Main menu

header

Catrinel Dumitrescu şi Emil Hossu - 2 pe banca vieţii

Catrinel Dumitrescu şi Emil Hossu sunt împreună de 17 ani şi exemplul lor te face să speri că lumea poate fi schimbată cu ajutorul dragostei, al respectului reciproc şi al căldurii ce izvorăşte din suflet. Nu şi-au dorit niciodată să fie pe prima pagină a ziarelor, sunt oameni normali sau, cum le place să spună, „nu sunt interesanţi”. S-au întâlnit exact la timpul potrivit, când erau deja la „o oarecare maturitate” şi „au încredere unul în celălalt”, după cum mărturisesc ei înşişi. De zece ani joacă „Doi pe o bancă” de Ghelman, cu sala plină, dar şi-au iubit toate rolurile. Tinereţea le vine din suflet, iar încrederea tot de acolo.

„Norocul meu e mult mai mare decât ghinionul ei…”
     „Să ai pe cine să iubeşti, ceva de făcut şi ceva de sperat”, acesta este motto-ul după care se ghidează Catrinel Dumitrescu şi Emil Hossu. „Ce m-a atras la Catrinel poate contează mai puţin, ce ne menţine, cred eu, contează mai mult”, spune Emil Hossu despre partenera sa de viaţă şi de scenă. „Am descoperit că avem în comun relaţiile sociale, dar şi profesia, avem aceleaşi lucruri care ne plac şi, în primul rând, suntem foarte deschişi. Nu trebuie să o mint, de exemplu, ca să merg să joc o partidă de pocher, cum se mai întâmplă uneori, să am relaxări din acestea mai zburdalnice şi să fiu nevoit să spun că mă duc la bibliotecă. Nu…

Meseriile starurilor înainte de a deveni celebre

Dincolo de strălucirea conferită de micul sau marele ecran, vedetele sunt, la rândul lor, oameni simpli, ca oricare dintre noi. Că au fost hărăzite cu un anume talent şi viaţa le-a purtat pe treptele succesului, nu înseamnă că s-au aflat mereu în postura de VIP-uri. Am vrut să aflăm pentru dumneavoastră cu ce s-au îndeletnicit unele dintre vedetele autohtone înainte de a deveni cunoscute.

Călin Goia - Omul schimbării

- O formaţie cu personalitate, iubită de publicul tânăr: Voltaj

   Oare câţi dintre noi ştiu că Voltaj este o trupă înfiinţată încă din 1982 şi care l-a avut solist inclusiv pe Tavi Colen? Puţini, cu siguranţă. Dar cu toţii am auzit melodiile de succes „Asta-i viaţa”, „Ora de germană”, „Albinutza”, „Iarna”, „20”, „Şi ce”, „Pata pe tine”, „N-ajunge” etc., hituri  ce umplu sălile de spectacol până la refuz. Putem spune că Voltaj a urcat treptele succesului în formula actuală: Călin Goia, Gabi Constantin, Bobby Stoica, Oliver Sterian şi Valeriu Ionescu.

Călin, solistul trupei, este un braşovean efervescent, plin de dinamism, de creativitate şi de inteligenţă, cel care a redat un suflu nou trupei. Iată câteva lucruri inedite despre Voltaj, într-un interviu cu liderul Călin Goia.

„Lumea ne identifică după «20»”
- De ce trupa Voltaj, înfiinţată în 1982, nu a rezistat pe vremea comunismului? Era stilul prea încrâncenat? Iris şi Holograf au reuşit totuşi...

- Nu ştiu ce să spun. Poate stilul, poate atitudinea mai rebelă de pe scenă... - Călin, succesul de acum al trupei ţi se datorează. Ce te inspiră atunci când creezi? De unde-ţi vin ideile?

Un dansator de Guinness Book - Michael Flatley

- „Voi dansa până în ziua când voi muri”

    Cu siguranţă că mulţi dintre dumneavoastră aţi văzut, dacă nu tot spectacolul „Lord of the Dance”, măcar secvenţe din înregistrările televizate. De ani buni, acest show se identifică însă cu creatorul său, Michael Flatley, un om care a revoluţionat lumea dansului irlandez prin stilul inedit de abordare. La 5 iunie, „Lord of the Dance” a venit în România pentru a susţine două spectacole la Sala Palatului, fiind adus de Music Management şi Asociaţia Dracula. Deşi nu mai dansează cu grupul în prezent, fiind doar producătorul acestui eveniment, Flatley va fi prezent pe scenă la începutul show-ului, dar şi în final. Vă prezentăm mai jos povestea inegalabilului Michael Flatley.

