Main menu

header

25-10-1de Cătălina Tăgârţă

Oameni simpli, modeşti, dar cu o dragoste profundă pentru cântec. Aşa cum spune şi una dintre melodiile lor, fraţii Făină au început de jos, dar nu vor uita niciodată de unde au plecat. Cunoscuţi din anul 2001 drept trupa Triton, cei trei interpreţi de muzică de petrecere, Sorin (42 de ani), Gigi (39 de ani) şi Remus (38 de ani), sunt la fel de uniţi în viaţa personală cum sunt şi pe scenă. „Formaţia Triton a luat naştere dintr-o familie frumoasă, din fraţi cu acelaşi sânge - încălzit de dragostea de viaţă, de bucuria de a trăi şi de plăcerea de a cânta oamenilor faini”, scriau acum ceva vreme cei trei solişti pe site-ul lor. Managerul şi impresarul trupei, Sorin, ne-a spus mai multe despre formaţia în care cântă alături de cei doi fraţi ai săi.

„Nu am crezut vreodată că o să ne facem formaţie”
- Povestea fraţilor Făină, din formaţia Triton, e puţin cunoscută fanilor. Când aţi cântat pentru prima oară şi cine v-a sprijinit în acest sens?
- Dragostea pentru muzică a început încă din şcoala generală, când fiecare dintre noi frecventam cursurile de instrumente muzicale organizate în cadrul Casei Pionierului, din Ţicleni. Probabil destinul a vrut ca noi să nu alegem acelaşi instrument, pentru că la acea vârstă nu ne-am închipuit că o să ne facem o trupă. Eu am îndrăgit clapele, Gigi percuţia şi Remus a ales ce era mai greu: vioara. Dragostea pentru cântat s-a amplificat pe măsură ce participam la diverse activităţi şi la concursuri organizate de Casa Pionierilor. Îmi amintesc că părinţii munceau din greu la mina Rovinari şi nu aveau niciodată timp să ajungă la serbări sau la concursuri, ca să ne vadă cântând. Ştiau doar că suntem foarte cuminţi şi că învăţăm bine - pentru că toţi am fost premianţi la şcoală. La nunta unei verişoare, unde cânta o formaţie cunoscută, tata a rugat şeful de orchestră să ne lase şi pe noi să interpretăm ceva, ca să vadă cu ce ne pierdem timpul la Casa Pionierului. Nu o să uit niciodată cum, în timp ce ne ascultau, atât el, cât şi mama lăcrimau la marginea cortului...

- Şi după acest episod v-au sprijinit să mergeţi pe acest drum sau îşi doreau altceva pentru voi?
- În momentul în care părinţii au văzut că noi putem cânta, ne-au luat instrumente muzicale. Îşi doreau ca, atunci când sunt liberi, să cântăm pentru sufletul lor, în prispa casei. Ne bucuram că aveam instrumente în casă şi că puteam studia pe ele, dar nici atunci nu am crezut că o să cântăm vreodată la nunţi, ca formaţie. Însă întâmplarea a făcut că un lăutar vestit la acea vreme, Tică Moraru, care cânta cu fluierul, a auzit că avem instrumente. Plecase recent din trupa lui, celebră la vremea aceea, şi a avut curajul să facă o formaţie cu noi. El a fost cel care ne-a învăţat să cântăm la nunţi şi lângă el ne-am experimentat ani buni. Când am pornit pe acest drum eu mai aveam un an până la examenul de Bacalaureat - terminam Liceul Electrotehnic şi voiam să merg la o facultate de profil din Timişoara.

25-10-2„Deşi mergeam cu vitele la păscut, pe câmp, toţi am învăţat carte”
- Dar povestea numelui care este? Cum aţi ajuns să vă numiţi Triton?
- După ce am cântat circa 12 ani la nunţi, oamenii ne cunoşteau sub numele de Fraţii Făină. Apoi au apărut manelele pe posturile de radio, aşa că am trimis şi noi o piesă la un radio din Târgu-Jiu, care a avut un succes fantastic. Fiindcă „gurile rele” spuneau că piesa este cerută de cei care ne cunosc, ci nu neapărat fiindcă ar fi bună, în 2001 am înregistrat o nouă melodie, „Bruneta”, dar m-am gândit să fim prezentaţi la radio cu numele de trupa Triton - prescurtare de la Trei Tonuri -, ca să ne convingem dacă mai avem acelaşi succes... Abia după ce noua piesă a urcat în toate topurile radio din Oltenia am făcut public cine sunt băieţii de la Triton. Pot spune că atunci am făcut şi trecerea de la „amatori” la profesionişti.

