de Gabriela Niculescu
Dorian Popa a devenit idolul tinerilor din România după ce a interpretat rolul lui Andrei Anghel în serialele „Pariu cu viața” și „O nouă viață”. Face, în continuare, parte din trupa-fenomen Lala Band, dar a început şi o carieră solo în industria muzicală. După încheierea proiectelor tv, și-a satisfăcut şi dorința de a avea o afacere, deschizând saloanele de înfrumusețare „Beauty Box by Dorian Popa” și speră să se concretizeze propunerile primite în sfera actoriei. La 25 de ani, este unul dintre cei mai râvniți burlaci din România și ne-a vorbit despre activitatea intensă din sălile de fitness, despre actuala sa relație și despre cum ar trebui să fie femeia care să-i stea alături. Veți descoperi ambițiile adolescenței sale fără tată, relația sa cu Dumnezeu și lupta zilnică pentru a fi mai bun.
„În această lume nonconformistă a artiștilor sunt destul de realist”
- Cum a fost traseul tău prin viață până la proiectul „Pariu cu viața”?
- Oho, foarte sinuos. Am studiat pianul în clasele I-IV, însă, datorită influențelor familiale, am fost sfătuit să urmez calea matematicii. Mama era singura care ne încuraja să ne dezvoltăm latura artistică, dar întreaga familie se opunea și am continuat gimnaziul în cadrul unui liceu. Așa am început să intru în sfera economică, și nu regret că mi-am dezvoltat latura reală, ba chiar sunt fericit că în această lume nonconformistă a artiștilor sunt destul de realist. Bunica mea era contabilă și, pe când eram în clasa a X-a, contabilitatea a trecut la sistemul informatizat. Și pentru că bunica s-a simțit puțin depășită, m-a rugat s-o ajut, având astfel ocazia să câștig și ceva bănuți. Fiind ajutor de contabil și foarte bun la matematică-informatică, am intrat la Academia de Studii Economice București, la secția Contabilitate și Informatică de Gestiune. În facultate, am stat în cămin și m-am bucurat de tot ce a însemnat viața de studenție, iar în anul al II-lea m-am angajat într-o bancă și după câteva luni bune am renunțat, pentru că urma sesiunea, serviciul era suprasolicitant, iar facultatea avea prioritate. Acolo am învățat ce înseamnă disciplină și rutină, să stai o zi întreagă îmbrăcat în costum fără să poți deschide măcar un nasture. Am realizat totodată că nu mă reprezenta acea muncă, nu era locul meu. Când eram în anul III de facultate, mama mi-a spus de castingul pentru „Pariu cu viața”, m-am înscris online, și din 30.000 de tineri am fost selectați 5.000, apoi 200, din care am rămas la final 20, trupa Lala Band.
- Ai urmat și cursurile de prezentator la TV & Film Academy. La ce-ți folosesc?
- Când doamna Ruxandra Ion a înființat școala, am aflat de aceste cursuri și, fără să sune a autosuficiență, știind că la actorie am dobândit în mare parte cam tot ce aveam de învățat, am zis că de acum încolo diferența o va face numai experiența. Și am vrut să mă dezvolt și pe altă latură, după cum spune englezul, decât să fii foarte bun într-un singur domeniu, mai bine ești bun în mai multe, pentru că ai o rază de acțiune mai mare. Când am reușit să-mi fac un nume în lumea showbiz-ului, în sufletul meu a început să ardă mocnit dorința de a avea propria emisiune. Și când am auzit că Teo Trandafir, pe care eu o admir enorm și care mi-a deschis mintea, este profesoară acolo, m-am înscris la curs, iar acum urmez modulul doi. În plus, voi participa și ca invitat la Școala de Vară „Acting Summer School”.
„Din cinci strigări pe stradă, trei sunt «Andrei!»”
- Cum s-a schimbat viața ta după ce ai devenit celebru?