Flautist şi boxer de performanţă
    Michael Ryan Flatley s-a născut la 16 iulie 1958, în Detroit, fiind al doilea dintre cei cinci copii ai cuplului Michael şi Eilish. Părinţii, ambii irlandezi, au emigrat în SUA cu câţiva ani înainte de venirea pe lume a celui care va deveni cel mai mare dansator, coregraf şi flautist al lumii. La ceva vreme după stabilirea în SUA, în Detroit, irlandezul a dezvoltat o afacere de succes în domeniul construcţiilor. La câteva luni de la naşterea lui Michael, familia s-a mutat în Chicago. Chiar dacă părinţii lui Michael au ales să îşi facă o situaţie peste Ocean, ei nu au rupt legătura cu rudele şi cu prietenii din ţara natală.
    Astfel, băiatul a fost crescut într-o puternică tradiţie irlandeză. Talentul său pentru dans este nativ, pentru că atât mama, cât şi bunica sa, Hannah, au fost campioane la dans în Irlanda. De altfel, Flatley are un adevărat cult pentru bunica sa, rezervându-i întotdeauna un scaun din primul rând, la toate spectacolele sale, chiar dacă aceasta nu mai este în viaţă. Flatley a început lecţiile de dans la 11 ani, deşi iniţial a fost „tras de urechi” şi trimis acasă, pentru că era „prea mare”! Dar el a insistat, iar în 1975 a devenit primul noneuropean care a câştigat Campionatul Mondial de dans irlandez. În acelaşi an a luat „The Chicago Golden Gloves Championship”, ca boxer. Flatley este, de asemenea, cunoscut ca fiind un expert al flautului, câştigând de două ori „All-Ireland Competition”.

Una dintre cele mai captivante telenovele din România, ajunsă la final. Punct şi de la capăt

    „Inimă de ţigan” s-a terminat. Nimeni nu se gândea la început ce audienţe ameţitoare va înregistra această telenovelă. Jocul fascinant al actorilor consacraţi, al celor tineri, dar şi intriga şi temele dezbătute (discriminarea romilor sau transplantul de organe) au ţinut o ţară întreagă cu sufletul la gură. „Taifasuri” vă relatează povestea celei mai iubite telenovele din România: „Inimă de ţigan”.

Iubirea învinge rasismul
    Codruţ şi Irina s-au iubit din clipa în care s-au cunoscut şi amândoi visează la o viaţă fericită şi la o familie împreună. Dar... Codruţ e ţigan. Deşi a învăţat carte şi a ajuns medic, încă se izbeşte de prejudecăţile românilor legate de romi. Chiar şi aşa, Codruţ este mândru de originea sa. Tatăl lui, Aurică Fieraru, este bulibaşa şatrei şi nu ştie carte, dar are şcoala vieţii, „aia mare”. Este un tradiţionalist şi nu ar concepe niciodată ca fiul său să ia de nevastă o „spălăcită”. Nici mama lui Codruţ, Spania, nu este încântată de idee, dar îl susţine pe Codruţ, pentru că îşi iubeşte foarte mult copiii. Spania trăieşte pentru cele trei odrasle ale sale. Giuvaeru, fratele mai mic al lui Codruţ, îi dă multe bătăi de cap Spaniei. El e cel care intră în multe încurcături şi se ascunde după fustele mamei pentru a ajunge la liman. Argentina, al treilea copil al familiei Fieraru, este o fată bună, dar greu de măritat, pentru că e grasă. Pe de altă parte, Irina este o fată inteligentă, care provine dintr-o familie bogată de români. Tatăl ei, Gigi Dumbravă, a construit un adevărat imperiu pentru care aşteaptă un moştenitor. Cum iubita lui cea tânără şi oportunistă, Flori, nu reuşeşte să rămână însărcinată, iar fiica cea mare, Renata, are două fete, lui Gigi nu i-a rămas decât Irina.

Norocosul Ducu Bertzi

- Un artist simplu, cu voce blândă, ce sensibilizează inimile românilor

     Ducu Bertzi este un maramureşean aidoma cântecului pe care-l transmite: cald, blând, plăcut. Ducu Bertzi este ceea ce se cheamă un artist complex, care nu are nevoie să cosmetizeze o imagine prefabricată. Îşi pune sufletul în cântec, în palme şi vine în faţa oamenilor simplu şi curat: cu o chitară şi cu vorbe spuse din suflet. Ducu Bertzi are şi o familie-model, în care domneşte armonia. Fiica sa, Maura, se va căsători în această vară, iar Rareş, fiul său, se pregăteşte de Bacalaureat.
    Teodora Bertzi, soţia artistului, s-a implicat în viaţa politică, fiind membru PNL. La alegerile locale din 1 iunie, ea a candidat pentru Primăria Sectorului 3, obţinând poziţia a III-a după Liviu Negoiţă. Drept urmare, doamna Bertzi are toate şansele să obţină un post de consilier. Ducu, în schimb, colindă ţara din Ardeal până în Moldova, pentru a bucura sufletele oamenilor. Pentru a afla mai multe din viaţa îndrăgitului interpret de muzică folk, citiţi interviul ce urmează.