- Aveţi o melodie care spune „Am plecat cu greu de jos”. Ce dificultăţi aţi întâmpinat de-a lungul timpului în cariera voastră?
- Sunt foarte multe de povestit, dar poate va veni o vreme în care o să adun într-o carte toate amintirile şi întâmplările din viaţa celor patru fraţi, şi aici mă refer şi la sora noastră, Luminiţa. Nu o să uităm niciodată că părinţii noştri - pe lângă faptul că munceau în trei schimburi la mină, mai lucrau şi ca zilieri la o fabrică de cărămidă, şi erau săptămâni în care nu ne întâlneam cu ei zile în şir, iar noi trebuia să avem grijă unul de celălalt... Să ni-i ţină Dumnezeu sănătoşi, că ne-au făcut case la toţi patru şi ne-au ţinut pe toţi aproape de ei! Deşi mergeam cu vitele la păscut, pe câmp, toţi am învăţat carte... Fiecare întâmplare din viaţa noastră ne-a călit şi ne-a format ca oameni. Aşa am reuşit să ajungem din provincie în Capitală şi să lansăm album după album, pe placul românilor. După piesa „Bruneta”, cel mai apreciat album al nostru a fost „Chef cu Triton”, un album de muzică etno care ne-a făcut cunoscuţi atât în ţară, cât şi în străinătate. Apoi a urmat una dintre cele mai frumoase colaborări, cu postul Etno TV, respectiv „Revoluţia Etno”, pe care l-am realizat alături de prietena noastră dragă, Daniela Gyorfi.

25-10-3„Până acum avem 25 de albume”
- La început aţi cântat şi manele. Ce v-a determinat să cântaţi şi muzică populară/de petrecere şi cu care dintre cele două aţi avut succes mai mare?
- Pur şi simplu s-a întâmplat. Ştim cu toţii că nu este chef la care să nu se cânte ambele stiluri, pe care noi le cântăm cu uşurinţă. Cântăm la nunţi de mulţi ani, iar trecerea la genul etno a fost uşoară pentru noi. Genul etno ne-a adus un mare succes, cu el am străbătut ţara în lung şi în lat, la spectacole, nunţi şi petreceri private. O dată cu trecerea la genul etno am depăşit graniţele ţării şi am concertat în toată Europa.

- Câte albume aţi scos pe piaţă şi care e cel mai apreciat de public?
- Până în 2001 am scos pe piaţă 14 albume muzicale, iar de când am apărut sub numele de Triton am mai înregistrat în fiecare an câte unul. Asta înseamnă că până acum avem 25 de albume, iar în prezent lucrăm la materialul pentru 2013. Nouă ne sunt dragi toate, pentru că am pus suflet în tot ceea ce am înregistrat. „Am plecat cu greu de jos” a avut un impact foarte mare asupra publicului, dar cel mai apreciat aş zice totuşi că este „Am făcut păcate multe” - un album de petrecere şi voie bună care a fost realizat în 2012, cu sprijinul maestrului Botgros şi al Orchestrei Lăutarii din Chişinău, colaborare cu care ne mândrim foarte tare. Suntem prima formaţie etno din România cu care maestrul Botgros a colaborat, celelalte colaborări fiind numai cu solişti vocali. Dăruim din suflet tuturor românilor acest album, care este distribuit cu revista Taifasuri în acest moment.

„Voiam să devin inginer, dar am simţit că m-am născut pentru a cânta”
- Ce peripeţii vă amintiţi din vremea evenimentelor la care aţi participat?
- S-au întâmplat multe... Spre exemplu, în urmă cu circa 20 de ani ţin minte că am fost la o nuntă în provincie, cu cort improvizat, cum se făcea pe vremea aceea. Era luna noiembrie, şi atât de tare a nins... că după câteva ore cortul s-a prăbuşit peste mesele care aşteptau nuntaşi...

- Dacă nu aţi fi devenit cântăreţi, ce meserii credeţi că aţi fi avut acum? Ce vă place să faceţi când nu sunteţi pe scenă?
- Aşa cum am mai spus, eu voiam să devin inginer, pe profil electrotehnic, dar am simţit că m-am născut pentru a cânta. Totuşi, nu am renunţat la ideea de a face o facultate, aşa că în anul 2000 m-am înscris la Facultatea de Ştiinţe Economice şi în 2004 am fost licenţiat. Când nu sunt pe scenă îmi place să fac sport, să ies cu familia la plimbare şi să ascult muzică de relaxare. Gigi spune că, dacă nu am fi alcătuit o formaţie, cu siguranţă ar fi fost electrician, pentru că a urmat liceul cu specializare electrotehnică şi îi plăcea ce a învăţat acolo. Când nu este pe scenă, lui Gigi îi place să stea cât mai mult cu familia. În schimb, Remus a terminat un liceu cu profil mecanic, aşa că probabil ar fi lucrat în domeniul petrolier, pentru că noi locuim într-un oraş cu mult petrol. Când nu este pe scenă, Remus adoră plimbările cu maşina şi, la fel ca şi noi, petrece mult timp alături de familie.

25-10-4„De când am venit pe lume, suntem nedespărţiţi”
- Cât de uniţi sunt cei trei „Tritoni”? Mergeţi împreună şi în vacanţe sau vă strângeţi la casa părinţilor?
- Tare m-aş bucura ca toţi fraţii din lume să fie la fel de uniţi ca noi. De când am venit pe lume, suntem nedespărţiţi. Cât am fost copii, ne-am învelit toţi cu o pătură, apoi am fost unul lângă celălalt, pas cu pas, pentru că şi la cântat, şi la distracţie, şi în vacanţe tot împreună mergem. Fie că e vorba despre un simplu grătar, trebuie să-l facem şi să mâncăm împreună, fie că e vorba despre o sărbătoare, trebuie să o petrecem cu toţii, cu familiile şi cu părinţii noştri... Poate părea incredibil, dar chiar suntem foarte uniţi.

