Main menu

header

26-12-1de Gabriela Niculescu

- La 22 octombrie, „Happy Hour“ împlineşte 5 ani!

Echipa emisiunii „Happy Hour” de la Pro TV a dat startul în forţă unui nou sezon din 3 septembrie. Cum se aproprie ziua aniversară în care „Happy Hour” va împlini 5 anişori, am vrut să aflăm de la Cătălin Măruţă cum arată bilanţul acestora, dar şi cum arată viaţa sa de tătic. Şi pentru a obţine informaţii complete, „veveriţele” din trupa RedBlonde, Alina Chinie şi Mădălina Petre, dar şi membri formaţiei Zero - Alex, Papu, Laur şi Vlad - au dat curs provocării noastre.

26-12-2„Francheţea şi originalitatea lui Gheorghe Dinică, lecţie de viaţă pentru mine”
- La 22 octombrie, „Happy Hour” împlineşte 5 ani. Dacă faci un rezumat al lor, de ce lucruri eşti mulţumit pe deplin şi ce ţi-ai fi dorit să iasă altfel?
- Ca să încep cu a doua parte, lucrurile pe care mi le-aş fi dorit să iasă altfel chiar le-aş fi făcut altfel. Eu nu las nimic la voia întâmplării, experienţa m-a învăţat că orice imperfecţiune se repară când e încă „benignă”. Deocamdată, nu e cazul să am vreun regret. Eu şi echipa mea ne-am ocupat de toate din mers. Sunt mulţumit, în primul rând, de reacţia publicului, de audienţe şi de fidelitatea celor de acasă. Asta înseamnă, fără falsă modestie, că le-am oferit ceva interesant, actual şi onest.

- L-ai avut invitat în platoul emisiunii tale şi pe regretatul Gheorghe Dinică. Ai rămas cu ceva deosebit după acea întâlnire?
- Tu ce crezi? Şi robot dacă aş fi fost, şi tot rămâneam cu ceva deosebit după asemenea întâlnire. Nu te puteai întâlni cu maestrul Dinică, Dumnezeu să-l ierte, fără ca acest moment să nu schimbe ceva în viaţa şi în gândirea ta. Mi-au plăcut francheţea şi umorul său, naturaleţea, seninătatea şi originalitatea aceea, care ar trebui să fie o lecţie de viaţă pentru toţi. Pentru mine, chiar au fost.

- Concurenţa este tot mai aprigă. Cu ce „arme” vei determina publicul să aleagă „Happy Hour” în proaspăt începutul sezon? Aţi schimbat ceva în formatul emisiunii?
- Noi schimbăm numai ceea ce schimbă vremurile, de la sine. E normal să schimbi anumite detalii, de la an la an, ca o armă împotrivă monotoniei, însă ceea ce e bun şi place publicului n-are sens să schimbi. Cât despre concurenţă, ca să fiu sincer, nu mă tem. Şi nu spun asta cu aroganţă. Doamne fereşte! O spun cu ideea că noi nu ne preocupăm prea mult de grădinile altora, ne vedem de-a noastră.

26-12-5„Sunt pregătit cu Andra să avem o familie mai numeroasă”
- Care sunt moderatorii tăi preferaţi din România şi din afara ţării?
- Înainte să fiu unde sunt acum, învăţam destule uitându-mă la Florin Călinescu, de exemplu - care, la rândul său, presupun că-i avea drept idoli pe David Letterman, Jay Leno, care oricum îmi plac şi mie foarte mult - şi ar fi de preferat să placă oricărui moderator care se respectă. Ei au creat o adevărată şcoală de televiziune, mult mai bună decât cea strict teoretică. Îmi place şi Ellen DeGeneres, tot din America, o actriţă şi o moderatoare excepţională, cu invitaţi de prim rang şi subiecte foarte tari. Dar sunt mulţi, nu ştiu ce să enumăr mai întâi, de la fiecare om care a atins o anumită cotă de succes ai ce învăţa, cu vârf şi îndesat.

- La ultimul nostru interviu, aşteptai venirea pe lume a fiului tău, David. Cum arată viaţa ta acum?
- Mai frumoasă, mai interesantă şi completă. Multă lume mă întreabă ce-mi mai doresc. Nu vreau să-L mânii pe Dumnezeu şi să cer veşnic câte ceva, când eu consider că am tot ce mi-am dorit. Mi-aş dori, să zicem, să am o familie mai mare şi îmi doresc sănătate. Viaţa mea este acolo unde mi-am dorit să fie la vârsta pe care o am. Oricum, paternitatea e foarte faină şi foarte motivantă, îţi scoate la iveală puteri pe care nu ştiai că le poţi avea.

