sau în micile pieţe, cad aşchii din mine”
- Pe unde te poartă paşii?
- „Merg uneori pe un drum lung, inimaginabil de lung, şi nu reuşesc să descopăr la capătul lui cântecul râvnit.” (Eugen Frunză)

- Ce faptă reprobabilă ai făcut?
- „N-am restituit gândurile împrumutate.” (Eugen Frunză)

- Ai fost judecat?
- „Sunt dezmembrat... pretutindeni, în săli de judecată sau în micile pieţe, cad aşchii din mine.” (Victor Teişanu)

- Ce te sperie cu adevărat?
- „O zi nouă a risipei de sine. Nedumerit şi singur în faţa unui cer gol, pe un pământ tot mai lipsit de speranţă, mă sperie lumea în care nimeni nu iartă pe nimeni. Absenţa iubirii, a prieteniei, a luminii din noi, a vieţii fără de viaţă - ar trebui să ne înspăimânte.” (Victor Teişanu, Eduard Rudolf Roth)

- Ce te-a dezamăgit?
- „Într-un zbor deasupra curcubeului, am fost împuşcat pe la spate. Trădătorii există peste tot.” (Irina Bonsai)

- Ai urmat învăţătura biblică, întorcând şi celălalt obraz?
- „Dacă ceilalţi lupi ar şti că urletul meu e, în realitate, un plâns, m-ar sfâşia...” (Octavian Paler) şi „Contra imposturii la rang de virtute, / Contra marilor regi de nimic, / O chitară-mpuşcată ridic!” (Adrian Păunescu)

- Te macină vreo suferinţă?
- „De la o vreme am început să şchiopătez... mi s-a agăţat drumul de gleznă!” (Irina Bonsai)

„Cred în noroc, dar mă sprijin pe trudă”
- Care e limanul de linişte?
- „În ceşti de cafea, armistiţii pe care le ştiu numai eu, un mănunchi de iluzii şi o clipă de stat pe gânduri.” (Emil Brumaru, Irina Bonsai)

- Ce regreţi?
- „Că tatăl meu a plecat prea devreme, înainte să-nvăţ a nu mă mai teme.” / Şi totuşi... / „Părinţii n-au să moară niciodată, / Mereu vor fi aici, sunt flori de fân... / Ei vor pleca numai cu noi odată / Şi-atunci icoane-n suflet ne rămân!” (Carmen Aldea Vlad)

- Eşti un jucător la bursa vieţii?
- „Îmi asigur la bursa trăirilor cote egale de zâmbete şi tăceri. Cad şi mă ridic deopotrivă, iubesc şi urăsc echidistant tot ceea ce mă înconjoară, vând lumea şi o cumpăr înapoi, în numele echilibrului.” (Eduard Rudolf Roth)

- Crezi în noroc?
- „Cred în noroc, dar mă sprijin pe trudă. Norocul nu preţuieşte nimic fără mărgăritarele sudorii de pe fruntea truditorului.” (Grigore Vieru)

- Între două zbateri de gene, spre ce alergi?
- „Eu am fugit de pe o cruce/ Şi-am dat de alta repetat, Ştiu că oriunde m-aş mai duce, Am o Golgotă de urcat.” (Maria Baciu)

„Suferinţa naşte frumuseţi, sufletul rănit naşte mărgărit...”
- Ce visuri te cutreieră?
- „Visez că port imperii de lumină-n aripi, / O curgere, un cântec, un destin... / Sunt dintr-o, dincolo de suflet, lume, / Şi numai fericirii mă închin.” (Maria Baciu)

- Ce ţi-ai dori?
- „Ca în fiecare zi, Dumnezeu să ne dea o dată cu soarele şi o clipă în care ar fi cu putinţă să schimbăm tot ce ne face nefericiţi.” (Eduard Rudolf Roth)

- Ce-ţi conferă cu adevărat sentimentul împlinirii?
- „Trăiesc pe scenă zile de plenitudine, de fericire, de lumină, zile de neuitat, sub semnul unei permanente şi neobosite căutări.” (Radu Beligan)

- Eşti artistul care ai urcat „dealul şi sarea lacrimii”, purtând îngândurarea şi durerea. Acestea nu ţi-au încruntat cântul, deşi cel mai recent album al tău se numeşte „Lacrimi”. Poate pentru că „tu nu plângi lacrima, ci o naşti”...
- „Suferinţa naşte frumuseţi, sufletul rănit naşte mărgărit...”, căci „un stol de lacrimi a trecut pe deasupra sufletului meu, în drum spre mare.” (Grigore Vieru)