Mirabela Dauer şi-a găsit jumătatea

     Mirabela Dauer şi iubitul acesteia, Sandu, au petrecut un concediu de vis la Remetea Mare, lângă Timişoara, şi apoi în Croaţia. Artista se află la primul concediu cu  iubitul ei, Sandu, şi la al doilea din viaţa sa. Anul trecut, artista a fost pentru prima dată într-un concediu, alegând drept destinaţie Egiptul. Însă vacanţa din acest an, petrecută alături de iubitul ei şi de o familie de prieteni, nu se compară cu nimic. Cei doi alcătuiesc un cuplu fericit de mai bine de un an. Cu toate acestea, Mirabela spune că nunta mai are de aşteptat...

„Nunta poate aştepta” 
- Îşi găseşte mai greu o artistă jumătatea?
- Da. Îşi găseşte mai greu. Depinde însă şi de ceea ce îşi doreşte lângă ea. Dacă vrea un om cald şi bun la suflet e mai greu...
- Puteţi spune că v-aţi găsit sufletul-pereche pe care l-aţi căutat?
- Nu eu l-am căutat. A venit pe neaşteptate...
- Cum v-aţi cunoscut? - Prin intermediul unei prietene. A luat numărul de telefon de la ea, şi-a luat inima în dinţi şi m-a sunat. Ne-am întâlnit şi de atunci am rămas împreună.

Dem Rădulescu - Asul comediei

 La 10 septembrie s-au împlinit  8 ani de la dispariţia prematură  a unei legende a scenei româneşti

    Dem Rădulescu ne-a părăsit de opt ani, lăsându-ne mai trişti, neconsolaţi la gândul pierderii sale. De-a lungul unei cariere strălucite, apariţiile lui pe scenă, în filme ori la televiziune au fost răsplătite cu ropote de aplauze. Era iubit pentru că era apropiat de oa­meni şi degaja acea căldură omenească pe care e greu să o uiţi.

De la box la actorie
     S-a născut la Râmnicu-Vâlcea, la 21 septembrie 1931. Mai înainte de marea cotitură spre teatru, maestrul Dem Rădulescu a avut o valoroasă carieră în lumea boxului. Despre primul contact cu lumea teatrului actorul povestea într-un interviu apărut în revista Teatrul în anii ’80: „Veneau trupe de teatru la Râmnicu-Vâlcea, cu mari actori ca George Vraca, Grigore Vasiliu Birlic, Radu Beligan, care era tânăr pe-atunci. Când sosea trupa lui Tănase, venea lumea de la ţară cu căruţele, ca la Maglavit, la Petrache Lupu. Mama nu-mi dădea voie la spectacolele lui Tănase.

Fuego: „Muzica m-a învăţat să iert!“

- Un artist cu chip de copil, inimă curată şi glas răscolitor, îndrăgit de milioane de români, se destăinuie

     Bucuria imensă cu care cântă, originalitatea melodiilor şi a textelor sale fac din Paul Surugiu, alias Fuego, un mare artist, care a reuşit să-şi facă din propria viaţă un şlagăr de succes. Sincer, modest, fără fumuri de vedetă, puţin nostalgic, dar totdeauna solar şi plin de haz, el reuşeşte să-şi păstreze în fiecare zi candoarea şi firea echilibrată cu care ne-a obişnuit.

 „Dumnezeu mi-a dat harul de a cânta”
     Un dialog cu el pare o călătorie într-un basm, cu o lume liniştită, arhaică. „Am avut o copilărie frumoasă, dar grea, pentru că n-am avut timp de joacă. Eu învăţam chitara, iar lecţiile mi le organiza mama. Şi nu numai atât. Luam meditaţii şi la fizică, materie care nu mi-a plăcut. Şi trecea aşa de greu ora de meditaţie, pentru că eu o întrebam pe profesoară tot felul de tâmpenii”, îşi deapănă amintirile cântăreţul cu privire de copil. Se întoarce, cu zâmbetul pe buze şi sufletul descătuşat, la perioada copilăriei. Între fum de ţigară şi adiere fină de parfum, ziarist şi cântăreţ, uităm parcă de timp, lăsându-ne prinşi de frumuseţea poveştii. „Mi-amintesc de primul cadou primit în viaţa mea.