- Au apărut prieteni din neant și a trebuit să-i cern, pentru că mi-am dat seama care mă apreciază pentru ceea ce sunt și care văd în mine o potențială rampă de lansare pentru ei. Însă, per total, viața mea s-a schimbat foarte mult în bine.
- Îți lipsește Andrei Anghel?
- Nu pot să spun că-mi lipsește, pentru că, din cinci strigări pe stradă, trei sunt „Andrei!”, deci n-am ieșit complet din pielea lui. A fost un sentiment de tristețe în momentul în care am aflat că proiectul nu va mai continua, dar trebuie să mergem mai departe. Aștept cu nerăbdare următorul personaj pe care-l voi interpreta și îmi doresc să fie la fel de ofertant. Sper să nu uite lumea că l-am interpretat pe Andrei Anghel, pentru că a fost un personaj de la care cred că tinerii au învățat foarte multe lucruri bune.
„Afacerile fac parte din mine”
- Privind din afară, mulți idealizează viața vedetelor, însă, din interior, lucrurile nu sunt chiar perfecte. Cum te-ai simțit când ai ieșit prima oară în fața miilor de fani și care consideri că sunt cele mai grele încercări pentru o persoană publică?
- Atunci a fost un sentiment extraordinar, pentru că în primă instanță te simți foarte bine, pe un piedestal, și toată lumea te admiră, dar, odată cu trecerea timpului, observi că nu e atât de ușor, realizezi că lipsa libertății devine din ce în ce mai apăsătoare. Orice mișcare făcută trebuie asumată și trebuie să te reprezinte, pentru că toți te judecă. Lipsa libertății este cea care m-a făcut să mă întreb dacă asta este viața pe care mi-o doresc. Ca om, mai ai nevoie să faci și lucruri greșite, pentru că e foarte greu să-ți controlezi fiecare acțiune, ajungi să nu mai fii tu, să nu mai fii fericit cu tine. Nu aș vrea să ajung să port o mască 24 de ore din 24, așa că mai dau frâu liber sentimentelor. Lumea trebuie să înțeleagă că suntem și noi oameni. Mulţi dintre cei care spun „Uite-l și pe ăla, în ziar, s-a scobit în nas!” se scobesc în nas. Hai să ne judecăm mai întâi pe noi, apoi pe cei din jur, și o să avem o surpriză, o să fim mult mai îngăduitori, pentru că vom observa că acele lucruri mai puțin plăcute le mai facem și noi.
- Ce hobby-uri ai, dincolo de muzică și actorie?
- Un hobby foarte bine ancorat în personalitatea mea este zona afacerilor, acestea fac parte din mine. Când mi-am deschis salonul „Beauty Box by Dorian Popa”, am realizat că trebuie să îngrijesc și acest „foc” ce arde în mine. Îmi plac foarte mult sporturile, dar nu prea am timp să le practic, am fost în echipele de fotbal și baschet ale școlii. Îmi place să călătoresc foarte mult, dar acest lucru mi se întâmplă pentru că sunt permanent plecat prin țară cu concerte și eu conduc până acolo. Și mai sunt pasionat de mașini, chiar îmi iubesc autoturismul.
- Spune-mi de unde ți-a venit ideea deschiderii unui salon de frumusețe?
- Voi fi foarte sincer. În momentul în care am aflat că proiectele „Pariu cu viața” și „O nouă viață” se vor încheia, având în vedere că nu am avut niciodată suport financiar din partea familiei, m-am gândit ce fac dacă această carieră ia sfârșit acum. Eu prefer să pun răul în față și să-mi iau măsuri de prevenție. Trebuia să am un plan B, care să-mi ofere siguranța că mă pot ocupa și de activitatea artistică, fără să duc grija banului. Gândindu-mă la ce afacere să-mi fac, încercând să profit și de imaginea dobândită în acești ani, s-a întâmplat să primesc într-o zi trei semnale. Mai exact, trei băieți m-au întrebat unde mă tund, că ar vrea să-și facă aceeași frizură și nu le iese la orice salon. Și atunci am zis că ar fi bine să-mi deschid un salon de înfrumusețare, având simțul afacerii dezvoltat. Așa s-a născut primul „Beauty Box”, care a mers neașteptat de bine, am depășit încă din prima lună pragul rentabilității, și acum deschid, în sistem de franciză, al doilea salon în Constanța, orașul meu natal.