- Care este teoria vieţii?
- „Existăm vremelnic prin ceea ce luăm din jur, dar vom trăi veşnic prin ceea ce dăruim.” (Douglas M. Lawson) şi „Şi totuşi, în această lume plină de lucruri atât de însemnate şi atât de lipsite de vină, mai fericit decât mine nu poate să fie nimeni!” (Eugen Jebeleanu)

Ne dedică „Destinul“ şi „Scrisoarea din Basarabia“

A fost o încântare să hoinărim împreună prin lumea metaforelor, descoperind astfel un artist atât de sensibil, talentat, iubitor de poezie şi creator de frumos, care ne înnobilează existenţa.
Aşteptăm cu nerăbdare întâlnirea cu Paul, în cele două concerte extraordinare pe care le pregăteşte. Primul se intitulează „Destin” şi se va desfăşura pe scena Palatului Naţional „Nicolae Sulac” din Chişinău, la 10 octombrie, ora 19:00, spectacol jubiliar, la împlinirea a zece ani de cântec pe scenele Basarabiei. Îi vor fi alături nume de marcă ale muzicii basarabene: Ana Barbu, Mihai Ciobanu, Nelly Ciobanu, Olga Ciolacu, Igor Cuciuc, Zenaida Julea, Anişoara Puică, Yan Raiburg, Maria Stoianov şi Ion Suruceanu, prieteni cu care va avea bucuria de a cânta în duet.
Cel de-al doilea va fi „Scrisoare din Basarabia”, pe scena Sălii Palatului din Bucureşti, la data de 16 noiembrie, ora 19:00, spectacol organizat de Asociaţia Culturală „Suflet de român” şi Etno TV. Împreună cu invitatele de onoare Irina Loghin şi Anastasia Lazariuc, Fuego va înălţa pod de cântece peste Prut, cântecele noastre aidoma pâinii şi păcii. „Două lacrimi gemene: / Chişinău şi Bucureşti, / Bucurii asemene / Pe dragi plaiuri româneşti. Ca lacrima / Pe obrazul Sfintei Maria / Curge Muzica. / Pe faţa Carpaţilor noştri, / Muzica... / Puterea ei / Va judeca într-o zi/ Vorbele...”.
În cele două concerte, artistul va fi acompaniat de prestigioasele orchestre: „Vasile şi Vitalie Advahov” şi „Dorel Burlacu Band”, din Chişinău, oferindu-ne astfel momente de bucurie şi înălţare sufletească.
Până atunci vom urmări cu interes, în fiecare sâmbătă, de la ora 21:00, emisiunea pe care Paul o moderează, „Fuego şi prietenii la Familia Favorit”, la televiziunea Favorit TV.

„Iartă-mă, Doamne, pentru chipul îngălbenit uneori de tristeţe şi învaţă-mă să râd măcar din când în când, prin somn, de toate cele lumeşti!“

 „Dacă nu aveţi nimic împotrivă…“

- Dacă ar fi să concentrezi într-un singur poem mesajul tău pentru semeni, care ar fi acesta?
Dacă nu aveţi nimic împotrivă,
mi-aş aduna restul cuvintelor, cu care
plâng şi râd eu, pentru vremuri mai bune,
pentru prieteniile mele sfinte, pe care
le port în trupul acestor cuvinte,
pentru că numai lor am putut să le spun
te iubesc, mi-e dor, mă doare,
însăilând un joc superb al vieţii,
cu luminile aprinse în cer,
pribegind împreună spre iubire,
spre nemargini, spre altundeva
unde credem noi că fericirea ne cheamă,
chiar dacă acest drum nu are sfârşit
şi ne va asfinţi.
Dacă nu aveţi nimic împotrivă,
veniţi cu noi să gustaţi
splendoarea risipirilor frumoase,
a dăruirilor dumnezeieşti,
pentru cât aveţi de rămas în această trecere.
Nu aveţi nevoie decât de fragmentul
de fiinţă care vă dă insomnii,
flămând de fărămargini,
şi de o nebunie frumoasă
aveţi nevoie! (Maria Baciu)