- Deci vă mai doriţi un copil?
- Noi suntem pregătiţi să avem o familie mai numeroasă, ne plac copiii foarte mult, acum să vedem cum şi când se va întâmpla asta. Când va fi să fie va fi iubit şi binevenit, ne dorim doar să fie sănătos, de restul ne ocupăm noi!

„Venirea lui David pe lume a fost un şoc”
- Sentimentele dintre tine şi Andra s-au schimbat în vreun fel de când David vă completează vieţile?
- Relaţia noastră a rămas la fel de bună, doar că acum e mai spectaculoasă, graţie lui bebe. Venirea lui David pe lume ne-a umplut vieţile, e primul nostru copil şi recunosc că a fost un şoc, dar în sensul bun, parcă ne-a dus pe altă planetă.

- Ce îndemânări ţi-ai descoperit de când eşti tătic? Ţi-a fost teamă la prima baie a copilului?
- Mi-a fost teamă doar să-l ţin în braţe când avea venerabila vârstă de 5 minute, însă la prima băiţă nu mi-a mai fost aşa teamă, deja mă obişnuisem cu ideea că bebeluşii nu sunt chiar atât de fragili pe cât par, adică sunt luptători, elastici, dornici să trăiască, natura a avut grijă de ei. Am descoperit că pot face şi eu exact ce face Andra, mă pricep şi mă descurc să am grijă de un copil, indiferent ce-ar presupune asta. Gestionez situaţia.

- La ce tabieturi ai renunţat?
- La dormitul până târziu, dar eu nu-l consideram tabiet, ci defect de-a dreptul! Deci David m-a corectat, aş putea spune. Implicit, am renunţat şi la obiceiul de a vedea filme cu Andra până la 4:00 dimineaţa - de-aia ne şi trezeam târziu pe vremuri. E mai bine aşa, oricum de multe ori am filmări în cursul dimineţii şi mi-era greu să mă trezesc după o noapte petrecută în faţa televizorului.

- Cât timp reuşeşti să petreci cu David?
- Mai mult decât s-ar putea crede, eu practic profit de orice minut liber ca să stau cu David, e foarte energic şi amuzant, mă încarcă pozitiv, pur şi simplu. După ce mă joc cu el, simt că am mai multă forţă şi mai multe idei.

„Nu ne înfometăm!”
- Şi tu, şi Andra aveţi un program încărcat. Mai aveţi timp de curăţenie sau de gătit? Cum vă împărţiţi sarcinile?
- Aş fi ipocrit dacă aş spune că ne spetim muncind în casă. Nu prea avem timp de treburile casnice. Ne ajută, din fericire, părinţii şi mai ales o doamnă care face menajul şi găteşte foarte bine. Asta nu înseamnă că nu ne exercităm şi noi talentele gastronomice din când în când. Pe mine nu mă omoară talentul la gătit, dar pot să urmez instrucţiunile dacă e cazul. Şi pot să mă ocup şi de partea cu făcutul curăţeniei, mă pricep şi mă descurc, însă am norocul ca multe persoane din jur să se ofere să mă scape de această sarcină.

- Care au fost cele mai plăcute momente din vacanţa voastră?
- Cred că plimbările lungi cu iahtul, în largul mării, la Marbella şi la Saint Tropez. Nimic nu-ţi dă o senzaţie mai mare de libertate, de vacanţă adevărată, cel puţin aşa ni s-a părut nouă. În plus, am fost acolo cu prietenii noştri buni, iar asta ne dă o stare excelentă de fiecare dată. Noi toţi comunicăm foarte bine şi râdem enorm.

- Cum reuşeşti să te păstrezi în formă? Mergi la sala de fitness sau ai vreo regulă alimentară?
- Merg uneori la sală, însă nu în fiecare zi. Cât despre dietă, nu intră în principiile mele, adică nu ţin un regim draconic propriu-zis, doar mă supraveghez, am grijă ce mănânc, măcar din când în când. Ăsta e şi principiul Andrei, noi nu ne înfometăm, preferăm să luăm măsuri cât încă nu e prea târziu. Să zicem că trăim sănătos, ne mişcăm destul, prin natura meseriilor noastre, plus că mâncăm multe sortimente mediteraneene, ne-a prins bine stilul ăsta de viaţă şi de alimentaţie.

„Reuşesc, slavă Domnului, să văd partea frumoasă a românilor”
- Ce lucruri te deranjează cel mai tare în România?
- Nu prea multe, culmea. Din moment ce am ales să muncesc, să trăiesc şi să-mi cresc copilul aici, înseamnă că reuşesc, slavă Domnului, să văd partea frumoasă a românilor, a României. Bine, iarăşi nu vreau să fiu ipocrit, sigur că fiecare ţară are avantajele şi dezavantajele ei, nu există popor perfect. Dacă insişti, uite, uneori mă mâhneşte pasivitatea românilor, indiferenţa lor faţă de vremurile pe care le trăim, mă deranjează adesea şi serviciile - nu numai din turism, orice fel de servicii - care nu sunt pe măsura aşteptărilor, şi aşa mai departe...