„În sufletul meu port o timiditate destul de accentuată”
- Ce le pregătești fanilor tăi în planul artistic?
- Noul meu single este gata și va fi lansat în perioada imediat următoare, odată cu videoclipul, și-mi doresc să devină hit. Am primit câteva propuneri și în planul actoriei și mă rog la Dumnezeu să se realizeze aceste proiecte.
- Ce nu știu fanii tăi despre tine și ai vrea să știe?
- Fanii nu știu că, deși am o fire dezinvoltă, deschisă și aparent greu intimidabilă, în sufletul meu port o timiditate destul de accentuată și mă lupt cu ea pentru a o învinge, însă nu vreau s-o pierd de tot, pentru că această timiditate îmi oferă bunătatea și căldura sufletească atunci când un om ajunge cu adevărat să mă cunoască. Timiditatea aceasta, care ne face să transpirăm înaintea fiecărei apariții publice, este cea care ne face plăcuți în ochii publicului, este emoția pe care o transmitem, iar fără ea am fi roboți, ar deveni automatism, și publicul ar simți.
- Ce te dezamăgește?
- Mă dezamăgește faptul că oamenii nu mai știu să scrie corect în limba română, și cel mai rău este că ne mulăm după sistemul american: hai să stricăm limba, în loc să-i învățăm pe toţi s-o folosească în mod corect. Angajații mei sunt terorizați zilnic de mine să vorbească așa cum trebuie.
„Mi-am rugat angajații să înțeleagă că îmi doresc ca între mine și ei să existe o relație de prietenie”
- Că tot a venit vorba despre angajați, cum ești ca șef?
- Mi-am rugat angajații să înțeleagă că îmi doresc ca între mine și ei să existe o relație de colegialitate, de prietenie. Dar și că, dacă mă supără, pot fi destul de rău.
- Cum te-ai descrie?
- O să îi citez pe mama, pe doamna dirigintă și pe alții care au intrat în contact cu mine: „Ești brânză bună, în burduf de câine.” Ei bine, „sunt o brânză bună, care începe ușor, ușor să scape de acest burduf de câine”. Niciun om nu se naște perfect, însă trebuie să luptăm în fiecare zi pentru a deveni mai buni. Sunt un om cu frica lui Dumnezeu. Dacă realizezi că tot ceea ce faci este văzut de cineva care are o putere extraordinară și care-ți orânduiește întâmplările în funcție de ceea ce tu oferi, atunci vei realiza că este mai bine să fii un om bun, pentru că vei primi înapoi ceea ce oferi. Nu spun asta pentru că ar fi un trend, ci pentru că am descoperit-o în mine, pentru că mă rog în fiecare seară și citesc Biblia, iar toate acestea îmi oferă tot mai multe lucruri bune. Nu sunt un împătimit al instituției numite biserică, cred în Dumnezeu, însă nu-mi place ce se întâmplă pe pământ cu acești oameni care-L reprezintă. În fiecare zi, când pun capul pe pernă, încerc să mă gândesc la ce-ar vrea Dumnezeu să schimb la mine ca să fiu un om mai bun. Iar din punct de vedere fizic sunt conștient că, în lumea showbiz-ului, fizicul este o unealtă importantă, și atunci muncesc din foarte mult greu ca să arăt din ce în ce mai bine.
- Cât de des mergi la sala de fitness?