- Cum staţi la capitolul timp liber? Cum vă place să îl petreceţi?
- Oricât de încărcat ar fi programul, ne facem timp şi pentru noi. De cele mai multe ori plecăm în excursie cu familiile sau ne răsfăţăm la salonul nostru de cosmetică şi coafură din Ţicleni.

- Spuneai că vă place să mergeţi la salon. Practicaţi şi vreun sport, mergeţi la sală?
- Am acasă o sală echipată cu tot ce trebuie pentru a face mişcare cât mai des, dar dacă am reuşi să ne abţinem mai mult şi de la mâncare, cu siguranţă rezultatele ar fi mai bune. (râde) Gigi e sufletul formaţiei, Remus - pionul principal în orchestraţiile pieselor, Sorin - omul din spatele trupei.

- Vă ajutaţi soţiile la treburile casei? Gătiţi?
- La treburile casei le ajutăm de fiecare dată când ne permite timpul, dar de gătit le lăsăm pe ele, pentru că fac o mâncare nemaipomenit de bună.

- Sunteţi romantici?
- Da. Toţi trei suntem romantici, iar acest lucru se reflectă şi în multe piese pe care le-am creat. Noi încă mai credem în acea dragoste pură care ne-a marcat adolescenţa şi care ulterior s-a concretizat în căsnicii fericite şi durabile.

- Cum ar arăta o caracterizare făcută fiecăruia dintre voi? Care ia de obicei iniţiativele, care compune piesele, care e mai răbdător...
- Gigi e activ, generos, simpatic şi răbdător. El este sufletul formaţiei, se ocupă de show, face legătura între public şi ceea ce cântăm, creează atmosfera... Remus este comunicativ, uneori impulsiv, dar vesel, îndrăzneţ şi direct. El este profesionistul trupei, este pionul principal în orchestraţiile pieselor, instrumentistul principal care ne „gâdilă” urechile într-un mod plăcut. Eu, Sorin, aş zice că sunt organizat, conştiincios şi tenace. De obicei sunt omul din spatele trupei, cel care coordonează activitatea şi care ia iniţiativa.

25-10-5Tradiţia se transmite mai departe, copiilor

- Despre sora voastră ce-mi poţi spune? Ea a început să cânte înainte sau după ce v-aţi făcut formaţia?
- Luminiţa cântă încă de pe vremea când era la grădiniţă. De la vârsta de 6 ani a participat la multe concursuri şi festivaluri, unde a obţinut diverse premii. Când ne-am făcut formaţia, Luminiţa era singura care avea experienţă în acest domeniu. Mulţi ani am cântat împreună peste tot, la nunţi, restaurante, chefuri private... şi acum mai cântăm împreună dacă suntem chemaţi la evenimente în „formula completă”.

- Din câte am înţeles, cântatul devine deja o tradiţie în familia Făină. E adevărat că şi copiii vă calcă pe urme?
- Da. Eu am doi copii: Oana (20 de ani) şi Alexandru (22 de ani), amândoi studenţi la Facultatea de Drept - iar Alexandru a obţinut licenţa vara aceasta. Oana şi Alex au deja un proiect muzical ce se bucură de mare succes şi au fost prezenţi pe toate posturile tv de specialitate. Mi-am dorit să facă muzică de mici, aşa că i-am înscris la Liceul de Muzică şi Arte Plastice din Târgu-Jiu. Alex a studiat pianul până în clasa a XII-a şi a obţinut atestatul cu notă maximă, iar Oana a studiat vioara până în clasa a VIII-a şi apoi a urmat canto clasic. Acum cântă alături de noi atât muzică uşoară, cât şi etno dance. Gigi are un băieţel, Lucas (6 ani), care este extrem de talentat la dans şi îşi doreşte foarte mult să cânte. Tatăl său deja îl învaţă piese şi chiar pregăteşte o înregistrare cu el. Şi Remus are doi copii, Andrada (9 ani) şi Darius (4 ani). Amândoi sunt foarte talentaţi şi cântă toată ziua alături de tatăl lor. Andrada are o piesă de folclor înregistrată cu ansamblul profesionist Doina Gorjului şi dansează extraordinar în trupele de dans iniţiate de Remus în cadrul „Asociaţiei Culturale Tinerii Gorjului”, înfiinţată de noi, formaţia Triton.

„Am făcut păcate multe“, în topul pieselor ascultate de fanii lor

- Dacă ar fi să faceţi un top 3 al pieselor voastre, cum ar arăta acesta?
- Pe locul întâi ar fi „Am făcut păcate multe”, apoi ar urma „Am plecat cu greu de jos” şi „Dragostea de frate”. Dar evident că un loc special îl ocupă şi piesa „Bruneta”, deoarece ea a făcut pentru prima oară ca numele formaţiei Triton să răsune în discoteci şi pe posturile de radio.