- Ce iubeşti cel mai mult din această ţară?
- Sentimentul de „acasă”, de confort sufletesc, cultural şi emoţional. Iubesc faptul că aici îmi sunt prietenii, familia, amintirile. Ştiu că sună ca o poezie patriotică, dar ar trebui să începem şi noi să fim patrioţi, cum sunt americanii, de exemplu, care de ziua naţională umblă toţi îmbrăcaţi în tricouri cu steagul lor şi îşi cântă imnul. Patriotismul se învaţă şi se simte treptat, noi am traversat mulţi ani vitregi, comunişti, şi ni se pare acum că a-ţi iubi ţara e stupid. Nu, dimpotrivă, stupid e să ţi-o renegi, cel puţin cât încă mai avem speranţe că ne vom reveni din orice gen de criză.

„Fiul meu David mi-a corectat multe. Dar mai ales dormitul până târziu, care devenise un defect“

„Nu vreau să-L mânii pe Dumnezeu şi să cer veşnic câte ceva, când eu consider că am tot ce mi-am dorit“

26-12-3Trupa Zero: „Publicul te ţine în viaţă“

- Care este cel mai frumos compliment pe care l-aţi primit din partea publicului vostru?
- În general, considerăm că cele mai frumoase complimente sunt aplauzele publicului la sfârşitul fiecărui concert susţinut. Par vorbe mari, dar chiar aşa e, simţi o satisfacţie deosebită când îi cucereşti prin show-ul făcut pe scenă. Publicul te ţine în viaţă până la urmă, la propriu şi la figurat. Când urci pe scenă, e ca un fel de luptă: încerci să îi convingi că meriţi complimentele, adică aplauzele lor.

- Cum v-aţi încărcat bateriile în această vară?
- Vara asta ne-am încărcat bateriile cântând, am avut multe concerte pe litoral, şi nu numai, am pregătit şi am lansat noul nostru single „Plouă cu bani”, care se aude deja la radio. Nu am simţit neapărat lipsa unei plecări în vacanţă, pentru noi e atât de plăcut ceea ce facem, încât putem considera un turneu ca o excursie sau ca o vacanţă! Au existat totuşi câteva zile de mers la pescuit, câteva zile în care am făcut plajă, mai mergeam la un fotbal, în funcţie de cum prindeam puţin timp liber. Evident, acum suntem mai pregătiţi ca niciodată pentru acest nou sezon „Happy Hour”. Avem destule de povestit. Cu Măruţă ne-am întâlnit de multe ori vara aceasta, el fiind prezentator la majoritatea evenimentelor unde noi am cântat. A fost distracţie mare, aveam cu noi şi o minge, după probele de sunet toată lumea juca fotbal.

26-12-4Alina Chinie: „Sunt adepta haosului organizat“

- Ce s-a mai petrecut în viaţa voastră în ultima perioadă?
Mădălina: Pe plan profesional încercăm să facem mai multe schimbări pentru ca trupa RedBlonde să evolueze mult mai bine decât a făcut-o până acum şi, de asemenea, pregătim câteva surprize pentru cei care ne urmăresc zi de zi. Va fi dezvăluită fiecare la timpul ei. Am cântat în fiecare week-end în această vară, am cunoscut oameni şi locuri noi. Cât despre ce se întâmplă în plan personal - numai bine.
Alina: A fost o vară prea scurtă şi prea plină de evenimente de toate genurile. Pe plan profesional am fost destul de ocupată alături de Mădălina cu tot felul de petreceri private şi, pe lângă asta, am început câteva proiecte personale la care momentan doar visez să devină un succes. Pe plan personal, agitaţie!!!

- O dată cu notorietatea v-a crescut şi succesul. Cum e să fii în pielea unei „veveriţe”? Cum arată o zi de week-end, spre exemplu, din viaţa voastră?
Mădălina:
Pentru mine, o zi de week-end este o zi de muncă, aşa că arată la fel ca restul săptămânii: mă trezesc, beau cafeaua, organizez ziua cu probe de sunet, repetiţii, şi seara... „Let the show begin!” Dar e tare frumos fiecare week-end al nostru. Nu l-aş schimba cu nimic. Cât despre statutul de „veveriţă”, oricine poate fi la fel ca noi. Trebuie doar să muncească şi să creadă în ceea ce face. Pasiune şi un pic de noroc!
Alina: De regulă, în week-end muncim. Dar când nu muncim, caut tot felul de concerte underground la care să mă duc. Sunt adepta haosului organizat... nu mă prea găsiţi în locuri de „fiţe”.