- Merg uneori și de două ori pe zi. Recent mi-am luat și un antrenor personal, că până acum am fost propriul antrenor.
„Tata a ales un alt drum şi m-a pus să aleg între el şi mama“
- Cum era copilul Dorian Popa prin ochii lui, dar și ai familiei sale?
- Dacă vorbim despre copilul Dorian Popa, o să vorbim în primul rând despre o familie întreagă, care avea o mamă și un tată. Apoi, eu am fost și sunt un rebel atât din punctul meu de vedere, cât și al părinților mei, și voi fi așa întotdeauna. Mereu am făcut boacăne și am realizat că aceasta este o caracteristică a fraților mai mici, eu mai având un frate cu doi ani mai mare, care acum este medic în Germania. Mi-a plăcut întotdeauna să fiu în pielea mea, nu am dat niciodată înapoi de la ceea ce am fost și consider că oamenii pot fi buni chiar dacă sunt neastâmpărați. O doză de nebunie e necesară fiecăruia dintre noi, mai ales celor care sunt artiști.
- Ce s-a întâmplat cu familia unită din copilăria ta?
- Când aveam 15 ani, tatăl meu a ales un alt drum, nimeni nu l-a criticat, însă în momentul în care ne-a pus să alegem între el și mama am spus că nu este corect, pentru că mama niciodată nu ne-a pus să alegem între ea și el. Doi părinți pot trăi și separat, pentru că dragoste cu de-a sila nu se poate, însă nu e o gândire tocmai corectă să pui doi minori să aleagă între părinți, și am hotărât că este mai bine să rămânem ambii frați lângă mama. Tata şi-a dorit să ne fie alături doar atunci când a văzut că eu și fratele meu am reușit în viață, să se bucure de succesul nostru, însă uneori e prea târziu...
„Femeia de lângă mine: să nu fie geloasă şi să arate bine“
- A curs mult tuș în paginile revistelor cu subiecte picante privind viața ta amoroasă. Care este, de fapt, statutul tău și ce-ți dorești pentru moment de la o relație?
- Sunt, de ceva vreme, într-o relație cu o domnișoară, dar nu îmi place să vorbesc despre asta. Într-adevăr, am avut o viață tumultuoasă, și îmi cer scuze dacă sună urât, însă am 25 de ani și consider că lucrurile trebuie făcute la vremea lor, pentru a nu ajunge să le facem mai târziu. Fiind tineri, trebuie să experimentăm, pentru ca atunci când dorim să ne întemeiem o familie să spunem „pe-astea le-am făcut”. Nu mi se pare deplasat ca la 25 de ani să vreau să ies cu mai multe fete. Și niciodată nu am spus că sunt într-o relație stabilă și să apar în paralel cu altcineva.
- Cum ar trebui să fie femeia care ar putea sta la brațul tău?
- Am cunoscut mai multe tipologii de domnișoare și am ajuns la concluzia că gelozia este cel mai urât lucru pe care-l putem trăi și îmi doresc să fiu cât mai puțin gelos. Și atunci, femeia de lângă mine ar trebuie să nu fie geloasă și să-mi ofere relaxarea de care am nevoie pentru a mă ocupa de viitorul meu, care poate fi și viitorul ei dacă va rămâne lângă mine, pentru că niciodată nu am fost egoist. Din punct de vedere fizic, sunt foarte dur și nu o să ocolesc acest aspect, pentru că, atât timp cât eu, ca bărbat care muncește un număr considerabil de ore pe zi, reușesc să arăt într-un fel și să mă abțin de la anumite mâncăruri și să fac tot ce trebuie ca să arăt exemplar, nu mi se pare normal ca femeia de lângă mine să nu poată face cel puțin cât fac eu. Pentru că eu știu că femeile sunt reprezentantele sexului frumos. Nu e superficialitate din partea mea, ci dovada că-mi îngrijesc corpul și iubesc sportul, care aduce sănătate.